198,512 matches
-
probabil, unei atente și îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu scaunele,/ cu lampă, cu biroul, masiv că un bivol, dormitând/ pe picioarele-i subțiri,/ cu copite de alama... s...ț Sub tic-tac-ul ceasului - maniacal -/ papilele-mi auditive vibrează, ca un recif de coral.../ La geamătul artriticei noptiere,/ paianjenii se chircesc,/ cu prazi cu tot, în
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Irina Marin Russel Square, Școala de Studii Slavonice și Est-Europene, University College London. O clădire veche, cu coridoare întortocheate și stucatură demodată. Undeva la etaj, la capătul unei scări în spirală se află biroul Profesorului Deletant. Cunoscutul românist mă întâmpînă zâmbitor și afabil. Acceptă să vorbim, în limba română, despre cărți, despre România, despre cartea românească în general și, inevitabil, discuția pornește de la obsesia de toate zilele, dacă nu a românului de rând, atunci
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
Radu Popa (fie ele volume de povestiri, romane sau pseudoromane) sînt niște incitante șarade epice, pretext pentru subtile dezbateri între specialiști, dar și o lectură plăcută pentru cei care obișnuiesc să citească o carte în metrou, pe drumul zilnic dintre birou și casă. Dumitru Radu Popa, Sabrina și alte suspiciuni, Ed. Polirom, Iași, 2004, 226 pag.
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
Ceaușescu. La categoria miniștri îi descoperim pe Adrian Năstase, pe Hildegard Puwak, pe Ioan Mircea Pașcu, ca și pe noul cooptat în guvern Ioan Talpeș. Nu lipsesc de aici nici actualul președinte al României, guvernatorul Băncii Naționale, Mircea Hamza, șeful Biroului de presă al Senatului, Eugen Dijmărescu, Alin Teodorescu, actualul liberal Teodor Meleșcanu etc. Pe această temă Cornel Nistorescu își intitulează comentariul zilei Atleții comunismului: „Structurile de putere ale societății totalitare au devenit pepinieră pentru vedetele politice ale României democratice. Aceleași
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
cetății Primăria orașului. O dovedește un palat impunător, din cărămidă roșie, stil neoclasic, ridicat În anul 1898 și târnosit În același an, la sărbătorirea centenarului nașterii lui Giacomo Leopardi. Pe pereții fastuos ornamentați sunt inscripționate versuri din marele poet. În biroul primarului tronează statuia poetului, sculptata de Monteverde. În fața primăriei În Piața Centrală (și de promenada) a orașului se Înalță un impozant monument reprezentându-l pe poet În mărime naturală, pe soclul căruia scrie: „Lui Giacomo Leopardi, concetățenii săi, 1898”. Casă
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
regizorală și interpretarea celor două protagoniste: Adriana Trandafir și Antoaneta Zaharia. Regret absența lui Radu Afrim. Aș fi vrut să mă bucur alături de el și să-i șoptesc la ureche: “Radule le-ai rupt gura!” După-amiază la revista “Orizont”. În biroul lui Mircea Mihăieș cu Denisa Comănescu la o cafea. Aglaja ne privește de pe toate ușile, de pe toate coloanele. O față luminoasă, un zîmbet de copil, o bentiță verde. Ochi translucizi ca un geam. Nu știi dacă tristețea lor vine din spatele
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de atunci?! Dar așa ceva e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin camerele goale. Operatorul filmează fotografiile de pe un album, de la Washington
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
e imposibil! Mă ridic și-mi fac cruce, rugându-mă printre lacrimi “Iară-l Doamne!”! Pe trepte stă o femeie În doliu, cu broboada trasă peste ochi. Nu vrea să fie filmată. Imaginea ne poartă În biroul fostului profesor. Pe birou e portretul Îndoliat. Alături un sfeșnic, cu o lumânare aprinsă. Pe peretele dinspre răsărit sunt icoane și candela aprinsă. În casă, nimeni. Imaginea se plimba prin camerele goale. Operatorul filmează fotografiile de pe un album, de la Washington cu Lăcrimioara râzând printre
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
asemenea răspuns de neuitat. Din partea lui Valeriu Anania aceeași spontaneitate acționa și Întru ajutorarea semenilor săi. Un exemplu reconfortant nu numai pentru atunci: În Memoriile sale Bartolomeu Anania povestește că, prin 1978, se găsea În vizită la Marin Preda, În biroul său de la Cartea Româneasca, vorbind Îndelung despre multe. „Omul acesta nu numai că mă respecta, dar Îmi arata o afecțiune pe care nu mi-o puteam explica nici prin vreun oarecare simțământ religios, nici prin afinități literare”. La un moment
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
Constantin Stan Ce plictiseală!" își spuse Ivan Mihailovici Saproșkinov. Stătea la biroul lui cu ferestre ce dădeau în Piață și, ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
pe fereastra din dreptul fișierului de fier la forfota din fața UM-ului sau poate a GUM-ului. Mai bine rabdă: o oră și jumătate până la urmă nu e totuși o veșnicie! Tăie ceaiul de pe lista preocupărilor zilnice și adăugă explorarea biroului. Nu era prea entuziasmat nici de această nouă perspectivă. Sigur, biroul lui era cât o stație de metrou. Adică la fel de mare, dar nu și la fel de interesant. Avea, în linie dreaptă 38 de pași (rar, și numai în diminețile când era
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
-ului sau poate a GUM-ului. Mai bine rabdă: o oră și jumătate până la urmă nu e totuși o veșnicie! Tăie ceaiul de pe lista preocupărilor zilnice și adăugă explorarea biroului. Nu era prea entuziasmat nici de această nouă perspectivă. Sigur, biroul lui era cât o stație de metrou. Adică la fel de mare, dar nu și la fel de interesant. Avea, în linie dreaptă 38 de pași (rar, și numai în diminețile când era neras și mersul mahmur, ușor șovăielnic, 43) în lungime, și tot
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
ar fi putut să se trezească întrebând-o visător pe Marfa Stanilova: "Dumneata, Marfa Stanilova, probabil, că trebuie să știi unde a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În aparență, biroul lui era, așadar, aproape un pătrat. Numai în aparență pentru că altfel, din pricina schimbărilor zilnice ale fișetelor, rafturilor, corpurilor de bibliotecă, birourilor, în fiecare dimineață el lua forme ciudate. (...) Ivan Mihailovici evita probabil să pronunțe cuvântul "labirint" vizavi de spațiul pe
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
a fost turnat acest candelabru ce ne luminează de o grămadă de vreme și, mai ales, când?" În aparență, biroul lui era, așadar, aproape un pătrat. Numai în aparență pentru că altfel, din pricina schimbărilor zilnice ale fișetelor, rafturilor, corpurilor de bibliotecă, birourilor, în fiecare dimineață el lua forme ciudate. (...) Ivan Mihailovici evita probabil să pronunțe cuvântul "labirint" vizavi de spațiul pe care-l ocupa în timpul orelor de serviciu. Sau poate nici nu avea prea clar delimitată în mintea sa această noțiune, această
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
vizavi de spațiul pe care-l ocupa în timpul orelor de serviciu. Sau poate nici nu avea prea clar delimitată în mintea sa această noțiune, această realitate. Așadar, în fiecare dimineață, trebuia să urmeze o altă cale spre a-și afla biroul. La început, avea nevoie chiar și de câteva ore să-l găsească pentru că tot ivindu-i-se în față fundături, obstacole pe care obligatoriu trebuia să le ocolească, se trezea înapoi în față impozantei uși de la intrare ca și cum ziua lui
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
corpuri de bibliotecă, două paravane sau alte două șiruri de ceva prin care nu se putea trece. Când mergea fără să se gândească dacă e bine sau nu pe unde a apucat-o, ajungea în doar cinci minute. Și, totuși, biroul lui nu era deloc interesant: fișete, rafturi, seifuri masive. Toate conțineau același lucru - dosare. Mai mici ori mai voluminoase, mai îngălbenite de vreme sau noi-nouțe. Unele erau stinghere, altele se așezaseră în impozante bibliorafturi, probabil așa cum se rânduiesc pe ulițe
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
i se interzisese niciodată să le citească sau măcar să le frunzărească, să vadă ce conțin ele. Fusese ferit de această tentație încă din fragedă tinerețe, adică de când fusese angajat. Un înalt funcționar îl condusese până aici, îl instalase la masivul birou de la fereastra ce da spre celebra biserică - de care, desigur, auziseră până și americanii - și-i urase mult succes în slujba sa cea nouă. Nu-i dăduse nicio libertate, nu-i îngrădise niciun drept, nu-i recitase un pomelnic de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
sau, mă rog, ceea ce cunoaște el din întreaga clădire, este extrem de interesant alcătuită: de exemplu, niciodată nu poți ajunge la un etaj superior fără ca mai întâi să cobori, spre a ajunge la stânga pentru a intra în cel de-al treilea birou de pe același palier trebuie să o iei la dreapta, să urci jumătate de scară și apoi să mergi drept. Pentru a ajunge la Înălțimea sa, Ivan Mihailovici coborâse un etaj și jumătate și apoi mersese ca teleghidat, de parcă ar fi
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
și apoi mersese ca teleghidat, de parcă ar fi știut de când s-a născut unde trebuie să ajungă. Nici nu-și pusese problema că ar fi putut să greșească atunci când a apăsat hotărât pe clanța ușii și a pătruns într-un birou la fel ca al lui, dar de două ori mai mare. Fereastra din spatele vocii pe care o auzea fără să o și vadă decupa exact același peisaj având ca fundal "Vasili Blajenii", numai că, de aici, vedea doar jumătatea de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
un sfat, a-i furniza o afirmație prețioasă, ci pentru că, pentru întâia oară. Marfa Stanilova deschidea gura spre a spune și altceva decât un număr de dosar. Sau mai multe! Asta nu avea de unde să știe, când intra ea în biroul lui, Ivan Mihailovici. Și nici nu se străduise vreodată să afle dacă e un fapt obiectiv, dincolo, așadar, de voința, plăcerea sau stările ei femeiești, sau e din pricini de Marfa. Sigur, asta - pronunțarea unei litere și a mai multor
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
era stagiar sau doar funcționar trei (sau poate se întinsese până când ajunsese funcționar II, nu-și mai amintea!) De când ajunsese funcționar II, clasa I, nu mai era nevoie nici de atât. Marfa Stanilova intra la ora 11 și rămânea în fața biroului său, strângând doar ușor din buze, făcându-le astfel aproape să dispară și gura să-i fie numai o linie subțire, subțire de tot, pusă în evidență discret pe sub nas de un contur negru ce, fără îndoială, era pufulețul de la
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
numai o linie subțire, subțire de tot, pusă în evidență discret pe sub nas de un contur negru ce, fără îndoială, era pufulețul de la mustăcioara ce marca devenirea întru vârstă și funcție a Marfei Stanilova. Atunci, Ivan Mihailovici se ridica de la biroul său, mergea la un fișet, descuia lacătul, extrăgea un dosar, mergea la alt fișet, repeta operațiunea până când găsea de cuviință - ce fericit a fost când și-a dat seama că asta e în voința și decizia lui, dar pe la a
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
nu credea. Fusese de-ajuns ca o singură dată, într-o viață de funcționar, Marfa Stanilova să deschidă gura și liniștea lui se dusese pe apa Volgăi. A fost întotdeauna un slujbaș conștiincios. De când înălțimea sa îl condusese în acest birou nu lipsise nici măcar o singură zi, dar ce spune el de lipsuri - nu întârziase nici măcar un minuțel. Sigur, nu se pun întârzierile din pricini de forță majoră cum ar fi înghețarea mijloacelor de transport, acoperirea orașului de nămeți de zăpadă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia. Ei și, i-a căzut conciul? I-a luat cineva boii de la troică? A transpirat un pic, a putut să ajungă la birou fără să se țină de pereți, nu i-au căzut galoanele - nu că ar avea, dar așa se zice! - că a apărut la rubrica "Așa nu" a revistei satirice de perete "Ghimpele", însă Înălțimea sa nu a avut inimă aia
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
a năpustit asupra ei. I-am vorbit de frumusețea sânilor săi, așa cum rămân ei, de neșters, în fotografiile făcute de mama ei, la venirea pe lume a Quartei, apoi a lui Quintus. Prietenul meu, cineastul Sergiu Huzum păstra de-asupra biroului său de lucru, printre zeci și sute de imagini, pe cea involuntar genială reușită de "Mamie", în ziua de 20 august 1983, cu abia născuta Quarta; el scrisese alături: "Iată una din cele mai frumoase fotografii din lume!" Aș putea
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]