287 matches
-
te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mă lași? zise cel de-al doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite colea un loc de trăit! spuse primul topometrist. — Cum să cauți raiul în câmp? se miră și al doilea. Doar dacă ai postit în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și chemă chelnerul. Treptat, spaima lui dureroasă se schimbă într-o amorțire. Nimeni nu mai vorbea de șosea. O uitaseră. Printre casele risipite precum zarurile pe o tablă de joc se despleteau drumuri care înălțau praf, iar Omar, de la fereastra bistroului, văzu două motociclete, apoi o furgonetă cu mobilă și, în cele din urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de acum în sînge. Împrejur sînt mai mult străini, se vorbește mult engleză, ceva italiană. Doi magrebieni stau de vorbă la bar cu patronul. Berea e mică și îngrozitor de scumpă, încît aproape că-ți taie cheful să mai cauți atmosfera bistroului parizian. Știam deja de ultima dată cînd am mai trecut prin Paris, dar încă nu pot să mă obișnuiesc. Pe vremea mea... Sînt în Montparnasse, cunosc locurile, dar îmi este greu să realizez că nu mai sînt la București. Îmi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-au expulzat din casta războinicilor pentru că am fost slab. Am capitulat În fața reginei Egiptului. Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu mai știa ce mutare să facă. Ce ciudat se Împleteau drumurile obsesiilor ei cu amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unealtă privilegiată a supravegherii de proximitate. Cum aș putea uita vreodată acel sat din centrul Franței, în care un vecin nespus de curios plasase o oglindă în axa porții lui pentru a nu pierde nimic din ceea ce se întâmpla în bistroul de vizavi? Oglinda nu se folosește doar pe scenă, ci și în casele oamenilor. Cu mult timp în urmă, Roger Planchon își construise spectacolul său cu Bérénice în jurul unui sistem de oglinzi care multiplicau și surprindeau personajele. El dădea astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
compunerea de text la ordinator, interacția ludică și didactică cu același actant: ordinatorul). În această nouă cultură monstrativă totul este orchestrare în vederea saturării cu imagini: ziare luminoase, panouri, afișaje electronice în metrou, televiziune în toate spațiile publice (de la aeroport la bistroul din colț), oameni-sandwich și distribuitori de prospecte în stradă, baloane Shell la stațiile de benzină. Conform teoriei lui Serge Moscovici această revoluție iconică ne introduce într-o civilizație non euclidiană ce trangresează principiul non-contradicției. Simultan cu această tendință de globalizare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
vs/centrifug va subîntinde multiple diferențieri arhitecturale și culturale: Hall va opune orașele stelare, radiale (Parisul inter alia), sociopete prin excelență orașelor sociofuge, gen tablă de șah (New York-ul de pildă) sau va defini spațiile deschise cooperării, conversației drept sociopete (bistroul parizian), iar sălile de așteptare din spitale drept sociofuge. Pe aceeași izotopie a convivialității, a tendinței sociopete se situează de altfel și tentativa recentă de cumulare a funcțiilor din casa modernă care reunește în living activități ținînd de gastronomie, repaos
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ironia drept politețea disperaților. Și comentează următoarea frază, dintr-o proză a poetului: "Plîng, fiindcă valsul de anul acesta e trist ca și cele vechi și fiindcă toți sînt inteligenți în acest local de consum. Inteligența se degradează în acel bistro plin cu toate categoriile de orășeni, recrutați de la sate, pervertiți și dezrădăcinați. Aceasta este drama tipic românească a transplantării noii burghezii care, abea născută, agonizează deja. Bacovia este locul geometric unde se exhibă această rană cangrenoasă, poetul secolului douăzeci burghez
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de partid, ordinea importanței sociale a muncii (aici se poate introduce, ad libitum, termenul direct folosit de primarul Constanței, la Congresul PSD de vineri, la adresa procurorului care îl ancheta, cu referire directă la hipsterii de azi, iubitori ai comunismului de bistro) era implacabilă: "clasa muncitoare - clasa cea mai înaintată a societății -, brava noastră țărănime și intelectualitatea". Așa era pe vremea aceea. Dar astăzi? Ce s-a ales din prestigiul, demnitatea și recunoașterea socială a profesorului? "Se sparie gândul!" Cei 2190 de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar madonele lui despletite, atît de atașant pictate, cu încadrarea lor în brîuri de spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în pregătire, macho irezistibil (și pentru frumoasele de acum, de la bar, sorbindu-l), el și regizorul. Ins moral, complicat, moale, cu problemă în familie, prin îndrăgostirea subită de o jună metisă. De altfel, masculul-vedetă îi și sugerează soluția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ziarele ce vorbeau despre greve, despre atentate, despre lupte pe baricade semăna și el cu o bombă mare în mijlocul somnolenței pașnice din Saranza. Și apoi, la câteva străzi de exploziile acelea, tot în prezentul care nu trecea, am dat peste bistroul liniștit a cărui firmă Charlotte, în amintirea ei, ne-o citea zâmbind: La Ratafia din Neuilly.1 „Ratafia aceea, preciza ea, patronul o servea în niște cochilii de argint...” Oamenii din Atlantida noastră puteau deci să simtă un atașament sentimental
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]