546 matches
-
săturate fiind deranjat doar atunci când se serveau mesele de prânz și seara un fel de borhot În care Înotau morcovi putrezi, varză stricată cu un miros sfâșietor În timp ce viermii cari rezistase fierturii de mântuială, Încercau să se refugieze către fundul blidului de metal Încât numai la vederea acestui mizerabil preparat culinar Îți producea o stare de vomă, o stare de paralizie parțială a Întregului sistem nervos!! Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era rușine, îi era frică, plângea. Am liniștit-o râzând îndelung și am strâns-o lângă mine. O iertasem. Săptămâna s-a încheiat printr-un ultim banchet, pentru care am primit în dar de la cumnații mei patru oi întregi și blide pline de dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o și-au destrămat-o iar în fâșii în locul lui. Un cerșetor ce tremura de foame pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a putut să-și vadă sau să-și adulmece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind cununi Visând o pace cu desăvârșire... La blidul nostru strămoșesc, sărac Poftit-am pe drumeți în bătătură Și vorbe bune ne-nfloreau pe gură Precum arnici-n portul mândru, dac; Eroi-au scris istoria prin fapte, Strămoși-au fost cei care-au suferit Noi, n-am râvnit și
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
mai bea vinul pus de mine, ci îl înlocuiește cu altul. Da’ om mai vedea noi”... După un timp, iar a început să-l apuce somnul... Atunci și-a zis: „Stai că întoarcem noi foaia!”... Când Irinuța îi așeza dinainte blidul cu mâncare, lui îi venea pe loc poftă de cine știe ce... Și nu o trimetea pe ea să-i îndeplinească moftul, ci se ducea chiar el... Așa că nopți la rând Irinuța a fost nevoită să „doarmă dusă!” Lotrul, însă, făcea zâmbri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am strâns atâta frig cât pentru un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se culce, ea a strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căci Îmi era pus pe tavă fără măcar să mă obosesc a-l cere), Își vindea cartelele de masă și făcea foamea zile Întregi ori se oferea voluntar la cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mă va vinde." 19. Ei au început să se întristeze, și să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu?" 20. "Este unul din cei doisprezece", le-a răspuns El; "și anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid. 21. Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut." 22. Pe cînd mîncau, Isus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
își mistuie, printre necunoscuți, duplicitatea și mustrările de conștiință dacă o mai fi având ceva din ea. În sat, la Căuești, încă i se mai păstrează disprețul de turnător și nemernic, de individ care și-a vândut consătenii pentru «un blid de linte». După atâția ani de la întâmplările evocate înfierez și eu această comportare inspirată de interese străine țării, cu gândul la acei oameni care din prea multă încredere în omul de lângă ei au plătit omenia lor cu prețul îndurării unui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mea înfășurându-se împrejurul gurii tale.Privirea mă azvârle pe cărarea cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dragule, și spune-mi dacă îți place? Chiar de nu mi-ar plăcea, în calitate de musafir nu se cade să jignesc gazda. Până să-ți dai seama ce fel de mâncare ai în față, ia din cel păhăruț și apoi din blidul cu mâncare. Am băut cu plăcere din pahar. După ce aroma și spiritul licorii s-au răspândit în mine ca o armată de spiriduși, am gustat din mâncare. Călugărul mă privea întrebător: Apoi așa o bunătate nu am mai mâncat de pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
el, ține femeile la distanță), de fruntea îngustă care din două cute se termină brusc și de mustăcioara filiformă à la Clark Gable deasupra buzei superioare. În anii de când umblă prin Orient, și-a transformat casa în bazar, cu statuete, blide, instrumente muzicale, turcești, azere, iraniene, gobelinuri pe toți pereții. Civilizația orășenească de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vostru! Uitați-vă bine la mine, le strigi, sunt fiul, fratele, nepotul, vărul vostru! Eram cu toții Împreună acum trei luni, acum treizeci de ani... Ne știm doar din leagăn, de mici, am dormit În același pat, am mâncat din același blid, am iubit aceeași fată... Am făcut atâta drum ca să vă spun că, dacă știam ce-o să Îndur, n-aș fi ieșit niciodată de la noi din curte! Am făcut atâta drum doar fiindcă v-am promis c-o să mă Întorc, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mare, încât i-a trebuit un timp ca să-și dea seama că îi înghețau picioarele, aproape goale în sandalele ușoare. Se întoarse foarte încet, gânditor, aproape îngrozit de descoperirea sa, cumpără de la o negustoreasă o pătură groasă, de la alta un blid de cușcuș cald și se întoarse la locul său, să mănânce în tăcere, privind noaptea ce cădea, peisajul nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele de lemn al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără însă a se uita, zorită cum era să pregătească mâncarea găinilor ce începeau a se aduna acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că de băut... Am, Toadere. Am. Și fără altă vorbă, i a așezat dinainte blidul cu mâncare, oftând. De ce oftezi tu, Marandă? Nu mai ofta, că mi se rupe inima. Nu ți se rupe nimic, Toadere. De multă vreme tu nu mai ai inimă. Ba am, Marandă. Am, că pe asta nu mi-au luat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Vineri către seară l-a chemat șeful: Vino să-ți iei banii. Îi meriți. Cred că o să ne înțelegem bine. Numai de nu te-i gândi să pleci. Nici vorbă. Nu vreau să ajung să slugăresc la colectivă pe un blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii, i-a pus în chimir
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei! O să te ajute Dumnezeu”. Să-ți pun ceva de mâncare, Toadere - a continuat să vorbească Maranda, sculându-se de pe cuptor... Toaibă s-a așezat în fața blidului cu mâncare, dar continua să tacă, uitat de sine. Privea undeva în gol. Se vedea ușor că în sufletul lui se dădea o mare luptă... Acum părea foarte hotărât, iar după câteva clipe pe chip se ivea resemnarea dublată de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu mai ești tu... Singurul stăpân atunci îi Dochița! Și numai ea!...” Furat de aceste gânduri, nici nu și-a dat seama când a lăsat traista din spate, când s-a spălat pe mâini și când s-a așezat în fața blidului cu mâncare. A mâncat cu poftă, uitându-se din când în când la ulcica în care Maranda îi pusese rachiu. „Să beau sau să nu beau? Dacă beau, treaba nu-i bună. Dacă nu beau, atunci s-o vezi pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prînzească la el. El a intrat și a șezut la masă. 38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu se spălase înainte de prînz. 39. Dar Domnul i-a zis: "Voi, Fariseii, curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire și de răutate. 40. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n-a făcut și pe cea dinăuntru? 41. Dați mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
glas potopit de regrete pe mama Zânei. ― Conașule, m-o trimăs părintili sî-ț’ spun cî ti așteaptî sî mergi la dânsu’. ― Mulțumesc, Sevastițo - i-am răspuns, deși pe buze îmi ședea întrebarea: “De ce n-a venit Zâna?” În timp ce Sevastița strângea blidele de pe masă, eu am terminat de băut vinul din ulcică. Sărut mâna, conașule. Ce să-i spun Zâni’? ― Spune-i că vreau s-o văd cât mai curând... ― Așa am sî-i spun, da’... Acest “da’” însemna pentru mine “necunoscuta” pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vrea să însemne că e liniște? Bine ar fi” - mi-am zis. Am mâncat pe îndelete și m-am întins pe crivat. În așteptarea orei când mă voi întâlni cu bătrânul, mă gândeam că poate a veni Sevastița să strângă blidele și mi-a spune vreo vorbă din partea Zânei sau... Cine știe? Dar nu a fost să fie... La ceasul potrivit, am luat cele trebuitoare cu mine și am bătut în ușa bătrânului. ― Intră - a răsunat glasul călugărului. ― Sărut dreapta, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
tăblițe de argint și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali, moaștele...1 blid de argint poleit, cu 4 evangheliști dat de la măria ta. Le-au luat boiarii caimacani de le-au dat lui fertmarșal cu cheile porții...” „ Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]