1,514 matches
-
a lui Derek Smeath, Erica Parnell, conduce un cuplu de vârsta a doua. Între noi fie vorba, eu și ea nu ne‑am prea înțeles niciodată. Are ceva ușor inuman - de fiecare dată când am văzut‑o, avea aceiași pantofi bleumarin. — A, bună ziua, spune, săgetându‑mă cu o privire dușmănoasă. Ce doriți? Aș dori să‑l văd pe John Gavin, vă rog, spun, încercând să par foarte profi. Este disponibil? Nu cred, zice rece. Nu fără să fie înștiințat în prealabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cel de-al patrulea soț al fetei. Prima mea impresie despre Yu Qiwei este că e nemaipomenit de frumos și calm precum un lac vara. Zâmbetul lui mă liniștește. E îmbrăcat într-un costum chinezesc din două piese, de culoare bleumarin. Are o pereche de sandale negre din bumbac. Stă față în față cu mine și bea ceai. Sora lui încearcă să explice semnificația numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de poveștile romanțioase din vechime și e pregătit pentru roluri din viața reală, care să fie o sursă de inspirație. Așteaptă, făcând cunoscut că e disponibilă, Noapte fără nici-o adiere de vânt. Aerul e umed. E îmbrăcată într-o rochie bleumarin și iese de la ora de chineză. E fericită. Cursanții, mai ales femeile care lucrează în fabricile de textile, au ajuns să aibă o relație apropiată cu ea. Au încredere în ea și se bazează pe ea. O fac să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înăuntru. În cameră e întuneric. Jaluzelele sunt lăsate în jos, iar draperiile sunt trase. Mao e în pijamale. Stă așezat cu fața spre ușă, în scaunul lui din ratan. Musafirul e o femeie. Stă cu spatele la Jiang Ching. Are o jachetă bleumarin în stilul Mao. Văzându-și soția, Mao își încrucișează picioarele desculțe pe un taburet și zice: Vulpea siberiană a venit să ia parte la primăvară cu noi. Musafira se întoarce și se ridică în picioare. Tovarășă Jiang Ching! Tovarășă Fairlynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fost la mintea cocoșului, cine altcineva să mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În parc? —Am ieșit odată cu toată lumea, draga mea... Vezi cum exagerezi? Eu am crezut că asta vroiai, să mai Întârzii, dar se vede că m-am Înșelat... Are o voce conciliantă și nepăsătoare. Degetele lui albe, lungi butonează nasturii pardesiului bleumarin. De ce, când e atât de cald afară? E Început de septembrie, dar aerul parcului este proaspăt și cald ca la un sfârșit de aprilie. Atunci când dădeam semne că vreau să ieșim mai repede, la tine, care trebuie să conduci atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iar pudra de pe obraji nu i se ștergea niciodată, oricât de intens ar fi lucrat. Astăzi, Își pieptănase părul Într-o coadă În vârful capului și purta ostentativ un top negru mititel, cu fermoar În față, peste un costum mulat bleumarin. Toaleta respectivă era menită să-i dea ocazia să arate ce corp frumos avea. Și chiar era frumos, dacă Îți plac femeile al căror schelet e acoperit de un strat atât de subțire de țesut Încât te Întrebi ce nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci n-aveam de gând să-i cedez revista până nu vedeam ce purta Di la dineul oficial de la Palatul Imperial. M-am lămurit: era o rochie lungă din crep satin bleumarin, cu o crăpătură Într-o parte. I-am returnat lui Lesley revista, dar fără tragere de inimă. Mi-a dat prin cap că, dacă aș cumpăra-o pentru mine, aș putea, după ce isprăveam de citit, s-o pun la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fu acompaniată de bucățele de creson care-mi cădeau dintre dinți. Le-am pigulit din poală și le-am mâncat. Hawkins arăta ușor revoltat. — Văd că mi-ai urmat sfatul, i-am spus cu gura plină și arătând către puloverul bleumarin. Porți albastru. Se privi și el. — Nu l-am Îmbrăcat special. Adică, Îl aveam mai demult, se apără el. — OK, să trecem la oile noastre, am zis, terminându-mi sandvișul. Uite ce voiam să te Întreb: când ați venit cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de Grigore Băjenaru, cartea pe care îmi ceruse s-o scot din geamantan. Cartea mea preferată. Rămăsese pe masa din sufragerie, împreună cu două perechi de chiloți care mă strângeau, cu puloverul meu bleumarin și cămașa cu mâneci scurte, de culoare cafea cu lapte, a tatei. Cu lingura în mâna, tata a biruit pe rând fiecare pantof. S-a așezat pe un scaun, uitându-se lung la pantofii pe care-i pusese lângă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau închiși și dacă era într-adevăr așa palidă, cum o vedeam noi de sus. Ca să ne sperie, Dorin susținea că ea se uitase la noi, ba chiar ne făcuse cu ochiul. Înaintea tuturor mergeau muzicanții, îmbrăcați în costumele lor bleumarin. Seara, tata a spus că sufletele morților continuă să trăiască și că odată, în tinerețe, a avut și dovada. Îl privegheau în casă pe bunicul lui mort, iar în timpul nopții s-au auzit niște ciocănituri, cât se poate de clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Argumentul lui părea solid. Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare regret în glas. În timpul cinei i-am povestit lui Naoko despre noul pulover al Cavaleristului. Până atunci avusese doar unul bleumarin, de uniformă. Era un mare eveniment că și-a cumpărat pulover nou. Puloverul în sine era frumos, roșu cu negru, cu o căprioară tricotată pe piept, dar pe el arăta ciudat și toată lumea pufnea în râs când îl vedea îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a explicat apoi prin ce se deosebește conceptul de zeu, la acesta, față de Eschil și Sofocle. Vorbea deja de vreo cincisprezece minute, când s-a deschis ușa și am văzut-o pe Midori intrând în clasă. Purta o cămașă sport bleumarin, pantaloni bej și obișnuiții ei ochelari de soare. Zâmbind, i-a cerut scuze profesorului pentru întârziere și s-a așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
precisă, calculată, echilibrată. O priveam admirativ. — Nu te pot ajuta cu nimic? am întrebat-o eu. — Mă descurc, răspunse Midori, întorcându-se spre mine și zâmbindu-mi dulce. Sunt obișnuită să fac totul singură. Midori purta blugi și un tricou bleumarin. Pe spatele tricoului era imprimat un măr uriaș. Șoldurile ei erau teribil de înguste. Păreau atât de fragile, de parcă ar fi sărit peste etapa în care acestea se solidifică și poate tocmai de aici aerul acela care o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar în momentul acela nu se aflau acolo decât cele trei. După două-trei minute și-a făcut apariția și portarul, răsărind din crâng, pe o bicicletă galbenă. Era un bărbat înalt, chel, la vreo șaizeci de ani, îmbrăcat în uniformă bleumarin. Și-a rezemat bicicleta de gheretă și și-a cerut scuze că m-a făcut să aștept. Mai bine se lipsea de „scuze“ decât să le arunce, așa, din vârful limbii. Pe plăcuța de înmatriculare a bicicletei lui scria 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cam cincisprezece suluri pictate. În așteptarea lui Hatsumi, eu și Nagasawa am băut câte un pahar de vin delicios și am vorbit despre romanele lui Joseph Conrad. El purta un costum gri, elegant, iar eu eram îmbrăcat într-un sacou bleumarin obi[nuit. Hatsumi a sosit după vreo cincisprezece minute. Era fardată cu grij\ și purta cercei de aur, o rochie superbă, albastră și niște pantofi de lac, roșii, de foarte mult bun gust. Când i-am spus că-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
hai să jucăm! Am găsit o sală de biliard prin apropiere și am intrat. Era o sală mică la capătul unei alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei elegantă, iar eu cu sacoul bleumarin și cu cravată asortată - dar pe Hatsumi nu o deranja deloc. Și-a ales un tac, și-a scos o agrafă din geantă și și-a prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma își propuse să practice reduceri pentru elevi, militari și artiști în termen. Plini de recunoștință, aceștia din urmă tatuară faianța bleumarin cu lucrări tradiționale și de avangardă. Îmi aduc aminte de nedumerirea lui Jean când, într-o bună zi, membrii cercului de radiestezie South Eastern Balcans se apucară de măsurători în jurul blocului. Ceea ce duse însă surpriza la apogeu, a fost faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu profesoara s-a strecurat pe ușă, ca un șoricel, și Gina, zâmbind cu gura până la urechi. Era atât de amuzată, încît unul dintre dințișorii ei inegali îi ieșea dintre buze, dîndu-i un aer malițios, de vrăjitoare drăguță, în sarafanul bleumarin, cu un lănțișor fin de aur care se vedea prin gulerul bluzei albastre, părea și mai mică, aproape cât o vrabie. S-a trântit în banca mea, mi-a aruncat un "bonjur" și s-a apucat să-și scoată cărțile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în același timp încît parcă visam. În curte, printre pavilioanele cu verande însorite, semănând cu niște galioane fără catarge, se înălțau castani și plopi bătrâni. Pe băncile de sub ei foiau, în acea zi de vizită, bolnavi în halate grena și bleumarin. Unii erau dărâmați bine, verzui la față, dar alții, mai ales câteva fete cu părul lucios și buclat, arătau atât de bine, încît te întrebai de ce boală ar putea suferi. Stând de vorbă cu bolnavii, se plimbau de colo-colo oameni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși suferindă și îndurerată de apropiata despărțire, pauvre maman a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai prost, pentru că după o jumătate de oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să aibă și 25. Ceva nu e În regulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pereche de pantofi de sport Puma. I-a adus-o cineva din Italia. Mă uit hipnotizat la cutie. Mă uit la ea cum zîmbește: La mulți ani! Mi se pare că visez, surpriza e enormă. Mă uit iar la cutia bleumarin pe care scrie cu litere de tipar gri: „PUMA“. Înăuntru, ghetele, Învelite Într-o hîrtie foarte fină. SÎnt de un albastru pastel, dunga specifică mărcii e gri Închis. SÎnt Înalte, pe gleznă. E una din puținele dăți cînd nimerește cadoul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]