302 matches
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Karvezide , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Karvezide , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Karvezide , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Karvezide , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
respectiv 3, 1 % dintre pacienți amețeală . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Administrarea de hidroclorotiazidă în asociere cu irbesartan nu are niciun efect asupra proprietăților farmacocinetice ale celor două substanțe active . Irbesartanul și hidroclorotiazida sunt medicamente active pe cale orală și nu necesită biotransformare pentru activarea lor . După administrarea pe cale orală de Karvezide , biodisponibilitatea absolută a irbesartanului este de 60- 80 % , iar a hidroclorotiazidei de 50- 80 % . Alimentele nu modifică biodisponibilitatea Karvezide . După administrarea orală , concentrația plasmatică maximă apare după 1, 5- 2 ore
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
mai mici la pacienții care au mâncat înainte de administrare ( 85 µmol/ l ) , față de cei care nu au mâncat ( 126 µmol/ l ) , deși cantitatea totală de deferipronă absorbită în cazul pacienților care au mâncat înainte de administrare nu a fost mai scăzută . Biotransformare Deferiprona este metabolizată în principal într- un glucuronoconjugat . Acestui metabolit îi lipsește capacitatea de a lega fierul datorită dezactivării grupării 3- hidroxi a deferipronei . Eliminare La om , deferiprona este eliminată în principal prin intermediul rinichilor ; între 75 % și 90 % din doza
Ro_362 () [Corola-website/Science/291121_a_292450]
-
mai mici la pacienții care au mâncat înainte de administrare ( 85 µmol/ l ) , față de cei care nu au mâncat ( 126 µmol/ l ) , deși cantitatea totală de deferipronă absorbită în cazul pacienților care au mâncat înainte de administrare nu a fost mai scăzută . Biotransformare Deferiprona este metabolizată în principal într- un glucuronoconjugat . Acestui metabolit îi lipsește capacitatea de a lega fierul datorită dezactivării grupării 3- hidroxi a deferipronei . Eliminare La om , deferiprona este eliminată în principal prin intermediul rinichilor ; între 75 % și 90 % din doza
Ro_362 () [Corola-website/Science/291121_a_292450]
-
a stabilit existența unor efecte asupra embrionilor/fetușilor, - studiu de toxicitate acută și subacută pe a doua specie: doar dacă rezultatele nivelului 1 indică necesitate unui astfel de studiu. Astfel de studii pot fi realizate și în urma rezultatelor studiilor de biotransformare și ale studiilor de farmacocinetică - studii toxicocinetice suplimentare. Ecotoxicitate - Teste suplimentare de acumulare, degradare și mobilitate. Scopul acestui studiu este să determine orice acumulare în lanțul trofic. La realizarea studiilor ulterioare de bioacumulare, o atenție specială ar trebui acordată solubilității
jrc539as1979 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85677_a_86464]
-
15 % ( vezi pct . 4. 2 , 4. 4 și 4. 5 ) . Distribuție Raportul concentrațiilor din sânge față de cele din plasmă ale nilotinibului este de 0, 71 . Conform studiilor in vitro , legarea de proteinele plasmatice se face în proporție de aproximativ 98 % . Biotransformare Principalele căi de metabolizare identificate la subiecții sănătoși sunt oxidarea și hidroxilarea . Nilotinibul este principalul compus circulant decelat în ser . Niciunul dintre metaboliți nu contribuie la activitatea farmacologică a nilotinibului . Nilotinibul este metabolizat , în principal , de către CYP3A4 și , posibil , în
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
degradare a ligninei. Principalele grupe de microorganisme care degradează lignina sunt prezentate în tabelul 6. Din datele de literatură se desprinde ideea că pentru biodegradarea ligninei sunt recomandați fungii putregaiului alb, care însă, se diferențiază între ele prin capacitatea de biotransformare a componenților chimici principali ai lemnului. Astfel, unele dintre microorganisme pot consuma în mod egal atât polizaharidele cât și lignina, în timp ce altele degradează mai rapid acest din urmă constituent. Pe de altă parte, s-a constatat că același microorganism nu
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
plămâni și mai puțin În sistemul nervos; la copil, concentrațiile din sistemul nervos sunt proporțional mai mari decât cele găsite la adulți); • traversează bariera placentară mortalitatea perinatală este mai mare când mamele utilizează derivați ai acidului salicilic În cursul sarcinii; • biotransformarea salicilaților mai ales În ficat; • eliminare În principal pe cale renală și În mică măsură prin salivă, bilă, fecale. Eliminarea renală Începe la numai 15 minute după ingestie. Alcalinizarea urinii crește eliminarea salicilaților liberi, fracțiunea difuzibilă și toxică. De exemplu, la
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
al., 2010). Fungul Aspergillus foetidus a decolorat total mediul care conține coloranții reactivi azo de tip Drimarene. Gradul de decolorare a fost > 95% în 48 ore de creștere a fungului. Coloranții au fost puternic bioadsorbiți de biomasă fără a suferi biotransformare. Procesul de decolorare este concomitent cu faza exponențială de creștere a fungului și necesită glucoza ca substrat biodegradabil. Fungul a fost capabil de a decolora mediul care conține amestecul de coloranți la un procent de 85% în 72 ore de
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
activare a xenobioticelor: hidrocarburi aromatice policiclice (PAH), N-nitrozamine și amine aromatice în formele biologice reactive, care pot modifica ADN-ul și intervin în procesul de carcinogeneza. Aceste xenobiotice, care provin din surse diferite: tutun, alimente, medicamente, suferă o acțiune de biotransformare în diferite sedii, inclusiv în ficat, concentrații înalte de complexe ADN-HAP, fiind evidențiate în țesutul tumoral hepatic [4]. CYP1A1 În carcinogeneza hepatică s-au studiat două polimorfisme genetice ale genei CYP1A1:polimorfismul la nivelul exonului 7, care produce substituția izoleucinei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
în cereale, fructe, legume, carne, organe, lapte, ouă, iar carența se manifestă prin polinevrită (beri-beri). Vitamina B2. Vitamina B2 (riboflavina) este o vitamină hidrosolubilă ce se absoarbe din intestin, are rol în reacțiile de oxidoreducere celulară (intră în constituția citocromilor), biotransformările aminoacizilor și acizilor grași, troficitatea retinei, cristalinului și corneei, sinteza hemoglobinei. Se găsește în cereale, legume, carne, lapte, ouă. Vitamina B6. Vitamina B6 (piridoxina) intră în structura coenzimelor implicate în metabolismele protidic și lipidic, contribuind la sinteza vitaminei PP, acidului
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
periferice, algii reumatismale. Administrată pe cale intravenoasă poate induce șoc anafilactic la copii mai mici de 3 ani, iar hipervitaminoza, mai ales în condițiile unui organism subnutrit, împiedică acțiunea altor vitamine. Vitamina B2, care pe lângă reacțiile de oxidoreducere participa și la biotransformările aminoacizilor și acizilor grași, poate fi utilizată în clinică pentru ameliorarea distrofiilor musculare, dar printre reacțiile adverse se află și manifestări neurologice de tip paretic. Vitamina B6, ce îndeplinește roluri importante în metabolismele protidic și lipidic, participând și la sintezele
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
media; - efectele secundare neplăcute 8.4.2. Avantaje și dezavantaje ale medicației depot. Antipsihoticele depot depășesc inconvenientele și problemele suscitate de medicația orală și conferă o constantă și predictibilitate mai mare referitoare le nivele serice. Mai mult, administrarea parenterală scurtcircuitează biotransformările inițiale realizate la nivelul intestinului și ficatului, astfel încât o concentrație mai mare de substanță nealterată și necuplată poate ajunge la nivel cerebral. Acești doi factori probabil explică de ce cantitatea totală de drog necesitată de către pacient în cazul neurolepticelor depot
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 10 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 22 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 34 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 46 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
distribuție extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
distribuție extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
distribuție extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . 94 Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea de
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]
-
distribuție extravasculară în proporție mare . La concentrații terapeutice , aripiprazolul și dehidro - aripiprazolul se leagă în proporție de peste 99 % de proteinele plasmatice , în special de albumină . Metabolizare : Aripiprazolul este metabolizat în proporție mare de către ficat în special prin trei căi de biotransformare : dehidrogenare , hidroxilare și N- dezalchilare . Pe baza studiilor in vitro , enzimele CYP3A4 și CYP2D6 sunt responsabile de dehidrogenarea și hidroxilarea aripiprazolului , iar 107 N- dezalchilarea este catalizată de CYP3A4 . Aripiprazolul este partea de medicament predominantă în circulația sistemică . La starea
Ro_3 () [Corola-website/Science/290763_a_292092]