587 matches
-
poziția ocupată de Blaga în contextul cultural al epocii, apropiindu-l de novatorii avangardei, ca promotor al modernizării teatrului românesc în regie, repertoriu, artă actoricească, estetică a stilizării, genuri dramatice etc. Autoarea evidențiază, pe un plan mai larg, însemnătatea eseisticii blagiene în mutația valorilor estetice înregistrată în deceniul al treilea și al patrulea din secolul trecut și ecoul ei de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată de Lucian Blaga în teatru fundamentează și legitimează un nou tip de dramă, cu o structură
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
mult o determinare a tuturor cunoașterilor pure a priori, care trebuie să fie măsura, prin urmare chiar exemplul întregii certitudini apodictice (filosofice)33. Este greu să ne închipuim un contrast mai puternic între acest ideal al cunoașterii metafizice și înțelegerea blagiană a construcției metafizice ca viziune personală asupra lumii, modelată stilistic. Încă în culegerea sa de aforisme Discobolul, Blaga își va fixa poziția scriind: „Metafizica intenționează să fie revelare și izbutește să fie doar creație.” De pe această poziție, el se va
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
publicat în 1989, opera lăsată de B. Subiectivizată pregnant, lirica sa - în multe cazuri constituită pe un nucleu narativ sau livresc: fapte de viață și informație culturală din registre variate - pornește de la evenimente personale și mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
personale și se rostesc nume ca Democrit, Rembrandt sau Goethe. Tendința apare și mai marcată în argumentele aduse pentru reabilitarea culturilor așa-zis „minore”. Teoria minus cunoașterii, pe de o parte, și a coordonatelor abisale, pe de alta, deschid sistemului blagian poarta către metafizică. Matricea stilistică face din om o ființă înzestrată cu darul metaforic, singurul în stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate, molusculare, întâlnită la Gottfried Benn, în apologia vieții neschimbate, „eternizate” a satului ardelean. Dar fiori metafizici vin și aici, ca în Poemele luminii, să tulbure nepăsarea fericită a firii. Pan
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
un anotimp autumnal, de extincție lentă. Viața - descoperă poetul - înseamnă de fapt combustie, înaintare inexorabilă spre moarte. Existența e în esență „marea trecere”. După Trakl, nimeni n-a dat o expresie mai copleșitoare acestui sentiment anxios, propriu liricii expresioniste. Poezia blagiană începe să fie populată de viziuni apocaliptice, anunță și ea „Menschheitsdämmerung”, „aude plânsul orașelor”, așa-numitul „Qual der Stadte”, lamentația marilor aglomerări umane, unde germenul originar al vieții a fost ucis sau urmează curând să piară în cataclismul inevitabil, către
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici trăiește prefigurarea fantastică a întregii spețe, fiindcă totul se situează pe tărâmul visului care permite sângelui să se „tragă înapoi, în părinți” (Somn). B. practică în aceste versuri un
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
revine printre oameni. Aflând că ei se închină unui idol cu chipul său, pătrunde în templu și sfărâmă statuia. Indignați de sacrilegiu, credincioșii îl lapidează. Dar abia astfel, prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
indexarea” sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca ideea să piardă însă din profunzime. Predominant rămâne sentimentul de solitudine; în
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și de închipuire blagiană. Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
un peisaj saturat de deliciile verii - compun tot atâtea priveliști pastorale (Somn de vară, Cântecele serii, Neclintire). Alteori, peisajul magnific stă sub amenințarea firii dezlănțuite (Pe câmpia noastră). Elegiacul și metafizicul se conjugă, însă fără mare adâncime, după prototipul poetic blagian asaltat de mister (Ectenie, Semne). Renașterea, „învierea” mult așteptată („Doamne, fă un semn ca de-nceput”), proximitatea divinului, către care se deschide, în primăvară, frumusețea terestră, amintesc de imagistica gândiristă (Peisaj cu îngeri, Troița). Altă dată, sunt preluate personaje cunoscute
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
1987, Văzuți în oglinda timpului (despre Blaga, Arghezi, Sadoveanu, Emil Botta, Th. Pallady, I. Țuculescu ș.a.), un ciclu fiind intitulat chiar Poemele culorii. Remarcabile sunt, în volumul Inima desenată (1964) îndeosebi, dar și în altele, lauda macedonskiană a nopții, lauda blagiană a somnului, evocarea zeului Pan, actualizarea motivelor folclorice: „Totul era pe-o mistrie, / Și cărămidă și var, / Pe-un fundal de poezie / Într-un prezent legendar” (Prezent legendar). O nouă simbolistică biblică implică un nou destin al artistului: „Corabia de
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de ciobani și doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
Scriitori, 43-46; Irina Petraș, Ion Brad - 65, ST, 1994, 10-11; Micu, Scurtă ist., II, 372-375, III, 362-366; Dicț. scriit. rom., I, 353-355; Ion Buzași, „Icoana nevăzută”, TR, 1996, 33; Constantin Cubleșan, Vârstele poetice, ST, 1996, 6-8; Andrei Grigor, Un suflu blagian, L, 1996, 42-45; Ioan Adam, Inelele lui Saturn, București, 1998, 291-296; Maria Cordoneanu, Ion Brad în oglinda criticii, București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie; Valeriu
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau și ascult roata sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul caută perfecțiunea formală, paralel cu o anume adâncire a temelor inițial abordate convențional. Melancoliile
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la emoția banală ce însoțește imaginea „copiilor care cresc” (Vântul) până la viziunea cu accente tragice, amintind de lirismul blagian, din Divagație nocturnă: „Se apropie de mine tristețea-ncet/ Cum vine-n codri ploaia de noiembrie;/ Nici dragostea, nici noaptea nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
anume stare interioară), în care sunt prezente câteva figuri mitologice (Ulise, Penelopa, dar și Meșterul Manole), precum și un sentiment de resemnare melancolică în fața trecerii timpului. Există, de asemenea, o tendință vizibilă către concentrarea poeziei și condensarea lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă,/ Pădurile/ Și-au început exodul” (Credință). Treptat, poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
cheme la o ședință de noapte, iar interjecțiile care urmează (he he he), mefistofelice parcă, sunt în ton cu toată atmosfera de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
universal” vor s-o manipuleze, pro domo bineînțeles, căutând să armonizeze contrariile, împăcându-i pe Isus cu Lucifer, Binele și Răul, sub semnul puterii băncilor în lingouri de aur, și, pe de altă parte, a-și exprima, cu un termen blagian, disperata conștiință a propriei destrămări. Între aceste două trăiri, care, de cele mai multe ori, de fapt, se suprapun / se amestecă, poetul dezvăluie un număr incomensurabil de frământări, convingeri, sentimente, toate demonstrând asumarea plenară a dublei lui condiții, de om și de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu-i pomeni decât pe foarte puțini dintre creatorii pe care îi prețuiește în mod deosebit Horia Zilieru și cu care, după cum se observă, are afinități reale. Pătrunzându-se continuu de farmecul vieții, pe care-l sporește asemenea acțiunii eului blagian asupra corolei de minuni a lumii, poetul pendulează între a privi ascetic - o asceză în sânul lumii (sânul e, de fapt, un laitmotiv aici) -, pe care o contemplă în agonica ei inconștiență, ale cărei semne pot fi aerul pur și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ține să te-atingi cu cizma și cazmaua. Cum poți, tu, Stat român, să-mi ceri să mai predau cu dulce seninătate, la școală, romantismul, să dirijez ca un zeu o simfonie divină, să-mi dau doctoratul cu expresionismul bogumilic blagian, să prezint zilnic ori săptămânal, la radio și televiziune, cărți de poezie, romane, religie, politologie și filozofie, facând piruete savante sau gingașe prin istoria ideilor, dansând ca fachirul printre stiluri, curente și școli de gândire, ori urcând pe scenă, seară
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cât fusese solicitată în toți anii în care a muncit singur, timp în care a avut-o doar pe Frusina lângă el și a întâmpinat atâtea emoții și evenimente. Neuitarea sufletului „Veșnicia s-a născut la sat” - este marele adevăr blagian. Vremea și vremurile au trecut peste lumea satului, i-au dat chip nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
comunist. Tema morții și cea a transfigurării, prezentate În viziunea originală de Petre Hossu Îl definesc pe acesta ca precursor al lui Samuel Beckett (1906 1989). În anii de facultate este secretarul cercului literar studențesc „Octavian Goga”. Conferențiază despre teatrul blagian și publică În revista „Transilvania” (numărul din decembrie 1942) și În „Dacia rediviva”, suplimentul revistei bucureștene „Vremea” (numerele din lunile ianuarie și februarie 1943), lungul eseu literar filosofic „Marginalii la teatrul lui Lucian Blaga”, apreciat elogios de marele poet, dramaturg
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește de altfel din vocabularul poetului nostru, iar năzuința transgresării frontierelor dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pietrele” aglomerate în rețeaua densă de simboluri, „cuvintele” au fost și ele invocate cu un patetism deosebit, ieșit din convingerea că limbajul și-a oferit serviciile întru deplina revelare a adevărului ființei și lumii. Mulți dintre șaizeciști au preferat modelul blagian (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Gheorghe Pituț); alții au redescoperit - în prelungirea filonului gândirist din epoca interbelică - universul fantasticului popular (Ion Gheorghe); chiar Nichita Stănescu, în primele volume, absoarbe numeroase ecouri barbiene, argheziene, mai rar blagiene. În general, cu toții au fost
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]