41,402 matches
-
făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu în memoria dictatorului - aduce frapant pe dinăuntru cu Teatrul Național din Craiova... Albanezii
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
din România - subiect ce continuă să intereseze Occidentul), dar nu a surprins pe nimeni că nu a obținut premiul, acesta mergând pe bună dreptate la excelentul scurt-metraj “L’escalier”: o efemeră iubire adolescentină, având ca decor casa scării de la un bloc. Mult adevăr în observarea unei vârste și a trăirilor aduce Frederic Mermoud în acest scurt-metraj, ce a reprezentat, deja, Elveția în multe competiții internaționale. Filme demne de interes, trădând temperamente regizorale autentice și multă prospețime a tonului și două scurt-metraje-filme
SOLOTHURN 2004: povești elvețiene și povești românești by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13170_a_14495]
-
istorii. Jurnalul unui locatar e o istorie fantastică. A fost de altfel inclusă în antologia de nuvelă fantastică românească The Phantom Church. Dar pînă la urmă fantasticul nu e aici decît o simplă deghizare: o epidemie stranie se abate asupra blocului în care locuiește personajul-narator și toți locatarii mor. Fotografii de nuntă, din volumul Într-o după-amiază de vineri, ar putea aminti de Cănuță om sucit: eroul trebuie să se însoare, dar totul merge, în chip absurd, pe dos - apartamentul e
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
veci, de-ar fi să vi-i prezint, în amănunt, pe toți; j’en passe et des meilleurs. Și totuși am văzut că adevărata izbăvire i-o aduce lui Charles Surface nu o legiune de strămoși vînduți și lăudați în bloc, ci chiar acel portret pe care nu îl vinde. În preambulul scenei, am aflat de la Charles Surface însuși (care-i spune unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
vecini, nu va putea explica vreodată de ce Niki l-a omorît pe Flo” (am citat din “Bricabrac”-ul lui Lucian Pintilie). De ce, într-o bună dimineață, pe nepusă masă, un colonel în rezervă - familist respectabil, la zi cu întreținerea la bloc - pînă atunci în deplinătatea facultăților mintale, își omoară cu lovituri de ciocan cuscrul (liber profesionist, cineamator și fabricant de mărțișoare), care îi era vecin și cu care se afla în cele mai bune relații? Am dezvăluit finalul, pentru că nu e
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
a revanșei. Doliul a trecut. Niki își rade barba, își taie unghiile de la picioare, pe fundal radiofonic de jurăminte militare, se îmbracă în uniformă și se îndreaptă în pas vioi, în papuci de casă, cu un ciocan în sacoșă, spre blocul vecin, spre capul lui Flo, pe care îl va pocni de patru ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Dumitru Hurubă O ambrozie de Bistrița de-aș fi băut în plus în noaptea de An Nou, acum aș avea o parte din televizor într-o pungă de plastic, iar restul în spatele blocului. Înjure-mă oricine de nostalgie comunistă, dar am tânjit după acea explozie de bucurie pusă la cale de TVR-iști înainte de ’89... Cu ce eforturi numai ei știau. Mai era o “sârbă”, un “călușari”, o “țâpuritură”, un grup folcloric din
“Sărmane Yorik!” by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13227_a_14552]
-
locuințelor individuale) și ridicarea celei colective. În locul României tradiționale, cu mici case urbane sau rurale cu grădină și alee, Ceaușescu a imaginat (și a pus în mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare (în realitate, o muncă impusă prin coerciție politică, menită să ocupe cît mai mult
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
multor interioare din București, ale spațiului privat impregnat de amintiri. Sub regimul totalitar, spațiul privat s-a delimitat adesea de cel public ca un spațiu al libertății: „Când părăsești ascensorul de fier gri, fără nici o măsură de securitate, într-un bloc care amenință să se prăbușească la cea mai mică vijelie, și când pătrunzi într-un apartament cu plafonul jos, ale cărui uși par făcute din carton, pentru a descoperi un fel de capelă, te lași surprins: lămpi vechi, lumini difuze
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
de Studii Socio-Semiotice. Jeff Bernard s-a născut la Viena pe 12.09.1943. A studiat arhitectura la Universitatea Tehnică din același oraș. La începutul carierei, a făcut parte dintr-o echipă de arhitecți și ingineri constructori care au proiectat blocuri de locuințe pentru persoanele cu venituri mici. A studiat filozofia lui Otto Neurath și și-a aprofundat permanent cunoștințele de sociologie și sociosemiotică. În tinerețe a participat (ca regizor și interpret) la diverse spectacole de artă experimentală (în cadrul festivalurilor Jeunesse
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
nu-mi amintesc nimic special din acea zi, dar eu tot îi spun „ziua în care am dat peste un Cosașu la anticariat”. Când cu zece mii de lei mi-am prelungit nopțile din cămin cu Alți doi ani pe un bloc de gheață. Editura Eminescu, 1974. Și după ce am (răs)citit Cai personali (pp. 70-89), m-am hotărât să-mi inscripționez un tricou cu Berck, să mă antrenez și eu pentru proba eqlokkhusek de la jocurile olimpice din Alaska, să fac rost
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
a interesat să ascult muzica, să urmăresc integral partitura și pe tînărul protagonist Ștefan Ignat, să descopăr gîndurile regizorului Petrică Ionescu și modul în care s-a implicat trupa. Interpretarea regizorului este fundamental plastică aș spune. Decorul este absolut monumental, blocuri de marmură care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
caracter memorialistic, despre starea de lucruri din România interbelică s-au mai efectuat prin forța împrejurărilor, mai cu seamă de către cercetători născuți după decesul acesteia, tot mai puținii supraviețuitori au preferat să felieze o tematică aparent imposibil de cuprins în bloc. Este, însă, ceea ce a întreprins Iordan Chimet, pe albia cronologică și luând ca reper de civilizație capitala țării unde bătea și inima acesteia. Asta unde, pe atunci, Bucureștii erau, printre altele, salonul de primire al oaspeților, principala scenă publică pe
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
spună nu, nu va invoca clauze de conștiință, nu va refuza să scrie la un moment dat, făcând chiar greve în redacție atunci când îi sunt interzise materialele jurnalistice, degeaba... Indiferent cum va fi presa, fărâmițată sau construită pe trei, patru blocuri ștrusturi de presă - n.n.ț lucrurile vor derapa. Cheia e în a avea un jurnalist responsabil." l Editorialul revistei TIMPUL, nr. 1, este semnat de Gabriela Gavril, un text pertinent intitulat Cât de necunoscut ne-a rămas Eminescu?, un articol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
multe amănunte decât ar fi fost necesare. El a pretins că "atentatorii" la viața lui Băsescu ar fi aduși din afara țării. Asta înseamnă că știe cu precizie cine și cum acționează. Pentru că nu orice bătrânel ce lâncezește pe bancă în fața blocului și care, la o adică, i-ar turna președintelui o sticlă cu cerneală în cap are și legături cu lumea interlopă internațională. Astfel de conexiuni sunt stabilite de oameni cu bani. Adică de oameni foarte vizibili. Apăsând pe accelerator mai
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
singurul, în propria lor realitate. Acest triumf al Casei Poporului constituie, din nefericite, și eșecul major al Muzeului de Artă Contemporană. Păcat, pentru că.... ...în loc de Epilog: Titu Maiorescu spunea cîndva cam așa: energiile creatoare ale unui popor sînt limitate, asemenea unui bloc de marmură, și depinde esențial de ceea ce, își propune sculptorul. S-o realizeze pe Venus din Millo sau să imagineze o ,,statuă caricată". La noi, energiile rezervate Muzeului de Artă Contemporană, o instituție indispensabilă ca proiect de cercetare a fenomenului
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
senzațională radiografie a evenimentelor post-Budapesta. Pentru cei curioși, se lămurește, în fine, și implicarea lui Valter - în epocă, Walter - Roman în această răfuială între comuniști.) Comerțul cu arme a constituit una din ocupațiile lucrative de prim ordin ale tuturor țărilor blocului comunist - dar nu numai. Cine erau destinatarii produselor? Ghici, ghicitoarea mea! Unele dintre țările unde se trimiteau pistoalele automate de la Cugir erau cele despre care aflăm, din când în când, că ne datorează sute de milioane de dolari. Dar tot
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
cea mai mică dintre căsuțe. Aceasta este, însă, viziunea autorului și dacă, de pildă, Eusebiu Camilar - bădia! - prilejuiește pagini de duioasă rememorare, un altul, noi, de pildă, am prins un alt aspect zodiacal. Astfel, la ușa apartamentului, dintr-un luxos bloc bucureștean, am sunat, vrând-nevrând, și mai mult nevrând, dar conducând o colegă de facultate căreia-i făceam curte și care, cerând un autograf maestrului, probabil cu anumită cochetărie, primise și o invitație acasă - ce-i provoca, acum teamă și neliniște
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
prostănaci patentați, băbuțe anemice ori bugetari flasci au introdus în precarul lor bagaj lingvistic vocabula "nereprezentativ" îi dezvăluie sursa: e arma, ultima, scoasă la luptă de așii dezinformării ce continuă să lucreze prin rețelele deja clasicizate: bârfa pe banca din fața blocului, insinuarea prin televiziune, vorba piezișă aruncată la colț de stradă. Teama de schimbare a unei populații îmbătrânite, resemnată cu propria ei paralizie, s-a regăsit, ca într-un ultim suspin expiator, în acest cuvânt. Într-adevăr, Băsescu pare să fie
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
pe mâine într-adevăr acele pagini ar avea o cu totul altă greutate sub noua semnătură. Cărtărescu, de pildă, ar putea la fel de bine să nu mai scrie ani întregi la Aripa dreaptă, ci să xeroxeze într-o dimineață, la colțul blocului, Omul fără însușiri, să zicem. Și n-ar fi vorba - nu-i așa!? - conform teoriei lui M. Popa, de plagiat. Înduioșătoare strădania pseudoteoretică a lui Marian Popa de a scoate o cârpă basma curată! De altfel, Mircea Iorgulescu îi dă
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus visul târându-se pe șleauri istovite diagnostichează reaua poziționare a eului față de gravitația ce se pregătește să-l centrifugheze. Când energicul "visător" de altădată, acum cu o tot mai subțire aură în jurul genunchilor, împinge cu tot mai
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
preț, prin orice mijloc. De la miezul faptului artistic la, vorba lui A.Rodin, "un cuvânt de flecar și de ignorant care a pierdut destui elevi și artiști". De la a căuta să afirmăm lucruri extraordinare, simțite și judecate, la a emite blocuri de prejudecăți, în mare parte premeditate, suită de accidente menite să demoralizeze confortul facil, la un confort ușor ce vizează preîntâmpinarea accidentelor. În fine, de la originalitatea care nu înseamnă implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
prin calorifere, încurcați în sîrme și antene, unii peste alții, profesori și studenți, ascultam Europa Liberă. Ne rugam și plecam mai departe. Colindele noastre ne uneau, ne întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI! Cîntam și în scări de blocuri - în Cartierul Primăverii, în bloculețele mici dinspre Televiziune, nu a ieșit nimeni; luminile se stingeau și se auzeau cheile cum se răsucesc, sec, în broască - printre blocurile din Drumul Taberei, la ora două noaptea - era deja 21 decembrie - zburau pachete
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI! Cîntam și în scări de blocuri - în Cartierul Primăverii, în bloculețele mici dinspre Televiziune, nu a ieșit nimeni; luminile se stingeau și se auzeau cheile cum se răsucesc, sec, în broască - printre blocurile din Drumul Taberei, la ora două noaptea - era deja 21 decembrie - zburau pachete de țigări, BT și Kent, bani înfășurați în hîrtie, nuci, mere, ba chiar o familie a coborît cu un cozonac proaspăt, cald, luminile se aprindeau rînd pe
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
săturat de bătrânetul (nici eu nu mai sunt chiar tânăr!) care continuă, de spaima sărăciei și-a mizeriei, să decidă viitorul copilului meu. M-am săturat să mi se ia impozite cocoșătoare doar pentru a le redistribui babelor care, în fața blocului, lansează cele mai aberante informații despre puținii politicieni care vor binele țării. Că există o doză imensă de cinism la populația de vârsta a treia, nu trebuie să ne mirăm. Ea provine din inevitabilul conservatorism instalat o dată cu trecerea anilor, dar
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]