831 matches
-
lui Charles. Și el e personajul principal, spre deosebire de povestea lui Flaubert. Preamărirea monotoniei atinge culmea tocmai descriind viața plicticoasă a unui bărbat care s-a ferit tot timpul de aventură, de decizii radicale. În jur are prieteni revoluționari sau măcar boemi, care nu-l influențează cu nimic, doar îi spun poveștile. El este voyeurul suprem, martorul prin excelență. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“ Straniu e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
lui Charles. Și el e personajul principal, spre deosebire de povestea lui Flaubert. Preamărirea monotoniei atinge culmea tocmai descriind viața plicticoasă a unui bărbat care s-a ferit tot timpul de aventură, de decizii radicale. În jur are prieteni revoluționari sau măcar boemi, care nu-l influențează cu nimic, doar îi spun poveștile. El este voyeurul suprem, martorul prin excelență. Ricardo este blestemat să fie narator sau „povestaș“ Straniu e că fiecare apariție a lui Lily în viața lui Ricardo aduce ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
cărui pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat și, la drept vorbind, cam prostănac, Își lăsase pardesiul agățat pe undeva, unde rămăseseră numai cei doi colaboratori ai săi. În momentul cînd Înțelese acest lucru, maiorul se pomeni prins și Înghesuit Între două posibilități. Avea suficiente dovezi că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mâinile cneazului...“). Ideea eternului conducător a fost răspândită în Spania, Scandinavia, Franța, însă cel mai aproape de cultul ceh s-a situat Sfântul Marcu, patronul și veșnicul stăpânitor al Veneției, unde până și tratatele internaționale erau semnate în numele sfântului. Atunci când stăpânitorii boemi au început să fie investiți cu demnitatea regală, coroana Sfântului Václav a devenit noțiune de drept public; în concepția vremii atributul era doar împrumutat de principe de la acest sfânt - unicul și adevăratul posesor al simbolurilor de stat. În surse din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu demnitatea regală, coroana Sfântului Václav a devenit noțiune de drept public; în concepția vremii atributul era doar împrumutat de principe de la acest sfânt - unicul și adevăratul posesor al simbolurilor de stat. În surse din secolul XIV se susținea că boemii ar fi fost demult aneantizați dacă n-ar fi beneficiat de protecția Sfântului Václav și a Sfântului Procop. S-a afirmat că dreptul a contribuit, de asemenea, la cristalizarea conștiinței naționale, prin acțiunea modelatoare exercitată asupra tuturor supușilor statului și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost atestată de timpuriu noțiunea de ritus terre nostre, dreptul raportându-se nu la o comunitate de persoane, așa cum avea loc în Europa de Apus, ci la teritoriul țării 16, iar nobilimea sileziană care recunoscuse în anul 1337 supremația regelui boem, solicita să trăiască în continuare după dreptul polon. • Fr. Prinz, Böhmen im mittelalterlichen Europa. Frühzeit, Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de pedagog și tenacitatea cu care promova normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată de oamenii Ecleziei față de străini nu trebuiește extrapolată fără discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține cont de opinia preoților autohtoni, iar cei polonezi au căutat sprijinul negustorilor și bancherilor evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1041 cu principele Bretislav I (1035-1055), împăratul fiind numit nostrates, Teutonici. Pe de altă parte, privilegiul principelui ceh Soběslav al II-lea (1173-1178) care se revendica de la un document emis pe la anul 1100, statua că germanii, deoarece sunt diferiți de boemi, trebuie să se conducă de drept și de datină proprie 26. Cosma de Praga anunța că ține de gens Bohemica, pentru germani, numiți gens Teutonica, pe care îi credea aroganți, nu arăta simpatie și se bucura că au fost alungați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pontif aflat în acerbă dispută cu Henric al IV-lea (rege german între anii 1056-1106 și împărat în perioada 1084-1106) pentru dreptul de investire în demnitățile ecleziastice, a preferat să i se adreseze pe numele lui autohton. Opinia pe care boemii și-o făcuseră despre polonezi nu era mai puțin complexă. Diferendul pentru Silezia și ciocnirile violente din secolul XI au lăsat urme adânci în cronografia epocii. Alianțele matrimoniale ale Piaștilor și Přemyslizilor, lipsa aproape deplină a diferențelor lingvistice și culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veac, sunt înlocuite de natione Boemicus, însă asupra semnificației termenului planează incertitudinea. Cronografia locală relevă existența în rândul cehilor a unei pronunțate conștiințe de sine. La Cosma de Praga Sfântul Adalbert este noster episcopus, militarii sunt nostri, Boemia • nostra terra, boemii - nostra gens, normele de drept - ritus terre nostre și Vltava - noster iste fluvius Wltava. Teritorializarea conștiinței identitare s-a manifestat în utilizarea termenilor de terra și zemlja, cunoscuți încă din secolul X, care și-au aprofundat continuu înțelesul și au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timp, al doilea, prinț al spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx sunt autoreferențiale și au rolul de a trata, întâi de toate, indispozițiile creatorului lor. Interpretând
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
copleșitor Ă, Cioran instituie, în fond, o aporie: punctele statice din care îi este formată existența diurnă desenează, finalmente, o succesiune de ipostaze, fie ele și contradictorii, prin urmare o devenire, un destin. Astfel, liberul Cioran nu e deloc un boem trăind la voia întâmplării. Modul în care Ă cu o lașitate care adesea ar putea fi numită curaj Ă își asumă libertatea merită o analiză minuțioasă. Dar, în prezent fiind, el înșală tocmai prezentul, căci nu este dispus la nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere, după ce-și transformase nefericirea în ispită. La drept vorbind, până și boemul Cioran are precauții nebănuite. Iată: „Continui să mănânc la cantină, fiind mult mai ieftin decât la restaurant. În afară de asta sunt invitat foarte des. N-am slăbit deloc, dar nici nu m-am îngrășat. În nici un caz n-am de ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a lucrat, ca și la „Hyperion”, „Curierul liber”, „Viața literară”, „Brașovul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
În ajun, în vremea repetiției, țipase tot timpul la Simonne. Uite unul care când o crăpa, artiștii nu-l vor plânge niciodată! 210 am pus în italice fragmentele care ne interesează. În (a) este vorba despre niște "băieți", câțiva pictori boemi parizieni; în (b) despre un grup de actori care iau parte la o masă copioasă. Când avem de-a face cu gânduri sau replici atribuite unui personaj MOC sau pur și simplu unui număr redus de indivizi oarecare care conversează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Progress and Potential, New York, 1964</ref> * „Desigur, creatorul este în mod pregnant mai inteligent, mai dominant și mai inhibat sau mai defensiv. La nivel de semnificație 1%, creatorii sunt mai predispuși spre schizofrenie, mai puțin stabili emoționali, mai suficienți, mai boemi și mai radicali decât administratorii sau profesorii buni.” <ref>R. Cattel, The Personality and Motivation of the Rereacher from Measurements of Contemporaries and from Biography, New York, 1963</ref> * „Persoanele creatoare (în arhitectură) sunt mai introvertite, mai intuitive și mai independente
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
putere. 5. Refuză supunerea, e prea puțin inhibat, prea puțin formal, prea puțin convențional, nepăsător în manieră boemă, radical și se plasează la cote mici în probele care măsoară valorile autoritare. Totuși, MacKinnon a găsit că individul creativ nu e boem. 6. Are persistența motivului, are dragoste și capacitate de muncă, autodisciplină, perseverență, energie, este profund. 7. Este independent și autonom. 8. Este critic în mod constructiv, este nemulțumit, nesatisfăcut. 9. Este larg informat, are o întinsă scară de interese, este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
întretăiată de monologuri interioare contribuie la configurarea caracterelor. Așa se întâmplă în nuvela titulară a volumului Între două trenuri, povestea unui divorț într-un stil cinematografic, de realism psihologic, ca și în romanul Puștoaica, unde prezentul unei iubiri cu aer boem reactualizează amintiri sentimentale tragice, ori în jocul convenție/ invenție ce generează unele dintre povestirile din culegerea Adam evadează - trăiri expansive, furii nemotivate, existențe stereotipe, alienate, apoi în caruselul opresiunii exercitate de sistemul social de prejudecăți asupra unui cuplu pe cât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
din dafin), va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
poezii, București, 1992; V. Voiculescu și lumea lui, București, 1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere orientale, I-V, București, 1999-2003; Detenția și sfârșitul lui V. Voiculescu, București, 2000; Poveștile Babilonului, București, 2000; Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu, Constanța, 2001; Amintirea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 2001, 478-481; Dicț. scriit. rom., III, 826-829; Rotaru, O ist., V, 220; Teodor Vârgolici, Momentele vieții lui Alexandru Odobescu, ALA, 2003. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Gina Hagiu, sora poetului). Cele două cicluri - Constelație ciudată și Răzvrătire în alb - refac în bună măsură un traseu liric sinuos, din care nu lipsește nici „ulița copilăriei”, regăsită cândva într-o carte pentru copii, Desemne pe sticlă (1983). Spirit boem, H. a fost mai bine de trei decenii o figură pitorească în viața artistică a Bucureștiului. A iubit muzica, teatrul, artele frumoase, acest din urmă domeniu fiind, de altfel, abordat cu indiscutabilă competență de eseistul și cronicarul plastic. Textele, tipărite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
bine cunoscut la nivelul simțului comun, trăit și experimentat de toți cei care și-au întemeiat familiile între 1947 și 1989, un fenomen asupra căruia ar fi îndreptățiți să vorbească, să depună mărturii, toți cei care l-au trăit! Între boemul interbelic și debusolanta perioadă postdecembristă s-a trăit, s-a iubit și s-a urât într-un mod unic, greu de explicat celor pentru care libertatea de opțiune și de expresie e un drept de necontestat. Întemeierea unei familii în
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
condiții adverse Promisiunea fericirii este una dintre strategiile sociale de legitimare a practicilor și a situațiilor sociale existente. Ca individ putem legitima aproape orice prin fericire: credința în Dumnezeu, dar și denunțarea religiei ca iluzie; munca asiduă, dar și traiul boem. La nivel social, însă, există anumite teorii larg împărtăștite asupra căilor de a atinge fericirea. Ancheta sociologică „Barometrul Opiniei Publice” din mai 2005, realizată de Fundația pentru o Societate Deschisă și The Gallup Organization Romania, indică faptul că există un
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ai Italiei către apus si sud, la nord de marea Baltică și acea a Nordului, la răsărit de dealurile ce întovărășesc cursul Oderului și care îi despart de poloni. Chiar acele națiuni care s-au întins in sânul altora precum boemii (cu moravii) și ungurii între germani, încă au ocupat niște regiuni determinate în chip firesc de munții sau dealurile mcimjurătoare. Așa Boemii s’au’ așezat in basenul superior al Elbei, mărginit foarte lămurit de munții numiți pădurea Boemă spre sud
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]