1,428 matches
-
elaborat de Hackman și Oldham. Astfel, satisfacția în muncă este determinată de percepția asupra conținutului postului, dar performanța în muncă este determinată în mai mare măsură de sistemul de recompense și mai puțin de factorii legați de conținutul postului. În ceea ce privește binomul motivație performanță, Mitchell (1982, p. 83) afirmă foarte clar că "performanța nu este același lucru cu motivația". Teoriile de proces ale motivației explică relația dintre motivație și performanță. Teoria expectanței definește performanța ca o rezultantă a abilității și a motivației
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
timpul și pentru noi, azi, are mai mult sens să punem totul În măsuri absolute. Poate pentru că memoria se anchilozează, sondarea trecutului se face cu un aparat alterat, funcționînd mai degrabă În baza unui program didactic, simplificînd trecutul la un binom etic, de fabulă. Răul și urîtul erau dominante În epocă, dar asta nu Înseamnă că totul era rău și urît. Sub rău și urît exista viață, cu multe alte nuanțe, cea mai bună dovadă e această poză, care tremură fin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor și punând în noi cuvântul reconcilierii. Așadar, noi suntem împuterniciți ai lui Cristos ca și ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcați-vă cu Dumnezeu!” (2Cor 5,18-20) Dumnezeu și omul constituie un binom original, unic și esențial în complexitatea existenței și a istoriei, care își extinde semnificația în tot ceea ce omul trăiește și face. Dumnezeu și omul se află, prin urmare, într-un mod de a fi unul cu celălalt, mod ce își
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cuvântul „eu”, persoana realizează că ea însăși, prin glasul conștiinței sale, se dedublează și intră într-un dialog cu sine. E înzestrată cu gândire dialogică. Aceasta ajută ca aceeași persoană să se individualizeze și când intră în relație cu ceilalți. Binomul „eu-tu” exprimă în mod fundamental recunoașterea propriului eu prin separarea sa de celălalt „eu”, cu care intră în contact, care devine pentru el un „tu”. Aceasta presupune o dinamică, o trecere prin stadii și etape în timp, în care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Dumnezeu. Aceasta stă la baza vieții creștine și a sfințirii omului. Relația dintre penitent și confesor se dezvoltă ulterior, doar ca urmare a raportului pe care penitentul l-a avut și încă vrea să îl aibă cu Dumnezeu. În jurul acestor binoame, penitent-confesor și penitent-Dumnezeu, se află comunitatea, cu care penitentul, confesorul și Dumnezeu se află într-un raport semnificativ. Sacramentul reconcilierii vrea să fie, în aceste condiții, expresia unei „metanoia” postbaptismale, care să se celebreze prin căință, mărturisire și îndestulare, organizate
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
operei pastorale a preotului: să facă sufletele frumoase pentru Domnul. Încurajându-i pe creștini să aibă o „purtare sfântă”; el îi chea-mă să aibă o „purtare frumoasă” (1Pt 1,15-16). Frumusețea autentică „este un alt nume al sfințeniei”. În Biserică, binomul sfințenie-frumusețe este foarte solid: frumos este Cuvântul; frumoasă este Pâinea Euharistică; frumos este faptul de a sta împreună al fraților; frumos este Păstorul. Asupra acestui ultim punct este bine să ne oprim puțin. Isus este Păstorul “frumos”, care ne călăuzește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Miriam îi aminti deodată, din nou, lui Jack de fosta sa soție, Carrie, așa cum arăta pe vremea când se îndrăgostiseră unul de celălalt. Știa că Miriam era atrasă de el și că sentimentele ei se datorau probabil celui mai convențional binom de putere: profesor-student, șef-secretară, tată-fiică. Fu gata să adauge și doctor-pacient, dar reformulă numindu-l doctor-asistentă. Era venerația față de erou, în stare pură, și trebuia să aibă mai multă minte și să nu se lase antrenat în asta. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un proiect; creativitatea exprimă modul prin care chemarea este realizată în viața de zi cu zi, și care, pentru a nu fi haotică, trece prin filtrul propriilor competențe și talente, dar și prin filtrul conștientizării propriilor limite și fragilități. Acest binom de perseverență și de creativitate implică și capacitatea individului de a nu fugi din fața acelor neliniști ce ies la iveală din ființa sa fragilă și nesigură, ci, dimpotrivă, să persevereze, plecând tocmai de la aceste limite și deschizându-se spre certitudinile
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
să fie corelată și cu un efort continuu de promovare umană; • Este necesar ca aceste contexte de grup să fie caracterizate de dialog, înțeles ca atitudine care înlesnește comunicarea și colaborarea. 1.1 Raporturi de grup și de colaborare, un binom necesar Creșterea, pentru o viață fericită, se concretizează în întâlnirea cu ceilalți. Tocmai într-un astfel de context pot fi evidențiate obiectivele comune care transcend individul și-l fac să se deschidă spre o prospectivă de sens mai amplă și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
se vor lua deciziile politice. În ședința Secretariatului C.C. al P.C.R. din 18 martie se decide „desființarea organizațiilor sioniste, precum și snifurile de Ha’acshara” (textul rezoluției Secretariatului folosește termenii În ebraică!!!), ce sunt declarate organizații fasciste 7. Din acest moment, binomul sionism = fascism va fi o coordonată a propagandei de partid. Tot de atunci, sionismul devine În cultura politică a României comuniste unul dintre polurile negative, alături de „imperialism”, „fascism”, „militarism”, „titoism”, obiective permanente ale atacurilor propagandei de partid. Și această orientare
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
al comuniștilor”, vede În legislația de reparații un posibil mijloc de Îmbogățire a evreilor: „E posibil ca cei ce au vândut de bunăvoie, acum să primească Înapoi și să vândă de două ori”3. Se ajunge deci din nou la binomul evreu = speculant. Firește, nimeni dintre cei ce foloseau și răspândeau asemenea clișee nu se recunoștea antisemit. Nimeni nu recunoștea că se referă la „evrei” ca la un „tot”, În Întregime negativ, ci toți subliniau că Încearcă să prevină antisemitismul, Într-
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ordre juridique international actuel, les droits de l'homme existent en tant que principe fundamental du droit international; la question si l'individu est devenu l'un des sujets de droit international est aussi l'une controversée. 1. Dreptul internațional: binomul valori-norme Dezvoltarea rapidă a dreptului internațional generează probleme deosebit de complexe pentru cercetarea științifică, legate de căutarea celor mai potrivite tipuri de explicare teoretică a fenomenului normativ, cât și de metoda cea mai adecvată pentru investigație în acest domeniu. Nivelul teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
momentului inaugural al istoriei culturii europene, reprezentat de nașterea filozofiei în Grecia antică. Până la Nietzsche, filologii și istoricii germani au văzut apariția gândirii speculative ca pe o trecere de la mythos la logos. Romantismul nu face decât să inverseze polaritatea acestui binom, astfel încât mitul este prezentat ca „vârsta de aur” a conștiinței, neîntinată de păcatul originar al „gândirii”. Gadamer va sprijini o abordare fenomenologică a conștiinței hermeneutice tocmai din dorința de depășire a acestui conflict surd. El urma să arate că, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
existențialistă a lui G. Marcel (1889-1973). Mai aproape de noi, D. Stăniloae, vorbind despre „existența lumii ca mister insondabil” care reclamă un sens divin totalizator, folosește la rândul său conceptele lui Marcel 1. Ontologia marceliană este compusă dintr-un lanț de binomuri polare. Persoana este persoană numai în măsura în care înțelege să recuze angajarea sa în lume într-o dimensiune strict utilitară, epuizată în orizontul funcționalității biologice. „Verbul” a fi trebuie să prevaleze asupra „verbului” a avea, așa cum iubirea trebuie să înfrângă dorința (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nepieritoare a chipului său (despre care Levinas, rămas în contemplația feței și a exteriorității, n-a mai vorbit). Tonalitatea afectivă a acestei structuri este determinată fie de suferință (diferită de durere), fie de bucurie (sau desfătare, diferită de plăcere). Acest binom augustinian se ivește din unitatea paradoxală a resimțirii Vieții. O autentică inițiere în premisele paradoxului nu ar putea fi oferită altundeva decât în formula oximoronică a fiecărei „fericiri” evanghelice. Prin faptă, restaurarea pascală a Vieții dobândește în propriul meu trup
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
resorbția diviziunii sociale și a practicilor economice (în regimul „ascultărilor”) de către un miraculos și nuclear „tot” al vieții liturgice. Ceea ce contează în lumea premodernă nu este atât contrastul dintre parte și întreg (structură diadică). Este mult mai importantă rezonanța acestui binom (structura holografică). Ordonarea ierarhică făcea din societatea arhaică un univers în același timp organic și diferențiat. Este un paradox pe care modernii nu-l pot explica decât prin apelul la fantasmele „puterii” (persecuție, control, manipulare)1. O stângă îndreptățită?tc
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
footnote> Acest summum de cunoaștere mai este găsit la populațiile indigene, etapă în evoluția umană pe care Jean-Jaques Rousseau a denumit-o „viața naturală”, etapă în care instinctul de conservare, și experiența tradițională au făcut să apară grija pentru autoconservarea binomului om-natură. Această grijă, relațiile biunivoce om-natură, extinse apoi și la activitatea economică, se înscriu într-un context mai larg, acela al culturii, definită ca totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
simple în prima situație, când recunoașterea și cunoașterea coincid. Dacă analizăm cu atenție distincțiile stabilite de Andrew Benjamin până la acest punct, observăm în primul rând că opoziția (re)cunoaștere/interpretare (stabilită în funcție de prezența sau absența medierii) se situează în prelungirea binomului adevărat/adecvat (true/proper) și, la rândul ei, antrenează în discuție, conformormându-se parcă principiului dominoului, o serie de alte opoziții (literal/alegoric, înăuntru/în afară, prezent/non-prezent ș.a.m.d.) Principala obiecție care se ivește ar fi aceea referitoare la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
alte cuvinte, valorifică implicit complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai degrabă urmărește să surprindă punctele de acroș, interarticulațiile: Concepția specifică a alegoriei și mimesis-ului dă naștere unei viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului. O viziune în care (...) pluralitatea se identifică, în linii mari, cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apare la el drept termenul cel mai cuprinzător, iar textul dramatic și cel epic nu mai sunt resimțite ca termeni ai unei opoziții. Cu alte cuvinte, mimesis-ul devine acum noțiunea cea mai generală, în interiorul căreia drama și epopeea formează un binom contrastiv 1. În plus, Aristotel este considerat primul autor grec care a abordat poezia în mod coerent (și fără prea multe parti-pris-uri), nu doar pentru că ar fi introdus această schemă de analiză tripartită (clasificând operele după mijloacele utilizate, obiectele reprezentate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lacanianul das Ding situat în afara oricărui semnificat (hors-signifié) și implicit, după cât s-ar părea, în afara „posibilului”. Vom reveni asupra acestei chestiuni extrem de incitante în capitolele următoare. Deocamdată, să remarcăm doar că această bipartiție nu este lipsită de legătură cu redimensionarea binomului obiect/subiect, de care pomeneam mai devreme. În prima accepțiune a realului, rolul esențial revine subiectului (mai precis acelei regiuni din scoarța cerebrală atât de atrofiată de abundența stimulilor încât reduce totul la scheme prestabilite, stereotipuri și clișee). În cel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
incertitudini. Este mimesis-ul mai degrabă subversiv sau mai degrabă represiv? Este o „celebrare” a lumii sau o formă de subminare a prestigiului ei? Presupune oare această categorie o verosimilitate în sens natural, sau una culturală? Interpretarea dată de către teoreticienii moderni binomului Platon-Aristotel a accentuat cu precădere ultimul aspect, dezvăluind implicit caracterul aporetic al categoriei de care ne ocupăm și urmărind să provoace o atrofiere a acesteia în favoarea semiosis-ului. Încercările de reabilitare a mimesis-ului în ipostaza sa hard nu au întârziat nici
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acesta și-a expus teoriile referitoare la mimesis în două lucrări fundamentale: Metafora vie94 și cunoscuta trilogie din 1985, Temps et récit (Timp și povestire)95. Ca și autorul Marelui cod, el accentuează - în ambele studii - importanța recunoșterii cerute de binomul aristotelic mythos/mimesis. Dacă poezia este o imitație a acțiunilor umane, aceasta trece inevitabil prin creația unei fabule, a unei intrigi, „care prezintă trăsături de compoziție și de ordine ce lipsesc din dramele vieții cotidiene”96. Particularitatea acesteia constă în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și recunoașterii. Punctul crucial în demonstrația acestuia din urmă îl reprezintă introducerea în scenă a noțiunilor de urmă (amprentă sau indiciu), comparabile cu „semne ale recunoașterii” (expresie împrumutată de la istoricul Carlo Ginzburg) și folosite, în fond, pentru a restabili legăturile binomului mimesis/anagnorisis nu numai cu memoria și cunoașterea trecutului, ci și cu gândirea mitică, oraculară. Un câștig evident în îmbrățișarea acestei perspective ar fi reprezentat de faptul că -, deși valoarea euristică a mimesis-ului este pusă în relief și de această
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
un limbaj ce nu trimite la nici o realitate, care își ajunge sieși”196. În plus, ar trebui menționată și contribuția lui Todorov dintr-un alt studiu 197 prin care teoreticianul încearcă să lărgească sfera reflecției asupra poeziei, introducând în joc binomul prezentare/reprezentare. Pe scurt, pentru el, dincolo de genurile „istorice”, dincolo de cele „teoretice”, distincției proză/vers i s-ar putea aplica un criteriu de natură filosofică, acela al „reprezentării”, căreia i s-ar opune „prezentarea”. Dacă Aristotel raporta întreaga poezie la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]