1,350 matches
-
acest număr. Aceeași impresie a avut citind pagina de poezie semnată de Marina }vetaeva, al cărei destin tragic continuă să ne cutremure și astăzi, pentru a se delecta apoi cu eruditul eseu al Danielei Șontică - "Cafeneaua Capșa, în vremuri de boemă literară" - despre farmecul interbelic al localului bucureștean. În privința anilor interbelici, despre o Capșa trăită ne-a lăsat mărturii scriitorul Camil Baltazar: ŤParcă văd și acum lăcașul Capșa, înnegurat de fum gros de tabac și de aburul fierbinte al înmiresmatei cafele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
zice că respingerea reciprocă a avut loc chiar atunci. Cunoscător doar aproximativ al limbii germane, Macedonski părăsește curînd Viena într-o opțiune concomitent geografică și simbolică: după doar cîteva luni, el lua drumul Italiei, al Sudului și al latinității, alegînd boema strălucită și fără de griji, pe care o va practica pînă în 1872, anul în care Eminescu își înceta stagiul vienez. În decembrie 1870, Macedonski trimitea la Sibiu,pentru a fi publicată, poezia sa de debut Dorința poetului. Cîteva luni mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
venit modest, dar constant (o mică sinecură funcționărească), recunoscut tot mai zgomotos drept "șef de școală" de către tinerii simboliști din jurul său, poetul reîncepe călătoriile în străinătate, încearcă să se impună ca scriitor de limbă franceză, gustă din nou deliciile unei boeme tardive la Paris, între 1910 și 1912; scrie în acești ani o poezie din ce în ce mai detașată de contingent, o literatură din ce în ce mai senină, în paralelism perfect cu noua fază a vieții. Global, talentul tardiv descoperit al acestui poet s-a dovedit mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret Voltaire sunt artă de primă mână. Dacă nu, nu! Autorul folosește prilejul pentru a divaga pe ideea originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la cele păgâne, la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un loc al predestinării: „În 1916, Zürichul se afla undeva la
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
înseși din perspectiva prietenei sale, rămâne cartea cea mai accesibilă și mai bine vândută a autoarei moderniste americane. Autobiografia povestește relația privilegiată a Gertrudei Stein, mare colecționară de pictură modernă, expusă în celebrul ei atelier din rue de Fleurus, cu boema artistică și literară din Parisul anilor 1900-1930. În paginile ei apar Cézanne, Matisse, Picasso, Braque, Juan Gris, Apollinaire, Marie Laurencin, Max Jacob, le Douanier Rousseau, Vollard, Erik Satie, Man Ray, Ezra Pound, Jean Cocteau, Scott Fitzgerald, T.S. Eliot, Sherwood Anderson
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
lipsesc câteva quiproquo-uri și rețetă de succes este asigurată. De fapt, ea și funcționează în paralel cu dezvoltarea nouă pe care regizorul o dă cursului evenimentelor introducându-l pe Gil în lumea din care dorește să facă parte, lumea boemei pariziene. Este drept, nu cea din anii 2010, ci aceea din Parisul anilor ’20. Filmul se transformă într-un fel feerie marca leș années folles, acompaniați de ragtime, chansonete și blues, când o mașină de epocă îl culege de pe una
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
La Constanța, în zonele CET sau Energia, prețul cerut pentru închirierea unei garsoniere mobilate, în stare bună pornește de la 140 de euro/lună. Pentru un apartament cu două camere, prețul chiriei pornește de la 170-180 de euro/lună, în zone precum Boema, Tomis Nord sau Tăbăcărie, iar apartamentele cu trei camere pot fi închiriate cu 250 de euro/lună, zonele cu cele mai multe oferte pe piață fiind Far, Tomis II, Tomis Nord sau Dacia. Chiriile pentru garsoniere pornesc în Iași de la 140 euro
Chiriile au scăzut cu 12% din toamnă până acum () [Corola-journal/Journalistic/53238_a_54563]
-
din această confirmare a voinței ca act suprem de legitimare a bărbăției. Tot ca un efect de voință apare și înfruntarea cu tatăl fetei, interpretat de Remus Mărgineanu, un țăran care vrea să testeze curajul viitorului ginere. Mizerabilismul acestei existențe boeme are aura lui scăldată în apusuri de soare, în lumina flăcărilor unui foc aprins în noapte, în soarele verii care arde pe bărăganuri. Toate acestea concură la un efect de fictivă înnobilare, de romanțare subtilă a poveștii subliniind tăcerile lungi
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
obsedat de dorința de a deveni un „om modern”. Prin destinul acestor două personaje, victime ale propagandei și manipulării sociale, Luis Landero denunța precaritatea unor mituri moderne precum civilizația, progresul, triumful în plan social sau artistic, ca și clișeele despre boema literară. Revenirea în cele din urmă la realitate înlocuiește iluzia prefabricată cu valoarea umană autentică, prietenia și toleranța din relația eului cu celălalt. Romanul Juegos de la edad tardía, scris spre sfîrșitul secolului XX, la persoana a treia, de un narator
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
și înfloriți. Și totuși ceva indefinibil desparte Valparaíso de Santiago; acesta din urmă fiind un oraș captiv, înconjurat de ziduri de zăpadă. În schimb Valparaíso se deschide tot spre oceanul infinit, spre zgomotele străzii, spre ochii copiilor. În tinerețea noastră boema urcăm mereu în zorii zilei, complet nedormiți, fără un ban în buzunar, într-un vagon de clasa a treia. Eram poeți sau pictori în jur de douăzeci de ani, cu o doză de nebunie neînfrânata ce se dorea consumată, împărtășită
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei. Lone Scherfig repune în drepturi universul burghez și farmecul său discret, fără a discredita lumea tumultoasă a boemei, făcându-le să intre în coliziune pentru a da șansa formării unei personalități armonioase menită să găsească un „între" agreabil, un compromis sau dacă nu, măcar o benignă complicitate.
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
luând-o pe stânga, ajung la casa de veci a autorului Florilor răului, Charles Baudelaire... - construcție tombală sobră, de asemenea cu bilețele, pietricele, dar și cu un... dop de plută de la vreo sticlă de vin, probabil ca aluzie empatică pentru boemă și absint. De unde purced să-i întâlnesc pe ai noștri. Ajung la mormântul lui Eugen Ionescu și al soției sale Rodica. Fără îndoială, pe aici trec zilnic foarte mulți admiratori, dar care nu au știut, probabil, ce să scrie pe
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
care am insistat și eu, de altminteri), dar nici prima nu e de lăsat deoparte. Pierderea Zeldei nu e singura înfrângere căreia protagonistul trebuie să-i facă față, dar e singura care i s-a impus din afară. (Prietenii de boemă i-a îndepărtat din proprie inițiativă, imediat ce le-a simțit, discret, infidelitatea intelectuală. Alcoolul l-a dat pe pustii fără regrete. Țigările la fel. Recunoaștem, în înspăimântătoarea intransigență a acestei serii de renunțări, câte ceva din personalitatea publicistului Nimigean.) Cauzele despărțirii
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
scrise la moartea poetului, al sărăciei și neajutorării acestuia. Un sprijin indirect pentru afirmațiile lui Caragiale va veni din partea celui mai mare biograf al lui Eminescu, firește, G. Călinescu. În portretul făcut poetului, G. Călinescu a îngroșat teribil latura de boemă și neglijența vestimentară, semne, chipurile, atât ale firii, cât și ale vieții paupere pe care ar fi dus-o Eminescu. Ideea a circulat în mediile socialiste dintotdeauna, ca o ilustrare a dezinteresului burghezo-moșierimii față de condiția artistului, găsindu-și terenul cel
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
în prima clipă, să adaug că e și un boem înnăscut. Dar nu, chiar dacă afișa o atitudine de frondă, stându-i în fire să braveze, ca mod de viață, mi-am dat repede seama că nu are nimic comun cu boema, mai degrabă se arăta a fi un ins echilibrat, care își strunea pornirile extreme, dovedind o puternică voință de a se proteja. Nu l-am văzut niciodată fumând ori lăsat în voia ispitelor bahice. În ciuda energiei sale molipsitoare, manifestată într-
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
iremediabile. În acest tipar filogenetic intră și Igor Isac, al cărui volum cuprinde cortegiul de iubiri, rătăciri și pasiuni artistice care i-au întipărit ființa în ultimele decenii. E cronica răvășirilor puse în tipar memorialistic, grosul amintirilor fiind rupt din boema artistică a Chișinăului din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în memorie prin pitorescul lor strident și
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
care își caută scăparea într-un amestec de elevație intelectuală și zbatere morbidă, cu biografii sacrificate sub teascul opresiunii politice, o colcăială de genii închipuite și de artiști ratați, care își trăiesc disperarea sub forma surescitată a viciilor. Paradoxul acestei boeme e că, deși meschină prin orizontul limitat, e suficient de rafinată ca să nu fie vulgară. Nici o clipă nu ai senzația că asiști la un spectacol al degradării, și asta fiindcă abrutizarea merge mînă în mînă cu cizelarea spiritului. Pictori, muzicieni
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
om cu scaun la cap. Numai că viitorul „Celi“, cum aveau să-i spună cu admirație colegii de breaslă, nu are scaun la cap. E un tînăr apucat și irascibil, cochetînd cu plăcerile vîrstei. În București se complace într-o boemă meschină, fără a da vreun semn asupra înzestrării care îi mocnea în vene: trăiește pe unde apucă, se întreține din lecții de pian date unor persoane din legațiile Japoniei și Elveției, uneori cîntă jazz în cluburi de noapte și, în
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
că trecerea prin instituțiile care au anihilat orice voință a originalității - care au asasinat persoana I - l-au fixat pe scriitor într-o paradigmă negativă, patronată de A nu fi. Alături de Matei Călinescu, Petre Stoica Mircea Ivănescu încerca, în Bucureștii boemei, conjugarea, poate ironică, a lui „A nu fi”. Matei Călinescu va pleca în Statele Unite, Petre Stoica la Jimbolia, Mircea Ivănescu la Sibiu, sub semnul unei redefiniri. Re-găsiri. Ion Mircea (Mircea care încheie careul „Mircea”) vine din Clujul miracolului echinoxist. Este
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
pe pământ; afișele au anunțat/ această serată/ vor citi câțiva locuitori șsubl. meaț/ puși la îndoială de istoria coriștilor/ de ocazie; domnul T.T. coșovei refuză să stea fără eșarfa roșie roșie/ mai întâi va citi pentru a lui romoșanu/ apologia boemei de la cluj până la bucurești/ (nu judecați literatura poezia după pantalonii prea scumpi)/ părerile contradictorii vor înverzi/ ca morile de vânt cocoțate pe catedrale.” (p. 32) Că strania schimbare de sens nu e rodul întâmplării o arată un poem din partea a
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
și matematicienii sunt buni mai cu seamă în tinerețe, se spune; dar exemplele invers sunt și ele numeroase”. Reflecțiilor despre scris, despre poezia anilor ’60 și mai nouă li se alătură în Ego scriptor evocările de medii literare și ale boemei, portretele de scriitori care i-au fost apropiați lui Ilie Constantin (Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Miron Kiropol, Alexandru Călinescu, Marin Sorescu, Dorin Tudoran, Șerban Foarță, Virgil Mazilescu), impresii de călătorie (prima, de grup, în Iugoslavia lui Tito, unde și eu
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
nu le poate da o explicație. Tot ce poate face e să-și însemneze impresiile care l-au răscolit. Cartea este o analectă de fragmente în marginea unor astfel de impresii răvășitoare: anii de studiu teologic la Sibiu (1955- 1959), boema sibaritică din București (1959-1961), anii de detenție politică (1961-1964), încercarea de readaptare după eliberare și apoi plecarea definitivă în Franța, în 1979. Natură cu totul asocială, detestînd subcultura democratică și repudiind ipocrizia zgomotoasă a intelectualilor francezi (care au „emfaza vorbelor
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
acasă ne-așteaptă/ bărbații femeile pruncii ce vreme frumoasă/ curând vom intra în tunel lumina se va împalida/ ca o tânără în pragul maturității timizii/ jucători de cărți reminiscență a unor/ mentalități depășite lasă deoparte/ dreptunghiurile verzi precum cartelele tinereții boeme participă/ la conversația elevată în curând/ vom sări veseli afară hop-la iată orașul/ turistic internațional lumina ochilor noștri/ nevestele și soții și pruncii și mesele furnirate/ la care somnoroși vom mânca în grabă/ păstrăvii reci alburii ca un rânjet prinos
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
între care și Arcul de Triumf, Casa Poporului sau Ateneul Român. Ideea de a avea o stradă în trepte pictată, în Capitală, s-a născut din dorința inițiatorilor proiectului "Bucureștiul la scară" de a oferi oamenilor un loc al întâlnirilor boeme, însă cea care a pictat fiecare treaptă este artista Eva Radu: "A fost o provocare pentru mine să acopăr tot acest spațiu cu pictură..." Proiectul nu se va opri aici, întrucât inițiatorii vor să transforme în opere de artă și
Proiect inedit în Capitală: E genial! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38042_a_39367]
-
aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație, cei care n-o practică fiind disprețuiți cu superbie) și la o serie de gesturi de un teribilism aproape stânjenitor. Un protest contra dezinteresului pe care puterea politică l-ar arăta față de cultura scrisă se soldează
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]