538 matches
-
-l lingeți pe Ceaușescu ăsta al vostru că v-a dat patriotismul și securiștii.“ Amețisem. De unde pornisem și unde ajunsesem. Se întunecase de-acum. Început de noiembrie. Înserare cețoasă. Probabil și plouase, nu de mult, cât timp stătuserăm noi în bodegă. I-am amintit că risca să nu mai găsească deschis la ambasadă. „Nu-i nimic“, a mormăit Matvei. „Chiar de-a închis, tot mă primește. Acu’ la șapte avem repetiție. Cânt la tobe în formația de jazz a ambasadei. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
M-am pornit de câteva ori spre G., am ajuns chiar până la autogară, la Obor, dar mai departe de ghișeul de bilete nu am putut să trec. Soseam mereu mai devreme, grijuliu să nu pierd autobuzul, și, cum erau două bodegi și o cramă chiar lângă autogară, ca într-un blestem, ca o pedeapsă batjocoritoare, ca pietre grele ale încercărilor prin care tot treceam, ca semne clare ale neputințelor mele, pecinginea destinului și șutul metafizic, când ieșeam în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai revenise. „Zău“, am dat să-l înduplec, „hai să găsim buletinul cu adresa la care v-așteaptă coana Puica și plecați acasă“. A ridicat din umeri. A cerut doar să-i aprind o țigară. Nu mai aveam. Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo. Am dat să-i deschid servieta, proptită între burțile noastre. Ținea plasa cu albitură și geanta mea, studiind concentrat cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima crâșmă. De obicei, sunt cel puțin trei la colțul străzii, îl mai așteaptă o terasă lângă școală, un bufet „la varice“ în coasta bisericii, alte două bodegi „de apartament“ peste drum de secția de poliție și un restaurant, chiar în prelungirea policlinicii cu plată, unde cântă de la ora zece a dimineții maestrul Ineluș a lu’ Lingoare. La poarta șantierului, frații lu’ Pișcot, cu sora lor Zanzibaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
străinătate. Abia mai târziu, veniți în țară, i-am văzut răspândiți pe la diferite publicații, analiști și moderatori. Cred că specialistul acela era din aripa proamericană. L-am mai văzut o singură dată, prin primăvara lui 1990. Din întâmplare, în aceeași bodegă unde îmi beam votca „academică“. Am dat să-l ignor. A venit el la mine. A mai făcut cinste cu o votcă mare și m-a întrebat ce mai fac. Nu făceam nimic. L-am întrebat și eu ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsim noi, dacă se-ntâmplă.“ A mai comandat o votcă pentru mine și lui o cafea. „Studiați temeinic“, a zâmbit, arătând cu respect spre pahar. Nu i-am răspuns. Ce să-i spun? Îmi plăcea fără rețineri votca. Îmi plăcea bodega aceea. În ultimul an de studenție o frecventasem asiduu. Mi-o recomandase un fost coleg de liceu, Goran, student la Arte Plastice. Mă întâlneam cu el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de partid a Capitalei, promitea să facă rost de-o finanțare de la C.C. al U.T.C. Am dat să-i povestesc lui Argeșanu despre legăturile mele tradiționale cu bodega aceea, apoi am renunțat. Nu voiam să-l complexez. La despărțire, surâde compătimitor. „Vă păstrez o amintire plăcută. Au fost interesante discuțiile cu dumneavoastră.“ (Îi explicasem, între altele, în plimbările noastre, unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bibliotecii cu puterea din atâtea și atâtea vieți închise în paginile acestea colbuite de ziare, cărți, manuscrise îmi e sprijin în aceste momente. Puterea iubirii cu care sunt ocrotit și puterile Bibliotecii îmi sunt dreptul meu de a trăi. Visez bodegi. Probabil am scăpat. Așa îmi place, cel puțin, să cred. Și aș vrea să fie astfel. Cu o speranță amestecată cu frică, rușine, cu mult dezgust de mine însumi. Pare simplu totul, acum, dar știu că nu este deloc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am coșmaruri, halucinații, să fiu în stare de orice pentru un strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo era o bodegă mai specială, pentru „intelectuali cu pretenții“, după cum scria pe șervețelele de masă și pe suporturile pentru halbele de bere, comandă pentru firmă, local ținut de Karanphilou, fostul Ghiță Caranfil, cândva șăibar la „Tractorul“ din Brașov, mai apoi adus la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie și mustățile răsucite cu semeție În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Scrisoarea pierdută). Descoperirea acestei comedii a cuvântului îl aduce pe Caragiale spre conștiințe adormite sau buimăcite (Căldură mare), sau crapuloase (Groaznica sinucidere din strada Fidelității), sau de-o lipsă de gravitate angelică, precum la Costică Panaite, care, tot întîrziind prin bodegi, uită că are în buzunar o petițiune iscălită de mai mulți cultivatori de prune, pe care trebuie s-o dea unui deputat s-o prezinte în Cameră, ca să oprească votarea impozitului pe grad: ― Bine, Costică, acuma vii?... ai venit cam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în casă. Acolo, din picioare, se căpăta un pahar cu vin roș. Vesel, cineva ne îndemnă să bem. Am luat dintr-o strachină un ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
închipuie că vreau doar să mă dau mare în fața vecinilor. Ceea ce n-ar fi adevărat. Desigur că nu. Ei bine, nu chiar. Dar îmi închipui că o vedetă ca Adam ar vrea să meargă în Lillies sau Sin. Nu în bodega de lângă mine. Cred că e genul care intră cât ai clipi din ochi în club și e condus până la un separeu pentru VIP-uri sau VVIP-uri - ce-o mai însemna și asta. Știu un pub drăguț în Wicklow, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
banii făcuți de el, dar mai ales banii familiei ei. Din banii socrilor cumpărase Velicu mașina, și tot părinții ei le promiseseră bani ca să schimbe apartamentul cu două camere pe unul mai spațios. Aveau chiar la țară părinții ei; deschiseseră bodegă și magazin și creșteau viței; vindeau la abator câte șapte-opt viței pe an. Îți dai seama câte milioane rulau, Mirelo, și de bună seamă că Velicu atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oricum, n-avea nevoie de sfaturi. Nici ea și nici alții, mă rog, Mărgărit îl vede ca pe un popă la slujbă în biserică, de vreme ce de vreo zece minute o ține tot așa. Păi, d-aia am venit noi în bodega asta, prietene, mai ia o pauză?! Chiar ia. Uite-l cum se oprește brusc, amintindu-și că a fost întrebat, deh, păi, de ce să-i fi cerut ajutor lui Mărgărit? D-aia prietene, cineva care să te ajute se ivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
peste tot, făcând ca, pe moment, să treacă pe un al doilea plan de interes public chestiunea bolnavilor care nu mureau. Nu că ar fi fost uitată, cum o dovedea o frază pusă În circulație și mult repetată de obișnuiții bodegilor, Cel puțin, se spunea, chiar dacă va fi o lovitură militară, de un lucru putem fi siguri, oricât s-ar Împușca unii pe alții nu vor reuși să omoare pe nimeni. Se aștepta În orice moment un apel dramatic al regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci, pe coridoarele instituțiilor universitare. Apoi să stau În biroul meu, cu picioarele pe masă și cu un pahar de carton plin cu whisky adus până sus Într-o pungă de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu știi nici tu, dar nu contează, ceri două zile răgaz. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seama că sunt și ei în criză! Tu să vorbești pentru tine, auzi? zice Avocatul. Nu te supăra, Frate-miu! Hai să vă mai povestesc io, așa, o chestie, inestimabililor. Aseară, pe la zece, zece și..., troscăisem cu văru' Pale, la bodegă, niște țuici și niște beri. Și niște șnaps. Și moțăiam. Și vine peste mine-n vis, unu' înfipt, cam nasuliu, cu țăcălie și nădragi, și-mi zice: Nae, dormi, dormire-ai? Băi, Nae! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Rudului, la prima stație de autobuz și luăm traseul 7, către "Pomul Verde", ca să ocolim buricul Centrului. De aici, per pedes apostolorum, prin Piața Anton, direct către Gara de Sud, peste pod și, într-o oră, suntem la Mariusache, la bodegă. La "Mizerabilii" . Acolo, ținem consiliu de război! Mie-mi convine, la fix! se declară Vierme de acord. Prindem și priveghiul lu' bietu' Lucică, doar cimitirul e peste drum de bistrou. Pe cant. U-ahhh... Mi-ahh... Ce pute-așa?! Cămășuța ta, dragă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii fantomatici ai Apocalipsului! tresare Avocatul, fără ca să-și dea seama că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un pahar de vorbă, beau câte o ceșcuță de cafea, care le mai subțiază sângele, pentru că folosesc îndulcitor de teamă să nu facă diabet, evită sandvișurile cu grăsime să nu le crească colesterolul. Eu, la întoarcere uneori, mă abat pe la bodega „LA COCOȘUL NEBUN”, unde, din micile mele economii, trag repede un țap de bere să mă echilibrez. Înainte de a ajunge la blocul unde locuiesc, trec prin parcul din mijlocul cartierului, unde de dimineață și până seara târziu, pensionarii cartierului se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]