2,555 matches
-
avînd în minte imaginea magaziei slab luminate, cu triumvirii țepeni, cu spaima lui Radul Popianu aproape mirosind, acru, el știa ce înseamnă să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măruntaiele la vedere, precum o vită Înjunghiată, zăcea pe pământ; pe pământ zăcea o masă de oase frânte și carne căsăpită, cu burmazul, crepidele și șalul amestecate laolaltă cu trupul stâlcit. Cei care se apropiară să vadă scena o auzeau blestemând: „Și asta e tot o mărturie a Învățăturii lui. Viața omului e cădere și iad, iar lumea e În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tare dintre tirani, Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zâmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pământul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de‑i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cât slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care‑i umple pustiul serilor, aducându‑i În casă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tânguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe Dumnezeu. Uneori, Sora Justițiară bate cu degetul în cadomnișoaranul ceasului ei negru, zicând: — Trei ore, șaptesprezece minute și treizeci de secunde până la stingere... Pentru Sora Justișiară, stafia e un erou cu jumătate din față surpată înăuntru. Pentru domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că-i aude respirația. Își strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul i se zburli de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot nu apăru. Intră în sala de restaurant singură, așa cum fusese în toți anii nenorociți ai căsniciei ei. În acest timp, Ștefan Escu se chinuia în mijlocul drumului să repare mașina care-l lăsase baltă într-un moment de maximă urgență. Blestema de mama focului și o presimțire sumbră îi strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i fi făcut o glumă proastă, jucându-se cu inima ei. Aceștia se îndoiră că e careva capabil de un așa gest. Intrat în panică, Noia înnebunise complet. Fără să țină cont de ea, își plângea de milă și blestema ceasul în care venise în fabrică. Dacă se știa incapabilă să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei rațiuni, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plângă. Draga mea, minunea mea, te-ai întors! Fără ca Luana să bage de seamă, Radu se ridică anevoie, chinuit, bolnav, la marginea unei prăpăstii de care nu știa cum să se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de el, știind că orice pas greșit o va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
7, are circumstanțe atenuante. La pagina 75 citim: Dar în ziua aceea (...Ă, era un senin de ceriu și așa de frumos și cald afară, că-ți venea să te scalzi și pe uscat ca găinile”, după cum, în cazul acelor blestemate de poște, autorul moral este cu siguranță Zaharia lui Ștefan, după cum rezultă din declarațiile martorilor și în plus, aceasta era singura modalitate de a scăpa de un mâncău ca Zaharia, a cărui tovărășie nu prea era dreaptă. Aș dori să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort. Nu se mulțumi doar să sugereze acest lucru, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și găsească slujbă, locuință, rost. Ce rost? Îmi pot imagina și ce simte pentru providențialul ei Rusalin. Dar Rusalin o fi avînd vreo inimă pentru Șichy? I-ar trebui "două inimi, două inimi, două inimi". Ca lui Nichita Stănescu. Poetul blestemat de Fatum să le poarte sub coastă pe amîndouă. Un ochi, Ochiul, e pentru mine. Știe și ea, m-a văzut în atîtea tablouri. Pînă să mă cunoască în carne și oase, mă cunoscuse în... albume și oase. La "Rusalinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
părăsit din nou pe Russ, cum am mai facut-o pe timpuri apuse, dar amăgindu-mă cu scena finală din Jane Eyre. Tano se repede la poartă, despicîndu-mi urechile cu lătratul. Zăresc basmaua trențăroasă, capul îmbodolit al cerșetoarei care mă blestemă cînd n-am nimic să-i dau: "Muri-ți-ar morții!" Păstrez la îndemînă ceva bani, să nu mă mai ocărască așa. Cînd o satisface suma, cînd nu-i pare prea puțin ce-i ofer, îmi mulțumește în același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam zi de zi mai diform. Odată ce închipuirea îmbrăca manechinul de gips șters și țeapăn, Any, devenea, din Libarcă, Muză. Zeificarea ei în versuri era masturbarea mea. Împopoțonarea ei în rime n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de miere și de cârciumă, de nuntă, de grătare cu finul și nașul, de o foiță cu prietenii, de înjurat, de bătut nevasta pentru că era scris ca femeia să o ia din când în când, pe coajă -, de fumat, de blestemat Primarul, partidul și, în final, de căzut în șanțul de pe longitudinea Cartierului Pisc, întretăiat de latitudinea soției de a o trage de păr pe pațachina vopsită care i-a adus bărbatul în halul ăsta, vrând să-i spargă casa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au ridicat cu toții în picioare ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată de violoncel plângând și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei a X-a, apăru legată la cap cu o banderolă albă pe care scria cu majuscule CRIMĂ! CRIMĂ! CRIMĂ! După care peste chipul estompat al lui Gustav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le pun pe foc, dezinformarea opiniei publice, ziariștii ăștia nu-s buni la altceva decît să facă jocuri politice, aveați dreptate, încep și eu să mă satur de atîta manipulare. N-ar mai trebui să ne intereseze că protestatarii au blestemat regimul lui Ceaușescu, îl bîzîie din nou Bătrînul, privindu-l pe sub sprîncene, dîndu-și seama că în interiorul său se duce o luptă, că unul dintre ei mai revoltat decît ceilalți declară că se simte îngrozitor pentru că nu este în stare să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum o duioșie ieșită din comun, chiar dacă la numai doi ani după ce fusese introdus în structurile ei, urma să facă pasul către Partidul Comunist în care a devenit membru, eveniment pe care la scurt timp după aceea avea să-l blesteme amarnic în timp ce era tîrît ca un infractor dintr-o pușcărie în alta. Asta te-a mișcat cel mai tare Potaie, ți se poate citi și acum în ochiul care ți-a mai rămas, martiriul Tovarășului, n-am suferit eu cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
are nici un rost să ncercați, dom’ Roja, spune Tîrnăcop dîndu-i o mînă de ajutor Bătrînului să-și găsească un colțișor mai confortabil la capătul mesei, e mai bine așa? îl întreabă. Pun pariu că s-au încins toate liniile alea blestemate de cînd le tot formați, spune Gulie, eu zic să vă lăsați păgubaș, e pierdere de vreme. Nu faceți altceva decît să vă mîncați nervii, adaugă Dendé, nu mai bine luați și dumneavoastră un loc la masă, un ceai, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
erau chiar unii mai curajoși care-mi cereau frecvent să organizăm o mică grupare rebelă, credeau că este un loc mai ferit în care n-apucaseră să se infiltreze nimeni nedorit, aiurea le-am zis, sîntem deja luați în colimator, blestemați pentru totdeauna, o să putrezim sub dictatura asta odioasă și noi, și copiii noștri, nu mai e nimic de făcut, vezi bine că ei m-au presat pe mine, iar întîmplarea cu decizia de demolare parcă cerul ne-a trimis-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce vreau cu biserica, pe ei nu-i interesa, puteam s-o transform și în iarmaroc, dar cu o singură condiție, cîndva în viitorul apropiat s-ar putea să avem nevoie de un mic favor. Părințele, au adus transportul ăla blestemat de arme, m-au sunat la miezul nopții să vin să le deschid că dacă nu o să spargă ei poarta, că erau incognito, păi dacă și voi ați ajuns să vă pitiți înseamnă că nimic nu mai e la locul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începuseși tu să-l vizitezi pe Timișoara nu se mai vindeau decît maximum o duzină de bilete pe zi, adăugă Angelina. Că nu mai pariau decît bețivii. În rest nimeni nu-i mai călca pragul de parcă cineva i-ar fi blestemat peste noapte agenția. — Vă spun eu că doar făceau pe victimele, zise Roja. Cînd colo, n-aveau nici pe dracu’. Afacerile le mergeau strună, nici vorbă de datorii sau faliment. Voiau doar să scape de voi. Ghinionul lor dacă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la mine, zise Tușica. E prea mult peste ce poate să suporte o femeie. — Noroc că Delfinaș e un suflet mare, zise Angelina. Ne-a dovedit-o de o mie de ori. A doua zi după ce am strecurat bilețelul ăla blestemat în buzunarul hainei, aș fi dat orice în schimb dacă ar fi fost posibil să-l iau înapoi. Avea deja destule pe cap, adăugă Tușica, numai de așa ceva nu ducea lipsă. Însă pe moment parcă cineva ne luase mințile. — E
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
romanele polițiste americane, autorul le atribuie eroilor săi replici strident inautentice. Este greu de crezut că un om de afaceri, fie și veros, spune: „Dacă o mierlește labagiul ăla, om te-am făcut. Da’ să nu ciripești ceva, că o să blestemi ziua în care ai ieșit din fofoloanca mă-tii.“ La asemenea fraze, care îi rănesc sensibilitatea, cititorul regretă că nu poartă și el o vestă antiglonț. Masina de versificat Dominic Diamant (pe numele său adevărat, Petre Vlad) scrie versuri de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]