970 matches
-
de curând vandalizată și devastată. Primul fior al iubirii juvenile simțit în poezia Florinei Dinu e urmat de adevărate imnuri închinate iubirii mature, depline, evidentă în stihurile lui Ion Buciuman: "aud iubire-n zumzetul din floare / aud iubire-n fiecare boare aud iubire-n bobul care moare / aud iubire-n vara viitoare" (aud iubire), ale Mărioarei Vișan, Elenei Păduraru, Bombonicăi Curelciuc, Maiei Rizescu sau Niculai Șorea. Uneori același sentiment atinge idolatrizarea ca în cazul lui Viorel Croitoru: Mi-alunecă privirea pe
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
într-altul cu teama unuia în brațele celuilalt... Natura încremenise, nu se simțea nici o adiere, tăcerea țipa înfundat, moartea dădea târcoale hohotind cenușiu pe lângă salcâmi...florile albe au început să ningă peste lume...Se scuturau salcâmii, deși nu era nici o boare să le miște... -Mami, mami, ninge cu flori de pomi! strigă cea mică , sărind în sus de bucurie. Da, ningea cu flori de pomi peste viața ei, peste plicul acela amenințător din mâinile tremurânde ale noii prietene... -Doamnă, îmi pare
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
pas de-a părăsi tot ce-am avut drag! A Veșniciei Drum...; era să trec peste-al Ei prag! Ce m-a oprit să nu mai fac un ultim pas...oare? A fost mângâierea ce-am simțit-o ca o boare..? Privesc în jur din nou, cu ochi plutind în lacrimi Suflet ce m-apasă cu multe dorinți și patimi.. VIAȚA mea ce-acum INCEPE, de ea mi-e dor! Acum se-mprăștie-n tot corpul și știu.. că încă... n-
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
maturitate chiar prin descoperirea tainelor universului care leagă viața de moarte. Prima strofă a poeziei transcrie un peisaj halucinant, de sfârșit de lume, peisajul secetei și al morții de după al doilea război mondial, în impresionante imagini: „Seceta a ucis orice boare de vânt. / Soarele s-a topit și a curs pe pământ. / A rămas cerul fierbinte și gol. / Ciuturile scot din fântână nămol. / Peste păduri tot mai des focuri, focuri, / Dansează sălbatice, satanice jocuri”. Strofele următoare sunt scene ale vânătorii, prin
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
fost doar câteva informații răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i fură cojoace, de vreo
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
îmi cad și alunec ușor în poeme cu miri alergând spre altar ce patimă-i vorba nespusă la masă ce mai ticăie apusul acela în zori trec stoluri de păsări săgeată depărtând zborul ascuns în cocori stau cu ferestra deschisă boarea nopții s-o simt în priviri dar nu i nimeni în casă să aducă povestea pierdută când așteptam să revii voi pune deoparte firul din lacrimi și de ochii mei vor uita să mai plângă amintirea s-o dai jos
TIMPUL DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363401_a_364730]
-
mă închin, să mă rog, era atentă cum făceam semnul crucii. Îmi spunea că trebuie să fie curat și drept. Îmi aduna degetele și îmi purta mâna creștinește în cele patru direcții încrucișate pe piept. Minunea copilăriei dispare ca o boare de ploaie, odată cu plecarea între străini. Ce plăți ți-a cerut învățatul cărții? Există un tribut! Intrarea pieptișă într-o societate plină de cenușiu e greu de suportat. Totul este însă să îți păstrezi sufletul în puritatea naturală. Nufărul, floarea
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
pentru a-și urma drumul destinului. Măria Sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de cleștar, se întunecă. Barca dansa din senin fără să-i cânte nici un lăutar. Nu am sesizat imediat ce se întâmplă, fiind preocupat cu scoaterea peștilor
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Poeme > Antologie > CUI SĂ MĂ ROG? Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cui să mă rog? Mă rog de lumină, De raza de soare, Mă rog în surdină, Dispar ca o boare, n-am trup și nici inimă, nu am nimic, moartea nu-i limită, tac, ceasul-tic. Biată lumină, Te pierzi în neant, Puțină stricnină, Trăim pe un cant, Corbii plutesc Ca și bezna de grei, Tot ce-mi doresc Să prind
CUI SĂ MĂ ROG? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363479_a_364808]
-
2016 Toate Articolele Autorului Cântec pierdut, Am să ies din lumea mea Și-am să vin până la tine Să văd ești ce mi-am dorit Lumea viselor divine Și de -o fi să mă iubești Să-mi trimiți așa o boare Să-ți simt gustul din povești Mângâierea gurii tale Rămâi pasăre în zbor Ce așteaptă a mea aripă Am să vin pătruns de dor Plin de patimi și ispită Și de-o fi să ne iubim Să lăsam lumina în
CÂNTEC PIERDUT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362270_a_363599]
-
veninul când sorb lumina din ochii tăi calmi, senină ni-i ziua și clipa ferice, visând un alt rai la umbră de cetini, covoare de iarbă și chipu-ți bălai; miroase a floare, a dorul de noi, trecând ca o boare prin aprige ploi, urcând către astre în lumile-albastre, străine de noi. luni, 2 iunie 2014 Referință Bibliografică: și vine iar vara, iubito / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV, 02 iunie 2014. Drepturi de Autor
ŞI VINE IAR VARA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361070_a_362399]
-
Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O adiere printre arbori reci Sub umbra inimilor frunze Întortocheate se strecor poteci, Se lasă cețuri albe, nepătrunse. În conuri de lumină se răsfiră Ferigi ce-adulmecă o boare de lumină, Ecoul unei lacrime de rouă ce respiră, Aroma fructelor se joacă pe sub luna plină. Pădurea însă mi-e aproape și senină Ce freamăt mă încearcă printre ramurile verzi? Și chiar de-i ziua tristă și haină Sub umbra
AŞTEPT, AŞTEPT PĂDUREA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361122_a_362451]
-
trupului însă puterea minții se unește cu álter egoul său matricial. El este conștient de puterea sa de detașare de lumea în care trăiește dar și de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculțe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . Stafiizarea se produce în cazul detașării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii și demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
plângi scurgerea timpului prin clepsidră nu-ți vezi corpul de gazelă pe linia orizontului fragil din care picură arama pielii prin ochii pofticioșilor de penelope lorelai lorelai mergi din obstacol în obstacol urmărită de un minotaur mare devorator de ani boarea nopții se apropie de stele marea-și deschide întinderea și te cuprinde ca pe un dar ceresc mușcă lumina din corpul tău susur de crânguri ți-e vorba păcatul iadul chinul mă trezesc din vis când îți ating genunchii învăț
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
lucru crește clipă perfecțiunii fără nemurire o scenă-ntreagă supune risipă unui destin ce-n stele are-murire copacul-om spre-același cer-‘tinde aripa ovații vanitând într-o privire zburând spre înălțimi el însuși se restrânge de pe pământ părând o mică boare de rădăcini te trag alții-napoi pentru a-ți frânge a tinereții fericire și valoare Toate astea-n fața mea se-ntâmplă iar eu văd cum ei vor a ta topire-n noapte Și lupt pentru iubirea ta cea simplă
SONET 15 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368302_a_369631]
-
lumină sensibilă poveste Cu îngerii din cer și ale tale lacrime Și visele de ieri, cu iubirile celeste... Viața îți e sensibilă și dragostea mare Prin mii de versuri fine tu sufletele încânți, Cuvintele cu îngeri prin ramuri că o boare Transformi iubirea mare în sensibile dorinți... La tine în poveste se naște armonia, Din suflet îi cresc aripi ce se deschid spre cer Și la chip aure ce înseamna smerenia Ce învăluie credință într-un balsam sincer! Referință Bibliografica: MARIEI
MARIEI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368568_a_369897]
-
-nlăcrimez, duios, o sărbătoare.” (din sonetul de o frumusețe de cristal ” (XXII) Să crezi că știu să-nstrun lăuta-n noapte”, de Adrian Botez) ” Rouă, rouă îți era chipul Și tot galeșă privirea. Luna îîi urma periplul Și prin tine, strălucirea. Boarea-ți dansa lent prin plete, Susurând cântări frunzite. Tu, cu gânduri neșoptite, Ostoiai dureri doinite.” (”Ți-a zâmbit aseară luna”, de Ion-Adrian Trifan) Vine iubirea ca șarpele prin iarbă O muzică stelară te-nvăluie trist Aerul devine dulce de ametist Universul
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
ar fi dat dobitoace Multe, in cuvinte dovedirea-i să-l ‘toace’.. Atunci singurătatea-i era atât de amară, Dorindu-i aruncarea ca o stricată năframă, Negăsindu-și 'liniștea' lângă o altă 'izolare, Decât prin solitarul fericit într-a sa boare.. Oh singurătăți far’ de aseamănul 'geamăn', Făr'credințele ce n-admit firescul teamăn, Căci orice om singur s-a născut pe viață, În voaluri necusute.. Iubirea-i singură “ață”!! Să necăjim singurătățile din suflete 'izolate', Cu relații multiple ușoare și
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită
POEZIE CONTEMPORANA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367999_a_369328]
-
urmau să se întâmple, am avut strania senzație că s-a întâmplat ceva, că s-a mișcat ceva și nu realizam ce anume. Căutând explicații în jurul meu, s-a întâmplat din nou. Erau degetele Mariei, ca o adiere, ca o boare..., un miracol! A vrut să-mi dea de veste că m-a auzit. Ca un avertisment, că știe, i-am promis și trebuie să mă țin de cuvânt... După atâtea zile, în sfârșit, pot spune că sunt fericit! continuă Dragoș
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
și mâine - nu! Azi fără de tine mor, Mâine te-aș vrea sub topor. Ești când zâmbet, când oftat, Când virtute, când păcat - Când pe umeri îmi pui jugul Simt prin piept cum taie plugul. Când de vânt tu îmi ești boare, Când ca spinul înțepătoare. Când îmi ești dulce alin - Când otravă și suspin. Te blestem și te alung Dar tot eu te prind în jug: Când ești gata de plecare Parcă-s lovit de uitare! Când te-aș vrea pe
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Din sânul lor își iau graurii zborul Pești argintii părăsit-au nămolul Și-înoată azi în unda sclipitoare. Pe malul de sălcii eu stau și aștept Ca umbra ta pe umeri să-mi coboare Iar tu, purtat de-a vântului boare, Să vii grăbit și să mă strângi la piept. Pe zi ce trece mai dor mi-e de tine, Dar tu nu vii când dorul mi te cheamă Că m-ai putea uita îmi încolțește teamă Iar florile din luncă
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De dincolo din umbra de culoare se mișcă luna, apoi iar apare, lumina pare încremenită într-un surâs ca o ispită. Floarea luminează, doar culoare iubirea lăcrimată într-o boare un vis legat de paradis un dor de dincolo de vis. Nimeni, nimeni, cel mai mare pictor nu a reușit culoarea singur, a luat o floare și a contemplat culoarea ei în duplicat. Referință Bibliografică: Imagini / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN
IMAGINI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367618_a_368947]
-
de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat apartamentul meu onest cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la nicio altă femeie. Și-acum? Iar sunt la un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]