929 matches
-
să își consume amorul la care o împinge criza ei de bovarism. Când nu e o târguială vehementă pentru zestre (Nerăbdătorii), căsătoria e un blestem pentru cel mai slab dintre parteneri (La vreme) sau, alteori, o dezonoare (De pe culme). O boierime scăpătată, dar fudulă vânează alianțe pe care, într-ascuns, le disprețuiește (În ciuda coanei Dochia). Lașitatea micului burghez proteguiește râvna căpătuielii și resignațiunea bicisnică împacă iute lucrurile. Se întâlnesc, în proza lui B., două mari categorii de personaje: pe de o
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
într-un stat curat agricol, interesele și fireasca dezvoltare a mici proprietăți de pământ precum și acelea ale țărănimii, care prin număr forma o foarte precumpănitoare majoritate, aceste interese rămaseră cu totul nereprezentate și puse la discrețiunea și bunul plac al boierimii, care din parte-i păzea cu gelozie și în mod unilateral numai înflorirea proprietății mari de pământ. Iar acolo unde guvernul e strâns îngemănat cu interesul unei singure clase nu prea poate fi vorba de-o îngrijire egală pentru interesele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sociale. În ce privește țăranii, dincolo de erori cum ar fi aceea privind absența locuitorilor în Moldova la descălecarea lui Dragoș, există pasaje ce depășesc simpla înfățișare a situației, mergând spre zona analizei. În ce măsură această analiză este viciată de apartenența sa la marea boierime prea puțin înclinată să își aroge vreo vină în privința situației grele a țăranilor este dificil de spus, dar cu siguranță există o anumită contaminare a analizei. Credem însă că acest fapt nu o anulează, tocmai datorită faptului că nu este
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
spus, Era burgheză în România nu ia ființă sub influența ideilor liberale aduse din Apus; pricina ei stă mult mai adânc, în revoluționarea economiei noastre naționale. Până atunci, ideile liberale străine iau în societatea noastră un caracter medieval: ele dau boierimii mici arma de a lupta pentru privilegii, câtă vreme caracteristica unei clase burgheze liberale e năzuința desăvârșit opusă, de a distruge orice privilegiu și a acorda libertatea și egalitatea tuturor, fără nici o deosebire (ibidem, p 75) Construcția fondului acoperit cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
celor doi sunt naiv simbolice), deprinsă cu tihna vieții îmbelșugate. Confirmarea „tezei” se face prin fuga Duduii împreună cu un arendaș grec. Rod al dragostei dintre Bujor, personaj în care A. vede un exponent viguros al țărănimii, și Duduia, întruchipare a boierimii lipsite de vitalitate, îndepărtată mult de tradițiile și aspirațiile satului, este pruncul Făt-Frumos, un copil bolnav psihic, semn al degenerării, al „rătăcirii”. Romanul, conceput ca un „jurnal” al lui Bujor, e însoțit de un prolog și de un epilog, texte
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
și un aspect literar anumit”(Prelegerea a V-a). Firește, criteriul personalităților proeminente nu e unilateral. În fapt, I. nu omite condițiile sociale determinante. În „epoca Conachi”, care coincide cu „ultimele zile ale vechiului regim”, se manifestă scriitori din rândurile boierimii - Alecu Beldiman, Văcăreștii și alții -, poezia lor, dominant erotică, traducând psihologia clasei. Spre sfârșitul epocii, sub influența iluminismului, la unii se înregistrează tendințe de aspect cultural-patriotic. „Epoca lui Alecsandri” acoperă o jumătate de veac (1830-1880). Într-o primă etapă, de
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
de a vizita capitala Moldovei, reușea ofițerul britanic, după o călătorie plină de peripeții pe traseul Chișinău-Leova-Huși-Vaslui-Iași. Spre deosebire de Galați, oaspetele găsea Iașii ca o așezare urbană incomparabil mai frumoasă, în care trăiau cca. 30.000 de evrei 34, cu o boierime • E.D. Tappe, op. cit., p. 566. • Ibidem, p. 567. • Potrivit recensământului din 1859, efectuat sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, orașul Iași avea o populație de 65.745 de locuitori din care 30.460 erau evrei, reprezentând un franțuzită și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
boieri sau prelați mai instruiți cu o anumită evoluție intelectuală. Un Grigore Ureche, Miron Costin, spătarul Nicolae (Milescu), Eustratie logofătul sau Teodosie Dubău, Pătrașco Danovici, Udriște Năsturel, Constantin Cantacuzino, în Țara Românească, de pildă, erau, în primul rând, reprezentanți ai boierimii, dar și dregători mai mari sau mai mici, participând, deci, la treburile politice ale statului. Firesc, ei sunt stăpâni de pământ. Și înalții clerici proveneau dintre boieri, având, în același timp, preocupări intelectuale remarcabile. Cu alte cuvinte, a existat o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și comparabilă cu situația din Germania, Franța sau Italia - față de procente excesive în Ungaria (4,6%) și de-a dreptul enorme în Polonia (10-15%)10 - nu ne interesează aici decât stratul superior al acelui conglomerat social eterogen care se numește boierime, deci clasa politică. Soarta Principatelor nu se hotărăște însă la București sau la Iași, ci la Constantinopol, unde agenții domnilor, din cartierul lor general de la Vlah-Sarai sau Bogdan-Sarai, urmăresc nenumăratele fire ale intrigilor țesute între Poartă și diferite ambasade. De
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
această idee erau găsite de înaltul ierarh în „trecutul Bisericii și al poporului“: „popa Laurențiu“ tras în țeapă și apoi ars, cu prilejul răscoalei din 1514, „popa Șapcă“ participant la revoluția din 1848, „Mitropolitul Teoctist“ care „s-a alăturat micii boierimi împotriva marilor feudali“, „mulții și încă neștiuții preoți uciși în timpul răscoalei din 1907“, preotul-țăran Neagu Benescu, purtătorul de cuvânt al „plugarilor clăcași“, toate acestea fiind prezentate de patriarh ca dovezi și documente istorice ale luptei pentru libertate și progres purtată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Iordache Iovu, București, f.a. Traduceri: Alphonse Daudet, Nevestele artiștilor, București, 1908, Sapho, București, 1908; Guy de Maupassant, O viață, București, 1908; Eugène Brieux, Brândușa (Blanchette), București, 1911; Lucien Descaves și Maurice Donnay, Paseri călătoare, București, f.a. Repere bibliografice: N. Iorga, Boierimea de țară se duce..., „Sămănătorul”, 1905, 47; M. Dragomirescu, O carte de schițe, „Epoca”, 1906, 78, 79; Chendi, Schițe, 63-68; M. Dragomirescu, „Cea dintâi durere”, CVC, 1908, 9; Sadoveanu, Cărți, I, 71-73; M. Dragomirescu, „Nucul lui Odobac”, CVC, 1910, 3
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
și premoniții. Este vizibilă atitudinea sămănătoristă, idilizarea raporturilor între boieri și țărani. Continuând acțiunea din primul roman, Pandurul are ca protagonist pe Tudor Vladimirescu; narațiunea capătă o respirație mai largă, înglobând descrieri pitorești: imagini din București, case și moravuri ale boierimii românești sau fanariote, dar și mahalale, ruine, mizerie citadină. Portretul Sofianei Pantas, curtezana grecoaică ce fuge cu banii Eteriei, înșelând pe Ipsilani, este antologic. Prezentarea contextului istoric și a situațiilor particulare e absorbită în conversația personajelor, creând iluzia realității. Autoarea
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare. Jargonul împestrițat cu
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii gata). D. Nanu profesează un lirism duios, cu accente reflexive (Primăvara, Sunt mângâierile durerii), dar și epicul istoric (Pribegia lui Petru Rareș). Corneliu Moldovanu aruncă o privire nostalgică spre vechea boierime românească, în versuri ce vor constitui mai târziu substanța volumului Flăcări. Poezie mai publică A. Mândru, A.C. Cuza, Elena Văcărescu, D. Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă nostalgică, paseistă se întâlnește și în proză. Emil Gârleanu își ia subiectele
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
cu volumul de proză scurtă Mazuru (1935). A mai colaborat la „Universul”, „Pictura și sculptura” (din al cărei comitet de redacție face parte), „Tribuna” (Ploiești). Cu o memorie încărcată de întâmplări obișnuite sau mai dramatice și chiar tragice din viața boierimii moldovene, sedus de farmecul povestirilor sadoveniene, M. vrea să încerce și el eternizarea unor realități sociale pe cale de dispariție. Dacă în Mazuru sunt scurte narațiuni (precum cele din Hanu Ancuței), având ca punct culminant o crimă sau un alt moment
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
sau din lipsă de energie, din indolență și inabilitate practică. Conform unei puternice tradiții a prozei românești, este urmărită în paralel și ascensiunea arivistului, a unui reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le reproșează decât ingratitudinea față de cei care i-au ajutat și nu faptul de a-i fi uzurpat
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
ALA, 1935, 746; Erasm [Petru Manoliu], „Mazuru”, „Credința”, 1935, 418; M.G. Constantinescu, „Mazuru”, U, 1935, 118; Virgil Carianopol, „Hanul «La urieși»” , DEP, 1936, 2715; Iz. Sd. [Izabela Sadoveanu], „Hanul «La urieși»”, ALA, 1937, 843; N. Pora, O carte a declinului boierimii, ADV, 1937, 16 377; N.R. [Nicolae Roșu], „Trosnesc stejarii”, CRE, 1937, 3 378; C. Neagu, „Hanul «La urieși»”, IIȘ, 1937, 24; D. P.[Dan Petrașincu], „Învinșii”, VAA, 1941, 78. C.T.
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
românești de a construi o societate care răspunde mai bine propriilor cerințe, decât celor ale dezvoltării. Neoiobăgia ca produs secundar al primei tranziții pro-occidentale românești poate fi explicată mai bine ca un produs al opțiunilor politice, economice și sociale ale boierimii române din secolul al XIX-lea decât ca o acțiune a Occidentului destinată limitării modernizării agriculturii românești. În perioada interbelică, înapoierea tehnologică ce a caracterizat industria dominată de capitalul autohton poate fi parțial explicată prin „foarfecele prețurilor”, dar la fel de bine
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
transformat proprietatea într-o componentă a prosperității. Fenomenul nu este nou. A mai avut loc și pe parcursul întregului secol al XIX-lea, când principala problemă a tranziției era transferul proprietății asupra pământului, din proprietatea statului, a Bisericii și a marii boierimi, în proprietatea țăranilor. În tranziția postcomunistă, transferul a avut loc la o scară net mai largă, când statul a trebuit să privatizeze nu numai pământurile, ci și imobilele din zonele urbane și, mai ales, industria construită în timpul comunismului. Astfel încât este
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de informații culturale. Tradiția spune că nu i-ar fi
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
pe cer a unei comete nu tulbură mai puțin ca trecerea prin țară a unui pașă „cu trei tuiuri”, condus cu onorurile cuvenite și cu multe precauții până la hotare pentru ca, în sfârșit, încordarea și nesiguranța să dispară. În limitele mentalității boierimii mărunte căreia îi aparține, cronicarul își îngăduie totuși preferințe față de unele dintre domniile evocate, după cum își rezervă și dreptul de a dezaproba altele. Galeria de portrete din cronică, toate asemănătoare până la un punct datorită mai ales reacțiilor determinate de împrejurări
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
reluat în romanul Cărări peste dealuri (1988), proză de factură statică, susținută de o caracterologie previzibilă și dezvoltată în linia unor tipare desuete. Romanul Landoul cu blazon, conceput în maniera balzacian-călinesciană a Bietului Ioanide, constituie o incursiune în universul vechii boierimi ieșene. Prințesa Adela Cantacuzino-Pașcanu, căsătorită Rosetti-Roznovanu, recăsătorită Kogălniceanu, și fiul ei, Georges Rosetti-Roznovanu, sunt personajele principale. Împingând caracterologia, tipologia și studiul genealogic spre o prea minuțioasă cercetare de caz, romanul își relevă greu liniile narative și pune la încercare răbdarea
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
selecției. Într-un tardiv articol-program apărut în numărul 1/1926 și intitulat Din programul revistei, redacția reafirmă caracterul de „regionalitate” al publicației, căruia „chiar va căuta să-i dea un colorit și mai puternic”. Evidentele „iorghisme” („Botoșanii a fost cuibul boierimii moldovene [...] al acelei boierimi care, păstrătoare de neam și de tradiție, are un rol mare în viața noastră din trecut”) atestă factura sămănătoristă și dă seamă de confuzia acesteia cu tradiționalismul, pe care, de fapt, revista îl practică. Lui N.
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
articol-program apărut în numărul 1/1926 și intitulat Din programul revistei, redacția reafirmă caracterul de „regionalitate” al publicației, căruia „chiar va căuta să-i dea un colorit și mai puternic”. Evidentele „iorghisme” („Botoșanii a fost cuibul boierimii moldovene [...] al acelei boierimi care, păstrătoare de neam și de tradiție, are un rol mare în viața noastră din trecut”) atestă factura sămănătoristă și dă seamă de confuzia acesteia cu tradiționalismul, pe care, de fapt, revista îl practică. Lui N. Iorga, „membru de onoare
REVISTA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
documente pentru colecțiile Academiei Române, cum atestă corespondența cu Ioan Bianu. Primul studiu, Despre clasele agricole din Moldova, este publicat în „Revista nouă” (1888). Contribuțiile ulterioare, apărute în „Analele Academiei Române”, și câteva cărți amplu documentate asupra proprietății rurale și a originii boierimii câștigă recunoașterea din partea unor istorici importanți, ca Ioan Bogdan sau Vasile Pârvan. Pentru ce s-au răsculat țăranii? (1907), Pământul, sătenii și stăpânii din Moldova (1907), lucrări însumând o mie de pagini, stârnesc reacții contradictorii, în atmosfera tensionată a momentului
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]