706 matches
-
espus trei zile la porțile seraiului împreună cu capul fratelui său Panaiot Moruzi, care, în absența lui Dimitrie, suplinise postul (de dragoman) pe lângă Poartă și-a fost acuzat de a fi complice la trădarea sa în contra imperiului otoman. Iată dar sfârșitul binemeritat al aceluia care a trădat Basarabia pentru ca s-ajungă Domn, povestită de un contimporan, de un consul general englez care era la București în vremea tratărilor și, fiind interesată chiar Anglia la încheierea acestei păci, e sigur că trebuie să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a fi "răzbunați" pentru toate ce am pătimit cît timp ne sabotăm, cu program, și martorii și istoricii. Speranțele că va veni ziua judecății și li se va face dreptate victimelor comunismului, că marii vinovați își vor primi pedepsele binemeritate sînt tot mai palide. Totul pare vînare de vînt. 1984 al lui Orwell îi permite Monicăi Lovinescu a da o definiție totalitarismului, poate cea mai cuprinzătoare și exactă: "totalitarismul nu înseamnă doar genocid, etnic sau social, nu numai prigoana inocenților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
X, în PSB, vol. 75, p. 125-126) „O lance aruncată înspre el (înspre împăratul Iulian Apostatul - n.n.), trecând prin braț, i s-a înfipt în coaste. Rana aceasta i-a adus sfârșitul vieții. Dar cine i-a făcut această rană, binemeritată, nu se știe până astăzi. Unii spun însă că cineva nevăzut a făcut aceasta, iar alții, că un păstor dintre ismailiteni, alții, că un soldat ostenit de drum și de foame. Dar fie că a fost un om, fie că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cărtărescu, Ana Blandiana, nu am fi întreptățit un comunicat identic al „fraților mai mari”, dar cu numele schimbate? Sigur că da, și pe bună dreptate! La fel și la alte genuri. Deci, orice-am fi făcut, ne-am fi atras binemeritata dojană a celor care, deocamdată, nu greșesc. Însă ar fi potrivit să ia seama respectații colegi din juriul final că, așa cum arată nominalizările la proză și poezie cel puțin, oricare două volume le vor alege din cele zece, vor săvîrși
Primim by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/5480_a_6805]
-
încununeze opera lui Patrick White. Publică trei noi române - "Thr Eye of the Storm" (1974), "A Fringe of Leaves" (1977) și "The Twyborn Affair" (1980) - care după părerea recenziilor, nu sunt la înălțimea scrierilor care i-au creat o faima binemeritata.
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
a se relaxa și face ce vrea în aceasta, simțindu-se ca un om normal. Însă lemingii întotdeauna vin și îl deranjează, astfel că de fiecare dată ursul trebuie să se lupte veșnic cu ei în loc să aibă parte de relaxarea binemeritată, recurgând de cele mai multe ori la măsuri foarte bizare și trăsnite. Versiunea în limba română a fost produsă în studioul Fast Production Film.
Grizzy și lemingii () [Corola-website/Science/337244_a_338573]
-
înăbuș pornirea asta din fașă. Ai puțin autorespect, fetițo! Nu ai nevoie de un bărbat ca să fii fericită! M-am decis că spre deosebire de toate celelalte mame care le citesc fiicelor povești despre mașini vorbitoare sau lupi care-și primesc pedeapsa binemeritată, eu aveam să-i citesc copilei mele diatribe feministe. Mica Sirenă ieșea din scenă și în locul ei avea să intre The Female Eunuch 2. — Când o să-i pui un nume? m-a întrebat tata. A, tocmai i-am pus, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
grup restrâns spre casă. Aici, sub bolta răcoroasă a viței de vie mă simt într-o stare aparte. Am un pronunțat sentiment de plinătate, de ușurare sufletească, nu sunt în stare să mănânc ceva. Către miezul nopți mă încredințez odihnei binemeritate și sper ca ulterior să mi se liniștească și gândurile, care în ajun o cam luaseră razna la un moment dat... Marți, 25 august 2009. Încă de la ora 7 acționez ca o gazdă responsabilă pentru musafirii dragi, Felicia din Galați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu interiorul casei de la Bârlad. În camera mare, pe studio, patul e desfăcut special pentru odihna de noapte. Lenjeria, de un alb imaculat, proaspăt călcată, deci neșifonată, cu plapuma larg desfăcută, îmi creau o atmosferă cât mai îmbietoare spre odihna binemeritată, însă renunț la odihnă... Trebuie să merg în partea de nord-nord-vest a satului spre viile nobile de la Decuseară, foste imediat după Primul Război Mondial ale unui plutonier care a trudit din greu săracul... în timpul războiului și-a adunat o sumă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
acest lucru, groaznicele chinuri prin care au trecut fără voia lor și fără nici o vină nu pot fie iertate și nici trecute cu vederea. Cei vinovați de toate crimele acestea nu mai sunt pe lume ca să-și poată primi pedeapsa binemeritată. Românii de astăzi, atât cei din Basarabia cât și cei din România și mai cu seamă cei care vor urma după noi, nu trebuie să uite niciodată nenorocirile și suferințele prin care a trecut poporul român de la Nistru, pân’ la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
fund și-o palmă după ceafă: „Băi, cârnat, tu vrei să-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate. Maria se enervase, mă alerga prin tot Cotroceniul, fără jenă, ca-n romanele zglobii ale adolescenței, Cella Serghi sau Ionel Teodoreanu sau Sebastian; la fel de triste toate. Iubeam s-o tachinez, înțelegeți și dumneavoastră de ce. Abia în hol am redevenit serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cranii parfumate, cu sentimentul că am exact ceea ce merit: lumea meschină și supradezvoltată, ca un borcan osos, a minții mele. Singurul refugiu mă aștepta seara, când, tâmpit de oboseală și de versurile lui Coșbuc, mă trânteam în dormitor, pentru binemeritata uitare. Câteodată, găseam un corp sub cearșaf (domnul inspector nu-i dădea voie fetei să vină tot timpul la mine), o pereche de brațe lipite de spatele meu, dar mă simțeam ca-n autobuz, eram prea mulți în pat. Adormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
N-am pomenit de grădina de zarzavaturi: ea a dispărut prima, călcată-n picioare; a doua oară, când s-a replantat, s-au furat toate legumele. Uneori, epuizați de efortul depus pe traseu, muncitorii mai opreau la gard, pentru o binemeritată pauză. Vecinii pândeau din balcoane și, în asemenea condiții, dialogurile se înfiripau clar și concis: „Ce faci, bă, acolo?!“ „Mă piș.“ „Domne’, nu ți-e rușine? Sunt copii mici, care se joacă aici.“ „Nu mai pot.“ „Pleacă, domne’, de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și, pe întuneric sau la lumina torțelor, începea bătaia. Oamenii se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel furturile: un armistițiu nesigur, dar durabil, se instala între părți și toată lumea cobora la cârciumă, unde Robanii făceau cinste. Așa s-a scris istoria locului multă vreme, mai exact până a venit pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nemaipomenită. La urma-urmei, ne aflam într-o clădire ticsită de cărți și istorie, în care orice devenea posibil, inclusiv să-ți imaginezi că, dincolo de burduful de piele roșie, Bolintineanu, Robur sau căpitanul Anton Lupan se odihnesc în cabină, după o binemeritată victorie, pregătindu-se să umble împreună sub fustele literaturii și ale preafrumoasei Adnana. Sigur că mult mai probabil era ca, în spatele ușilor duble, ferecate cu lacăt pe exterior, să se ascundă securistul Facultății. Cablurile pe care le observasem, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stop, aterizau de pe trotuar pe banda patru, întorceau în intersecție, învârtind de zor la pedale, ca niște roboți scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate cu portiera, un potop de înjurături sau chiar un pumn. Am depășit clădirea Istoriei și ne-am apropiat de Litere. De data asta, am intrat pe la Matematică. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de dicționar, cu mutra de la douăzeci de ani, când arăta bine. Ca Eminescu.“ „După care?...“, m-am interesat. „După care lucrurile s-ar potoli. Nu s-ar mai interesa nimeni. Cel mai mare scriitor român în viață ar lua o binemeritată pauză. Iar Uniunea ar trebui să găsească pe-altcineva. Cineva nu foarte deștept, dar care să-i țină ocupați pe ceilalți. Un înlocuitor, un nume de lipit pe soclu.“ „Să-l găsească sau să-l inventeze. Uniunea e specializată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ia dracu dacă pricep ceva... mormăi Yves. Și nici măcar o sticlă de vin, să ne potolim setea... - Mă bucură această excursie, spuse Francisco, mai ales fiindcă, neavând nici o armă de foc la bord, consider invitația lui Angelo ca pe o binemeritată vacanță... - Vin și tunurile, nici o grijă... mormăi Angelo, privind și el spre matelotul de veghe de pe catarg, care ridicase mâna dreaptă, indicând un punct invizibil la orizont. Căpitanul Estorga ieși din cabină și urcă, cu aceeași agilitate ca și marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
metalurgist”, abordează tocmai acest subiect. Dacă, în trecut, foarte puțini (în continuare referirea devine mai clară: „clasa burghezo-moșierească”) erau cei care beneficiau de stațiunile balneo-climaterice, iată că, în prezent, cei mulți, care muncesc, se pot bucura în liniște de odihna binemeritată, la prețuri decente. Relatările martorilor confirmă această stare de fapt, nu fără nostalgie. Situația se schimba însă atunci când angajații ocupau funcții de conducere în uzină. Concediile se acordau mai greu și nu întotdeauna integral. am ajuns la concediu, eu până
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mare comandant de oști, a condus și a participat la 36 de lupte și a avut, totuși, norocul să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-a lăudat și l-a considerat ca fiind omul căruia putea să i se acorde, cu înțelegerea tuturor, comanda
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
literaturii române. Fiindcă "un popor civilizat ne încredința Aron Densusianu va fi totdeauna numai ce-l vor face scriitorii săi". Deplângând "jugul" aventurierului Eminescu, Grama are încredere în viitor și așteaptă liniștit ca poeziile lui veninoase să fie uitate, ca binemeritată răsplată pentru "stricăciunile" provocate. Fiindcă ele au avut "urmări funeste" și lezează interesele noastre morale. Sub nici un chip Eminescu nu poate fi acceptat ca model, "buricat" acolo, în vârf scrie apăsat Grama prin "spiritul de clică". În fine, chestiunea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ideologie". Sunt la final de precizat două lucruri: de ce numim "profetice" cărțile profesorului de la Huși (căruia, în opinia noastră i-ar sta bine ca titular al unei catedre de filozofia culturii la Iași și la București într-o apoteoză binemeritată) și de ce ne pun ele pe gânduri? Poate din cauza precarității tocmai actului de a gândi "just", tot mai străin "fondatorilor de opinie" și "modelelor" bastarde, ale unei culturi care se sprijină de multișor în cârjele unei gândiri antiromânești și profund
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critică public pe liderii patriei sale. Invocând „Apelul de la Stockholm”, se angaja că va milită „pentru înlăturarea regimului fascist și pentru readucerea Iugoslaviei în rândul popoarelor libere, făcând ca clica fascista, trădătoare, a lui Tito - Rankovici să-și primească pedeapsă binemeritata”. Evoluții similare au intervenit și în celelalte ramuri ale economiei iugoslave. La sfârșitul războiului au trecut în proprietatea statului, conform aceluiași model stalinist, cea mai mare parte a întreprinderilor industriale, comerciale și bancare și s-a introdus un regim riguros
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
A REPREZENTAT... Joia trecută s-a reprezentat piesa "Viața vagabondă ", acel rezumat dramatic din operele lui Henry Murger. Publicul a fost foarte numeros și, dacă considerăm silințele direcției pentru repararea materială a teatrului, acest concurs al publicului se poate numi binemeritat. Despre succesul piesei ne rezervăm de a vorbi altă dată, neputîndu-ne forma o părere definitivă, după o singură reprezentație. Astăzi duminică se va reprezenta pentru prima oară piesa "Doua orfeline ", dramă în 5 acte și 8 tablouri de D'Ennery
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]