1,790 matches
-
fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese acoperit cu cuvinte, cuvinte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
telefon sau un labirint cu pereți de hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să știu de ce m-ai transformat în ființa asta afurisită și goală, în mașinăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sentiment, așa că doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cincisprezece minute. Ai grijă să-ți aduci o haină și dictafoanele alea; s-ar putea să ne prindă bine. Cu părul încă ud de la duș și îmbrăcat în pantaloni de camuflaj, o jachetă groasă, cu guler înalt și încălțat în bocanci, toate luate din camera Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți și dosare. Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele meu se opriră. — Ce ai făcut? zise Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fața lui mare mă imploră să-l iau din nou în brațe, dar nu se mișcă. Ce motan ascultător ești, am spus, dând să plec. Stai, să nu te miști de acolo. Am urcat din nou puntea udă și înclinată, bocancii scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul apei în urcare, propriile-mi suspine tremurate. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uriașul și a plecat. 28 Séri din pat. De acum Încolo trebuia sé se trezeascé repede, sé nu mai stea sub plapumé. Séri și-și trase repede pantalonii. Își céuté sub pat ciorapii, dar nu-i gési. Îi céuté În bocanci. PÎné la urmé, cînd Își mai reveni puțin și simțurile i se deșteptaré, a vézut cé a dormit În ciorapi. Dormi cu ei, ca de obicei. Ar fi vrut sé și-i scoaté, așa cum se cuvine unui viitor pionier, sé-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dormi cu ei, ca de obicei. Ar fi vrut sé și-i scoaté, așa cum se cuvine unui viitor pionier, sé-și scoaté ciorapii Înainte de culcare, dar a uitat. Era prea tîrziu, trebuia sé plece. Cu degetele amorțite de somn Își trase bocancii și trecu În fața oglinzii, unde Își aranjé pérul. Și-l piepténé pe dreapta, așa cum se cuvine unui pionier. Pe urmé Își trase cémașa și-și lué ghiozdanul. Ceasul cel roșu cu télpi de fier că o sanie avea acul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu eu l-am poreclit Savonarola, cînd lucram în presă? Tema: intoleranța românilor. M-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de jurnal N u se mai știe nici ziua și nici anotimpul în care am devenit fără să vreau elev în clasa a X-a, dus de mână de tatăl, cu patru pași înaintea mea, eu gâfâind în urmă din cauza bocancilor prea grei, spre școala cu elevi adunați din toate colțurile orașului Brăila, pe atunci un târg împânzit de profesori de matematică, fizică și chimie și anatomie și biologie și astronomie și de câte științe sunt pe lume predate nouă, pleava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc fără să dăruiască nimic, fiindcă n-au întâlnit bărbatul ideal; dar eu ce eram, Doamne? Eu ce eram? Știu, bocancii prea grei încetineau și gândurile, așa spunea Gustav, singurul care înțelegea de ce profesorul de matematică și cel de astronomie și cel de fizică, atunci când strigau elev scrie formula, eu trasam linie dreaptă, lungă de la catedră până la ușă, pe care ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a fi zare de proful de matematică, de proful de astronomie, de proful de fizică, pentru că nu aveau inimă, în piept le bătea ritmic volumul, dimensiunea clară a tot ceea ce era pe pământ pulbere. Dacă n-ar fi fost bocancii prea grei, dacă n-ar fi fost Gustav care să mă-nțeleagă din priviri atunci când ieșeam pe ușa clasei încet, în râsul tuturor, înfricoșat de imensitatea științelor matematice, de adâncimea științelor fizice, astronomiei, biologiei, istoriei și a toată cunoașterea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în două, cu speranța de a mă îndepărta cât mai mult de școala aflată câteva macazuri mai încolo, aproape de podul Brăilița. Nu știu dacă mi-ar fi folosit la ceva fuga, dar sigur că nu puteam să o fac din cauza bocancilor. Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu puteam să o fac din cauza bocancilor. Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei perechi de ochi, trei minți încordate. Degeaba. Nea Costică Frizerul nu era trecut în Cartea Morții. Doar cu litere șterse: 22 aprilie, încetat din viață, necunoscut. Cei doi și-au luat sacii bombănind și au plecat clămpănindu-și tălpile bocancilor pe alee. Când m-am trezit dimineața, am văzut urme de noroi prin toată casa până la ușă. După patru luni se apropia 22 aprilie, bătu la ușă o țigancă tânără, cu sânii copți înmugurind sub bluza de mătase înflorată. Râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se gîndește. — Semn bun, zice domnul Președinte fără să se impacienteze, a început Revoluția, își închipuie. Așa-zișii oameni ai legii au descins în mijlocul secției Croiuri și Cusături de la etajul trei al Casei de Modă deschizînd ușile cu izbituri de bocanci și lovituri de bastoane cu numai cîteva minute înainte ca schimbul doi să plece acasă. Bădărănii de neam prost, Părințele, nu așa se face, zice Roja, noroc că am ajuns la timp, altfel ar fi ieșit o caterincă de mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai înțeleagă? Măi să fie, face Roja pe surprinsul, nici acum nu vă dați seama ce tîmpenie ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi dat buzna și înăuntru, după care n-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe Magheru apar primele pancarte, milițienii sînt băgați la înaintare, bastoane de cauciuc, bocanci grosolani, uniforme uzate, ținuta de iarnă. Ora 14 și ceva, „Apărăm un strămoșesc meleag“ tocmai se sfîrșise, iar Ansamblul Doina al Armatei se pregătea să atace, „Sunați trompete de argint“, cînd evenimentele devin foarte periculoase pentru Dictatură. Dinspre Unirii vin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai cea mai mică idee despre cum se face un film? Te-ai gîndit vreodată cît e de greu, ți-ai dorit vreodată să te afli pe un platou de filmare? Santinelă însă e cu gîndul aiurea, plimbîndu-și privirea de la bocancii săi grosolani la pantofiorii ascuțiți și lucioși ai Regizorașului. Un platou de filmare e ceva colosal, începe să-i explice, cu gîndul la Pistruiatul, Andrei, și Calu, tiparnițe, manifeste, ilegalitate, dărîmături. O experiență unică, e ca și cum ai avea cel mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă, dezvelindu-și pieptul, strigînd trageți nătărăilor dacă aveți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie, își zise lepădîndu-se pe rînd de ele, rămînînd doar în bocanci și chiloți, aruncîndu-le unele peste altele în colțul în care zăcea deja mantaua cu epoleții sfîșiați. Pe urmă fără să mai stea în cumpănă cum făcea de obicei, se îmbrăcă cît putu de repede cu ce-i căzu în mînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreo trei indivizi, dacă se termină la tine e de rău, încearcă unul să facă o glumă. Nu faceți nici cît un sfert de chiștoc din ăsta, își spune în gînd dîndu-i drumul dintre degete pe caldarîm, fărîmițîndu-l cu vîrful bocancului. De asta vă arde vouă acuma, se trezește altul să-și dea cu părerea, țara arde, și noi ce facem? Dacă nu ești membru, nu-i nici o problemă, o să depunem noi mărturie și pentru tine, mă înțelegi? Se merge pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]