337 matches
-
lucrat vreodată pentru compania asta, despre fiecare nenorocit de raport pe care l‑am trimis vreodată... Există cea mai mică posibilitate de a fi dați în judecată pentru asta? Cine a fost secretara firmei în 1993? Ce mașină conduci? Ce... blestemată de pastă de dinți folosești? Se oprește iritat și‑și golește paharul, iar eu îl privesc supărată. — Par oribili, zic și chipul lui Luke e traversat rapid de umbra unui surâs. — Nu sunt oribili. Sunt doar niște investitori conservatori, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mor cum vrei tu! Aruncă sticlele goale și, cu dinții, deschide alte două sticle din care începe să bea simultan: Am să mor de comă alcoolică, o să-mi crape ficatul, inima, dar n-o să mor înecat, cum vrei tu, blestemato! Nu înecat, nu înecat! Două lacrimi mari i se scurg pe obraz. Apa îi ajunge la gură. Ca un fost campion la 400 metri spate, se întinde deasupra apei, în pluta pe spate, cu gura în dreptul găurii făcute în chepeng
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
până la prânz. — Din nefericire, suntem în junglă, zise Hagar. Se întâmplă atunci când se întâmplă. Asta e lumea naturală. — Nu este naturală, dacă vorbește, spuse cameramanul. Și eu n-am toată ziua la dispoziție. Nu știu ce să spun, zise Hagar. Găsește-mi blestemata aia de maimuță! urlă individul. Strigătul lui agită macacii din copaci și îi făcu să se împrăștie și să scoată noi sunete tânguitoare. Hagar se uită la ceilalți. Cameramanul francez spuse: — Poate mai în liniște? Pentru toată lumea. Plimbă ursul, broscar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părea ciudat de amuzat. — Vezi? spuse Rick Diehl. Zâmbește. Este doar o șmecherie publicitară, ca să promoveze gena. Probabil, zise Josh Winkler. Au avut camere acolo, ca să prindă faza. — Exact, spuse Diehl. Și pe lângă publicitatea pe care tipul o primește pentru blestemata lui de genă Neanderthal, el revendică un mod de acțiune înrudit îndeaproape cu gena noastră a maturității. Activarea girusului cingulat și așa mai departe. Ar putea să ne fure lovitura. — Mă îndoiesc, zise Josh. Zeci de gene lucrează în girusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de asta. — Dar linia celulară, spuse Rick, avem alte sedii ... — Din nefericire, se pare că ... — Ei bine, atunci avem clienți care au închiriat ... — Mi-e teamă că nu. Ce vrei să spui? zise Rick, începând . Vrei să spui că toată blestemata aia de cultură Burnet a dispărut? Din toată lumea? A dispărut? — Din câte știm noi, da. — E un dezastru, fir-ar al dracului să fie — Evident. Ar putea să-nsemne sfârșitul companiei mele! Celulele alea erau plasa noastră de siguranță. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mulți ani. Simți cum entuziasmul față de cadoul său scădea. — Jerry, zise el. Ar fi cazul să te obișnuiești cu mine, pentru că eu sunt proprietarul tău acum. — Oamenii nu pot fi proprietatea nimănui. Dar tu nu ești om, Jerry. Ești o blestemată de pasăre. Barton se apropie de stinghie. — Și acum, dă-mi voie să-ți spun cum stă treaba. O să te dau soției mele și vreau să te porți frumos, vreau să fii amuzant, vreau să-i faci complimente, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
niște campionate la un turneu Bruce Lee pentru arte marțiale, în Hong Kong. Kickboxing cu cizme de cowboy cu vârfuri metalice. Brad rezistase treizeci de secunde. Și își pierduse o grămadă de dinți. Stătea întins de trei ore în pat, în blestemata aia de infirmerie, în timp ce încercau să-i împingă dinții la loc. Îl tot sunau pe un dentist, dar acesta nu răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
închis, inclusiv stațiile de benzină. Iar apoi ajunsese din nou într-un peisaj de țară întunecat și pustiu. Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod inexplicabil, începuse să scoată sunete ce semănau cu niște tonuri telefonice. Ca și cum ar fi sunat pe cineva. — Încetează, Gerard, zise Stan. Iar pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de oameni în acea divizie. Este vorba de birocrație. Oricum, au pus o taxă mare ... — Iisuse. — Și nici un laborator, nicăieri în lume, nu a lucrat la această boală în ultimii cinci ani. — Iisuse. — E prea scump, Jack. Atunci voi cumpăra blestemata aia de genă. — Nu poți. Am verificat deja. Nu e de vânzare. — Totul e de vânzare. — Orice vânzare făcută de Beinart trebuie să fie aprobată de Scripps, iar biroul de transfer tehnologic al lui Scripps nu vrea ... — Nici o problemă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știe- De mai multe ori! De ...râs! ,, ATENȚIE! CÂINE RĂU!’’ Asta-i fiara, rea și dură, Cățelușul ăsta mic, Care nu tace nici pic?! Scrie: ,,Câine rău...de gură!’’ VINE, VINE...PRIMĂVARA! Toată presa dă o...știre, Care îngrozește țara: Blestemata de scumpire, Vine, vine...primăvara! VIAȚA, CA O PRĂJITURĂ Din iubire, vis și dor, Fă ți din viaț-o...prăjitură! Dar să nu o duci la gură, Dacă nu presari...umor! SUBVENȚIONAREA MEDICAMENTELOR Biată umbră, pe picioare, Gândea: Dacă o reduc
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-o jos!" Ei au aruncat-o jos, și i-a țîșnit sîngele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. 34. Apoi a intrat, a mîncat și a băut și a zis: "Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea, și îngropați-o, căci este fată de împărat." 35. S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decît țeasta capului, picioarele și palmele mîinilor." 36. S-au întors și au spus lui Iehu, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
să scoată pistoalele. Așa se făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată! În nouă sute șaișpe, până în nouă sute optișpe, cât a durat războiul, și în toți anii de mai târziu în armată nu-ți slujeai decât țara și neamul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate fi - cu trăsături hotărâte și un aer de fetișcană, cu ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându-mi geanta spre mine. — Douăzeci și doi de dolari, a spus el. Poftim, uită-te la aparat. — Nu-ți dau nimic, jegule. Își întinse mâna spre bord, fără să mă scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai face ștrumeleagu’? Se uită în jos. Încă verde, spuse cu vocea lui pițigăiată, imaterială, de grăsan. — Mai ai chestia aia pe care ai luat-o în Bali? Ce era? Sculament? — Sculament? făcu el. Sculament? Nu, amice. Am luat o blestemată de ciumă. Apoi mutra lui de om împușcat în aripă deveni serioasă. — John, ai mai futut nevasta altuia în ultima vreme? Ai mai dat peste copiii cuiva? — Ce? am exclamat eu în timp ce îmi scoteam o mână din buzunar să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
controlează cu strictețe spațiul, dar până la a sancționa drastic orice fel de abatere așa cum înțeleg ei s-o facă... cam așa stau lucrurile... Angir nu spuse nimic începând să perceapă gravitatea spuselor căpitanului. - Întreaga Federație nu e altceva decât o blestemată de închisoare, izbucni brusc bătrânul, atrăgând atenția tuturor. Înfruntă rând pe rând privirile aruncate asupra lui continuând apoi mai liniștit: - Înțelegi acum că o să trebuiască să le dăm o explicație pentru omul în plus, adică pentru tine, dacă o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
facă ce-a făcut el. Îi vom distruge numele, inscripțiile, statuile. Va fi ca și cum nu s-ar fi născut vreodată. Saturninus făcuse însemnări într-un mic codex; aruncă o privire peste ele și, pentru că băuse, strigă: — Vom începe cu domus. Blestemata aceea de sală de muzică, unde se fac vrăji; o vom închide, o vom zidi, o vom îngropa, vom construi altceva deasupra ei. Conjurații îl priviră nehotărâți; până și ei îl considerau un extremist exaltat și periculos. Asiaticus se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se Îndreptă glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
glonț spre zona de umbră În care se topise ciudata apariție. Ceva o lovi În spate. Cu respirația tăiată, se răsuci pe călcîie și tresări. În fața ei, același călugăr o făcu să simtă respirația grea a chipului invizibil. „Blestemato... Pleacă, blestemato...“ Cu o mișcare bruscă a mînecii largi, izbi brațul Mariei, făcînd să-i zboare arma la cîțiva metri mai Încolo. Reflexele ei luară locul gîndurilor, anihilate de iraționalul situației. Își reperă arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bubuie În creier. O ura pe curva aceea. Fata era din nou la capătul de sus al scării și părea să Îl aștepte. Îl fixa cu privirea ei aspră, ca o păzitoare a infernului. Ce i-ai spus despre mine, blestemato? Și ce vrea târfa aceea? murmură Dante. Cum trebuie să o plătesc? Pietra ignoră insulta. — E o femeie stranie. Are niște dorințe stranii. — Ce vrea? Fata șovăi o clipă. — Timp. A zis că vrea timp. Ce Înseamnă asta? — Vrea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de viitor și de soare, catolicismul, îmi spunea, e ca soarele de pe cer, și mă punea să citesc, îmi băga latina cu de-a sila în blestemata asta de căpățână: "Băiatul nu e prost, dar e îndărătnic ca un catâr", da, în căpățâna asta blestemată, cu care m-am izbit de toți pereții, dar care, de când mă știu, n-a sângerat niciodată: "Ce mai căpățână de bivol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansându-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută blestemata. M-am decis s-o prind și s-o împăiez. Am luat o barcă, plecând după ea. Bufnița mă aștepta. Parcă ațipise pe creasta unui val. Eram pe punctul s-o apuc de aripă când și-a luat zborul, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de fată cu Întrebări. Reieși că Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bătrâna a luat-o din loc. —O să țin minte. Mulțumesc! a strigat Susan în urma ei. La dracu’, s-a gândit ea, n-am mai auzit pe cineva care să folosească termenul „nenorocire“ de când s-a scufundat Bismarck-ul. Unde o fi blestemata aia de cheie? Săpând adânc în buzunarul hainei, Susan a scos la lumină un ambalaj de la o caramelă, un tichet vechi de autobuz și o cutiuță cu ață dentară de care mai era încă lipită o bucățică antică de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe jumătate și vorbi cu jumătate de gură, dar Virgil era departe, pierdut în gânduri. — Știi, așa sunt și cei din K, continuă el. împietriți. Și de ce oare? ridică el din umeri, parcă îndepărtând o greutate de pe ei. Păi, din cauza blestematelor de dimensiuni. îSe încruntă.) îți amintești vorba mea, că trebuie să-ți ții mintea fixată asupra unui singur lucru, cum ar fi Prepelicarul. E singura metodă de apărare. Știi, Efectul e mult mai puternic în K. Mult mai aproape de Grimus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia mai tare să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese identitatea acestui bărbat. Nu, nu eșarfa era vinovată. Ea nu fusese suficient de curajoasă să o dezlege când încă era acolo, în brațele lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]