985 matches
-
calapod: e-atât de hâd - urlând la lună să nu-nsemni nici cât gluma bună nu trag la mine-n bătătură: sunt umilit și plin de ură n-a fost o viață pe cinstite până și moartea-i pe-ocolite nu bocet - dar nici amintirea nu-mi scrise - fulger-urmă - firea: să strici matrița - Criste - -n grabă n-am frați - n-am oaspeți - la-așa treabă! doar greierii ùrma îmi luară dar struna lor e de ocară: sărmanul n-are loc să mâie
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGURĂTATE ÎI Nici tu, nici tu, nici tu
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINĂ ADAMESCU) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV TRATAT DE SINGURĂTATE ÎI Nici tu, nici tu, nici tu, nici tu... Îți dau dreptate, Hidalgo, astăzi mă distanțez de mine, de tine, ca să te pot vedea mai îndeaproape, ca să te pot atinge cu gândul, ca să
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
viperei, al salamandrei, al scorpionului. Noroc cu anxietatea care m-a însoțit pretutindeni. Noroc cu depresia care m-a ținut de mână, de umeri, de mijloc, de suflet, să nu mă scape din vedere, din gheare... CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: BOCET VESEL PE FOND DEPRESIV / TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINĂ ADAMESCU) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 285, Anul I, 12 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
mă dau cu serul luminii zilnic și totuși ridurile se înmulțesc mă încovoi sub o povară necunoscută merg ca o marionetă cu picioarele de lemn uneori, iar lirismul devine strigăt doar viitorul norocos e singura mea șansă bizară ca un bocet de copil neânțărcat în vreme de război sub o pace arbitrară, gunoiul nedescifrat ne umple casa ca o fiară care te pândește și te rumegă în gând. indigo, totu-i la indigo! ---------------------------- Bianca Marcovici Haifa, Israel 20 octombrie 2016 Referință
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589, Anul V, 08 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PE PLAJA FĂRĂ NUME … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369818_a_371147]
-
război mondial. Pe urmă, după câțiva ani, am găsit mormântul tatei pe teritoriul Ungariei, în orașul Sekeșehervar bine îngrijit de altfel, aflat printre mii de alte morminte, unde se mai găseau nume dintre consătenii noștri. Zile și nopți nu încetau bocetele mamei și numai pernuțele udate de lacrimi îi erau martorii la această dramă... la această tragedie și la această nemiloasă și necruțătoare soartă. Iar când eu mă apropiam de mama să o liniștesc puțin, ea mă cuprindea, mă strângea cu
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
și ea rămasă orfană. Acolo, la marginea de sat, încă mult timp a răsunat baritonul lăutarului orb, Moș-Fedot, chiotele de fericire în compania femeilor la care s-au întors bărbații de la război. Vântul în schimb, nu înceta să aducă și bocetele disperate a femeilor rămase fără bărbați, devenite văduve, chiar în floarea vârstei lor. Ooo, câte greutăți a suferit biata mamă. Ea muncea la colhoz din noapte în noapte, fiindcă normele erau foarte mari și neîmplinirea lor putea să o pună
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
confesiunea mea de credință ca truditor neostenit al condeiului în slujba minunatei muzici populare: ”Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
viața și o parte din moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
a încumetat a ponegri, spune poetul. Lupta soldată cu înfrângerea ambilor combatanți, readuce aceeași imagine a lunii la final, de data asta într-un tablou al sfâșierii. Am găsit, în Dicționarul de teme și simboluri al Doinei Ruști , exemplificat un bocet vechi românesc, despre exact acest rol al simbolului lup, cel de purtător de suflete, cel cu acțiune psihopompă ca în mitologia lui Caron: “Și-ți va mai ieși/Lupul înainte/ Ca să te înspăimânte/ Să nu te spăimânți/ Frate bun să
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
surprins de Nicolae Labiș în rostirea testamentară din poezia „Începutul“, cea de a doua din șirul de poeme din volumul de debut `Primele iubiri“: „Bătăile versului am prins a deprinde/ Nu din cărți, ci din horă, din danț/ Rimele din bocete și colinde,/ Din doinele seara cântate pe șanț.“ Pentru Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul șederile în preajma celor care se nevoiesc în mănăstiri, catedrale, biserici, capele au reprezentat unele dintre experiențele existențiale inițiatice cu care a fost norocit
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
îndrăgostiți și ne plăcea dar nu spuneam la nimeni. Era în aer o mireasmă cotropitoare care lumina toate amiezile, diminețile și serile și nu ne plictiseam deloc. Odată... când ne ascundeam după portocalul în floare ni se spărgeau în inimă bocetele pomilor noștri loiali și rănile rămâneau deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
cununați și binecuvântați pentru înmormântare moșii și strămoșii, în care participam cu uimire și încântare la slujbele religioase. Din curtea casei părintești auzeam adeseori glasul preotului în timpul slujbelor și al clopotelor care trăgeau fie a moarte, fie a sărbătoare și bocetul vreunei femei în cimitir. Nu voi uita niciodată lumânările aprinse în perioada Deniilor și în timpul cununiilor, puritatea și bucuria aproape sacre pe care le trăiam când de Vinerea Mare mergeam la Biserică cu flori fragede și parfumate de narcise și lalele
HRAMUL BISERICII „SCHIMBAREA LA FAŢĂ A MÂNTUITORULUI”, LOCALITATEA PAREPA-RUŞANI, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353412_a_354741]
-
maica Durere îi spuse bocind: - Degeaba aștepți, fata mea!... Degeaba aștepți!...Te-a părăsit... te-a uitat... Ne-a lăsat cu ochii în vânt... cu sufletul în ger... cu inima pustie... Biata de tine!... Degeaba aștepți! - Mai termină, mamă, cu bocetele! Cu lacrimile și blestemul, mi-ai alungat iubitul și mi-ai pustiit sufletul. - Tot eu sunt de vină că ticălosul are sufletul otrăvit? - Taci, mamă, și lasă-mă să-l aștept! Lasă-mă să cred că vine! Trebuie să vină
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
de roua, ca sa-incep o viață nouă ! Fa-ma Doamne val de ceață, prefa-ma în dimineața ! Fa-ma Doamne bolta de stele, luminând visele mele ! Fa-ma Doamne sunet de vioară..... vreau să fiu o primăvară ! Ascultă-mă prin bocet sfânt prefa-ma în legământ ! Fa-ma Doamne piatră de granit să păstrez tot ce-am iubit. Fa-ma Doamne ce știi tu mai bine dar lasă-mă să trăiesc ca mine ! Liz Referință Bibliografica: RUGA PE RUG ÎNCHIN ÎN
RUGA PE RUG INCHIN IN RUGACIUNE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354277_a_355606]
-
sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
a mai fi noi doi Ți-a mai rămas ca ecogramă, Prostit de-un politician ciocoi. Nu mi-s eu în starea asta, Dar România noastră moare-ncet ! Te uiți în stânga, vezi în dreapta Și-n curând va fi un uriaș bocet. Ei vor de tot să ne termine, Să facă scrum din jalea noastră; Ne vor lua ce ne-aparține Și fac din România o sihastră. ........... Așa gândeam singur aseară - Furat de gânduri negre foarte; Era o zi aniversară : ZIUA CELOR
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
trupul în crematoriu Sunt doar un fum ... rătăcit într-o ceață adâncă. S-au năruit iluzii vechi imaginate în clipe diafane reflectate de un timp al copilăriei naive. Vânzătorul de iluzii a fost găsit ieri mort în parc și niciun bocet nu se murmură. Vechi iluzii se amestecă în țărână zdrobite de-o viață ce nu conjugă fericirea. Sunt o lespede amorfă uitată într-un mormânt anonim. Pendulez între realitate și vis, Confund realitatea și visul, Trăiesc de parcă rătăcesc într-o
ADIO ILUZII ŞI VISE de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353112_a_354441]
-
moștenită - căci, așa cum a remarcat, muzica asta nu se poate învăța nici prin conservatoare, nici prin academii muzicale... așa ceva nu poți primi decât de la măicuța ta, ca moștenire ce începe cu un cântec de leagăn și se încheie cu un bocet la buza mormântului. Pe dl. Grigore Leșe nu îl cunoscusem. L-am întâlnit doar la două dintre evenimentele publice din acest turneu Canadian, mai întâi la Festivalul Iei, la muzeul textilelor din Toronto, unde a ținut un minirecital. Apoi la
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
de durerea dorului mă mântui Când floarea de cais între fecioare Sub verde voal în vălul verde moare. Nespusă rugă-n rugăciuni închinu-I Și de durerea morții mult mă chinui Cănd iarba-n lama coasei se mlădie Și-n verde bocet sufletu-mi sfâșie. Crez Vine Timpul, va să vină... Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea! Doarmă ochiul somn de cruce, Plangă-și rana
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
și a morții vegetale, Când toamna morții și-i petrece În lung convoi de muguri și petale. Sunt frunza ce toamna agonică moare Și-n lemn fără sevă de frig se usucă, În tremur de licăr de lumânare Și-n bocet de jale din doină de ducă... Sunt trist ca frunza desfrunzită Ce moare-n pasta de pastel Pe o paletă ruginită Abia atinsă de-un penel. Sunt toamne ce se întomnează Ca eu să mor de-același dor Când doare
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe un pat de frunze uscate Care foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară Susurul suav al flautului piccolo vine de
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
susțin cu putere prin exemple certe, cunoscând mulți români care au ales calea străinătății, dar care nu și-au renegat și nu și-au uitat vreodată obârșia. În toamna anului 1948, fiu al acestor locuri minunate, Dumitru Sinu a lăsat bocetul celor dragi să-și asculte ecoul pe Valea Moașei și a trecut granițele României, căutându-și norocul printre străini. Astăzi stau de vorbă cu el, la cei optzeci și cinci de ani ai săi și mă fascinează cu povestea unei
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]