1,090 matches
-
1) din balada Mînăstirii Curtea de Argeș. Ar fi de altfel o impertinență ca, situîndu-mă pe unul din aceste terenuri, să propun alte soluții decît acelea ale unui om de știință, de valoarea și creditul lui Mircea Eliade. S-ar crede că bizuindu-mă pe măcar vechimea mea în alte discipline, și anume critica și istoria literară, să abordez Miorița sub raportul valorii ei estetice de astăzi sau de la prima ei publicare și pînă în zilele noastre. Cum însă și sub o față
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
limită a cărei cauză e dublă: 1) schimbarea unghiului de evocare și 2) condiția creatorului de ficțiune. La primul punct nu poți să nu-ți amintești de rezerva cu care G. Călinescu privea încercările de romanțare a biografiilor, argumentul lui bizuindu-se pe o dihotomie tare: biografia are ca erou geniul, pe cînd romanul are ca erou omul comun. Altfel spus, ca să scrii o biografie trebuie să urmărești împlinirea unei calități de excepție în cadrul unui destin rar, în vreme ce romanul cere înfățișarea
Biografii neromanțate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3737_a_5062]
-
și intereselor lor. De la 1 oct. eu nu mai sunt salariat (aveam o jum. de normă) al revistei: rămân în Colegiul de redacție, de asemenea colaborator permanent la rubrica mea. Am promis să-i ajut în continuare, așa că te poți bizui pe prezența mea în redacție mai departe. Cu Pavel Dan, ce să-ți spun? Nu mai am nici eu în biblioteca mea exemplare. În librării totuși ediția se mai găsește, așa că va trebui , până nu dispare repede să-mi completez
Scrisori de la Cornel Regman by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/6928_a_8253]
-
s-o înmormânteze cu bluza albastră și ciorapii de lână. Așa a și făcut Zinaida, cum a cerut mama, și Maria Ignatievna n-a căpătat nimic, de aia s-a supărat. Și a mai vrut mama ca Zinaida să se bizuiască pe Maica Domnului și, când se vor termina banii, să se ducă la biserică și să stea acolo: „Oamenii buni or să te ajute în neputința ta, de dragul Maicii Domnului.” Și iat-o acum pe Zinaida la biserică, instalată acolo
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
mentalitatea, graiul, manierele localnicilor), prind inevitabil frînturi de conversație. Am constatat că cele mai multe se referă la trei subiecte: spitalul, înmormîntarea, moștenirea. E imaginea aspru-utilitară, cu origini imemoriale, a unui mod de-a fi. Un amestec de compasiune, curiozitate, lăcomie, ricanare. Bizuit pe o penitență reflexă, mai mult ca sigur precreștină. Dintr-un impuls obscur, oamenii se supun unui canon, urmăresc automat o ispășire. Cum? De ce? Nu ar putea fi vorba de o apropiere de natură, întrucît natura tinde spre factorii pozitivi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta este o etapă, o vîrstă a preaplinului simțirii, un timp al modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință”. Ar fi vorba așadar de o „sinceritate” proustiană, bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
și Împăciuitoare. Nu vom Înceta de a aminti și reaminti crezul fiecărei generații tinere că Începutul lumii, al istoriei, al faptelor mari și bune, ar purcede de la dânsa, independent de trecut. Când acest crez pornește din curat avânt și se bizuie pe zestre intelectuală, pe capital de cunoștințe și talente, se stabilește În chip normal o ierarhie a valorilor spirituale, se creează o aristocrație a culturii și se asigură un real progres...” Dorința de Înnoire și de cooptare de noi talente
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
și masă,/ iubita sub orbitorul cer al Ierusalimului/ și-am plecat la vînătoare în inima Africii" (Negresa). Reveria exotică virează înspre dulcele hazard suprarealist, înspre beatitudinea solară a libertății asociative căreia nimic nu-i stă în cale: Nu te poți bizui pe negresă, ea are consistența aerului/ cînd aerul era lichid amniotic și primii oameni/ colindau lumea ca pești/ ori ca muzicanți de petrecere deghizați în pești,/ răsplătiți defel prin prospețimea cu care-au strălucit atunci în soare/ ca funigei, dinții
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cu "licuricii", Băsescu poate fi suspectat că a avut încredere în cine nu trebuia, cu slăbiciunile lui de la Golden Blitz, dar și de pe vremea cînd nu era președinte. Orgoliul că știe cine îi e prieten și pe cine se poate bizui i-a jucat două feste urîte lui Traian Băsescu de cînd e președinte. Și s-ar putea să nu fie ultimele.
Păcălicii lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11196_a_12521]
-
cinci minute. Femeia în cauză fiind o adolescentă angelică - am fost foarte surprinsă să aflu că actrița are 22 de ani, părea minoră - care fuge de acasă după ce mama ei o prinde sărutându-i iubitul. Apoi, Heidi (Abbie Cornish) se bizuie pe bunătatea străinilor, ca să îl parafrazez pe Tennessee Williams: se aciuază la un motel, unde patroana o primește pe gratis la început, are diferite aventuri, abuzează de alcool (în filmul ăsta se bea ca în serialul Dallas, toată lumea are câte
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
evocă o lume tradițională. Bucuria, o bucurie melancolică, e de-a surprinde exactitățile fantaste ce iau naștere la întîlnirea simțurilor cu reveria. Indiferent de unghiul conceptual, social ori estetic adoptat, poeții din această categorie cultivă o gravitate a imaginii realului, bizuită pe un fond vital robust, pe un flux energetic al ființei care, chiar dacă se avîntă în speculații ori se înscrie în lărgimea orizontului, nu pierde din vedere raportul său cu stratul primar al percepțiilor. Aceste percepții alcătuiesc substanța din care
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine și exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi și curcubeie veșnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare", convertită într-un principiu de poetică, se bizuie pe o consubstanțiere a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
fundamentul politicii noastre? Ei bine este teama! Teama față de voi, teama față de guvernul vostru, teama față de politica voastră!" Și primul ministru belgian știa bine că pericolul nu era numai de ordin militar, căci expansionismul Kremlinului se putea, și se poate bizui și azi, pe o solidă coloană a cincea a cărei amploare Vladimir Bukovski a demonstrat-o documentar. Respingerea portocaliului înseamnă așezarea pe coordonatele de interes ale Rusiei. Iar o asemenea atitudine este un atentat la adresa tradiției și a spiritului românesc
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
ori mai puțin consistent alibi istoric): Tudor Arghezi, Ion Barbu, G. Călinescu, Petru Dumitriu, Eugen Barbu. Măcar aci opoziția față de Eminescu care i se prezintă d-lui Vartic intenabilă ni se pare suficient de întemeiată. Acest ,binom" al spiritualității românești, bizuit pe două tipuri antitetice de creatori, poate fi susținut rezonabil chiar prin terminologia lui Noica ce identifica un ,românesc" proeminescian, anticaragialian, nu tocmai abuziv și fantasmagoric", cum îl taxează exegetul în discuție, ci răspunzînd unei polarități reale, de care nu
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
acută a modelului multiculturalismului, regionalismului, federalismului sau integraționist; nici una nu poate rezolva criza în care se adâncesc statele-națiune21. Conceptul de identitate europeană exprimă mai degrabă ideea de unitate decât identitatea reală 22. Va trebui ca în viitor, UE să se bizuie pe o dublă legitimitate: individuală, cea a statelor, si colectivă, adică cea a națiunilor 23. Uniunea Europeană contribuie și la cristalizarea unui sistem în care valorile democrației și drepturilor omului par a dobândi o greutate mai mare decât principiul suveranității în
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
elementele novatoare cu cîmpul de forță al unei perenități a problematicii omului? Pe de altă parte, Ionescu are adesea un aer de funambul, de "pieton al aerului", cultivă o "comicărie" fie și tristă, debușînd în nonsens. Astfel producția sa se bizuie pe două registre contrastante, unul ludic, "caraghios", voit derizoriu, altul grav, patetic, conturînd un "discurs metafizic". Mai întîi o caricatură oarecum caragialian-argheziană: ŤDumnezeu, o! Dumnezeu! iată o vorbă pe care am auzit-o de la nea Georgică și o spun și
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
sfidătoare a exponenților săi (abia mai tîrziu a apărut apucătura lor de-a se orna cu diplome) pretexta principiul „luptei de clasă” pentru a se răfui cu oamenii reprezentativi ai societății din diverse domenii. Unul din actele pe care se bizuia acțiunea lor criminală l-a constituit Decretul din 14 ianuarie 1950, care prevedea crearea „unităților de muncă” destinată celor „care prin faptele sau manifestările lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democrație populară” (a se reține
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
două ori. Îl roagă pe Kraus să intervină la editură ca să-și ia banii înapoi. W. Kraus confirmă contrastul dintre nihilismul autorului și om: „Un om de o bunătate deplină.” Și: „...în practica diurnă e omul pe care te poți bizui cel mai mult, omul cel mai săritor.” Confirmă și vorba lui Paleologu: „E atât de pesimist pentru că e fericit.” Kraus: „E admirabilă atitudinea lui, din care emană bucuria de a trăi...” Liiceanu are eleganța de a publica o însemnare foarte
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4147_a_5472]
-
pseudonimului Victor Mincu. Numele prietenului lui Sebastian, Ștefan Enescu. Viața întâlnește temele literaturii, în figura omului pe care poți conta, punctual și echivoc. Lumea provinciei lui Sebastian, care poate fi, la fel de bine, lumea bucureșteană a unui sfârșit de etapă, se bizuie pe astfel de oameni. Pe discreția lor protectoare, sub tirul curiozității celorlalți. În felul lui, așa un om este șeful de gară, un mic afacerist local, călăuzit de prudență și de respectul formal pentru „reglement”. Altul, colegul Udrea, compozitor sub
Orașul de provincie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3842_a_5167]
-
renunța la ierarhia păcatelor așa cum renunța proful de fizica la Big Bang. Religia creștină nu e un simplu sistem filosofic, nu-și poate declara fondatorii “depășiți” și nu se poate adapta din mers modelor politice. Și asta pentru că Biserică își bizuie învățătură pe adevăr revelat, nu pe teorie și pe experiment. Or, nu te poți întoarce la Dumnezeu Tatăl, rugandu-l să-și revizuiască opiniile, așa cum se intoarce omul de știință la experiment, atunci cand teoria da chix. Să recapitulam. Doctrina Bisericii
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
în loc de degete are pene, până la umăr s-a umplut de pene - și fâlfâie! Asemeni cîmilei Să împrejmuiești cetatea cu șerpi - și caii să-i mănânce! Să trimiți călăreți în apărare - și caii să fugă înapoi de mirosul cămilelor! Să te bizui pe zidul înconjurat de leu - și, după paisprezece zile, să-l urce un pers, pe unde casca străjerului s-a rostogolit în prăpastie! Să te încrezi în oracole, fără să pui a doua întrebare - ajungi cu zilele aninate de limba
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
totdeauna, că progresul societății este provocat de oameni care știu să muncească, nu de psihologi, sociologi, filozofi sau artiști, adică specialiști din ăștia în gargară. Oameni ai muncii precum cizmari, strungari și mecanici auto sunt cei pe care ne putem bizui pentru soluții practice, nu pe inutili din ăștia care stau toată ziua și meditează la nemurirea sufletului. De-asta e țara asta unde e, că toată lumea gândește și nu mai muncește nimeni. Dar mă voi schimba, vă promit. Vreau să
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
Este ceea ce vor spune în zilele noastre sociologi și filozofi ca André Glucksman sau Edgar Morin, ultimul edificînd o întreagă teorie care explică greșelile și autoamăgirea intelectualilor occidentali de stînga de după război, între altele prin faptul de a se fi bizuit în adoptarea pozițiilor marxist-leniniste pe un universalism abstract, rupt de realitățile obiective. Într-o serie de eseuri din cele grupate în volumul Judaism și elenism (scrise cu mult înaintea celor citate), precum "Idei despre socializarea Palestinei", sau "Utopia organizată", ca
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
ba ele”, spune timișoreanca. „Cu două zile în urmă a venit iarăși copilu’ de la Poștă, ăl de-i zice «profesoru'», cu o scrisoare de la una din fete”. Bucuroasă, îmi arată plicul. „Lycos Courier”, scrie pe el... „Pe ei mă pot bizui, de când am aflat că, la noi, la Timișoara”, îmi spune femeia, „e și poștă privată, care lucră repede și bine. Îmi plac copiii ăștia, că toți sunt veseli, zâmbesc și vorbesc frumos”... Aidoma doamnei Cărbunaș, la Timișoara și nu numai
Agenda2005-22-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283755_a_285084]
-
îi văzu intrați în priză, Iarna se mai liniști. Acum îi putea duce în cel mai îndepărtat colț al Universului. Socoti că este momentul să anunțe expediția și să plece de îndată la atac. Le zise: - Știam că mă pot bizui pe forțele și devotamentul vostru, scumpii mei! Ridică glasul imperativ: - Atunci, să plecăm în expediție chiar acum! - Ura! Ura! Trăiască împărăteasa noastră! delirau turbații. Iarna ridică mâna să-i mai potolească și le spuse cu mult calm: - Expediția o voi
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]