1,211 matches
-
gândirea abstractă a concretului este dovada certă a acestui concept, haosul echivalând în scrieri cu neliniștea ce tinde spre armonia Marelui Arhitect al Universului. Așa se scurge viața, în mârșava cântare-a bacantei istovite. Eu merg, plin de neliniști, înainte, bolborosindu-mi marșul funerar. Lângă brahmanici elefanți regali și-n josnica rumoare de clocot mercurial, urări cioplind în stâncă -, perechile cum curg, purtând o cruce-n gură, ca un uitat amurg. Așa se scurge viața de Sfincși orchestră vastă, Ce-și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul barbar se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Este poate cel mai savuros răspuns pe care-l pot accepta scriitorii dar și cititorii cu privire la pasiunea lor scris-versus citit. Mario Vargas Llosa o formulează răspicat în dialogul cu Gabriel Liiceanu. Literatura decantează amestecul indistinct de bine și rău care bolborosește în fiecare dintre noi. Literatura creează fante prin care răul iese transfigurat. Vargas Llosa spulberă prejudecata că acea literatură infamantă gen Sade ar trebui interzisă. După Llosa, orice literatură e asemeni unui magnet: descoperă și antrenează pilitura instinctelor și a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
următoare, după model: abur - aburi - aburii premiant premiant premianții băiat băieți băieții învățător învățători învățătorii 3. Grupează verbele în funcție de imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc, răpăie, s-au ivit, bolborosesc, înconjoară, s au îngălbenit, șoșoteau, se strecoară, poleiesc, hohotesc. Imagini vizuale, Imagini auditive, Imagini de mișcare Se innegurează, vâjâie, risipește 4. Transformă propozițiile următoare în titluri fără predicat: Elevii traversează Munții Carpați. -Traversarea Carpaților Cercetătorii urmăresc dezvoltarea plantelor Urmărirea plantelor
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
castelului, ale templierilor în cimitirul din sat. Infernul din paradis luase sfârșit. VAMPIRI Satul era așezat la poalele munților acoperiți cu păduri dese de conifere care emanau parfumul de cetină, ca un balsam binefăcător. Izvoarele coborau din inima coloșilor milenari bolborosind, adunându-se într-un vad care alimenta cu apă cristalină matca pârâului șerpuitor de la margine de sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care totul decurgea normal. În prima noapte după sfințire se auzeau țipete în camera Margaretei. Mihail deschise ușa când patul cobora din tavan luminița cât o nucă o luă la sănătoasa prin geam, iar bebelușul care se juca în mijlocul camerei, bolborosind cuvinte neînțelese dispăru ca înghițit de pământ. -Ce se întâmplă Mihaile?Cineva ne vrea răul. -Nu cred că ne vrea răul, doar ne atrage atenția. E ceva necurat la mijloc. Acum liniștește-te draga mea. Noaptea următoare, fenomenul se repetă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cum stai? -Am arestat armatele dușmane, i-am luat prizonieri la mine. Acum e liniște și pace. -Acum pleacă și veghează-ordonă Grațiani. Magicianul luă două păpuși de ceară și începu să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul principal este Lefter Popescu, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
români de azi, București, 1981; Între critici, Cluj-Napoca, 1983; Contemplații, București, 1984; Cotidiene, București, 1986; Existența poeziei, București, 1986; De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, București, 1989; Oglinda și vidul, Pitești, 1993; Peisaj critic, I-III, București, 1993-1999; Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului, Oradea 1996; A doua viață, București, 1997; Cum am devenit stalinist, Iași, 1997; E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori, postfață Monica Lovinescu, București, 1997; Nimic n-ar trebui să cadă, Iași, 1997; Amarul târg, București, 1998; Imposibila neutralitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
o uruială grozavă la poartă și trosnitură strașnică în odaie și fata puf ! în lumânare și tistul hușt ! sub pat. Și-a intrat unchiașul în odaie cu o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe pustii locuri. Și odată strigă: −Olgo ! aicea miroase a duh străin. −Nu se află. Mi-a spus vraja. −Pe onoarea mea ! − Aprinde lumânarea... Și caută unchiașul în pat, caută-n dulap
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub fereastră, ceasul Începu să sune de zor de parcă nu vroia să se mai oprească. Hoo! ostoiește-te că te-am auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-ai mai putut Întârzia măcar un ceas! Dar tu n-auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
bătrân numai piele și oase, bolnav și gângav la vorbire. Defecțiunea nu o avea din naștere, ci din cauza suferințelor îndurate. Distrofia era evidentă. L-am oblojit și am început să vorbim cu dânsul. Nu putea deschide gura complet, mai mult bolborosea sau șuiera cuvintele printre cei câțiva dinți care-i mai rămăseseră. Acest cadavru viu era profesorul universitar dr. Topa, ortoped, somitate a medicinii românești, descendentul unei familii de macedoneni. Avea multe lucrări și inovații în tehnica operatorie ortopedică, era cunoscut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
21 iulie 2006, ora 20,38, în sala de așteptare clasa a II-a a gării Pașcani:dacă am fost liber de discurs de la Iași pînă la Pașcani, scăldat într-un timp fără nume, vorbești singură în sală, prea puține bolborosești! timpul lui Gabi Barbur, ce a fost scaldă la liber înoată cu el, după atîția ani camaradul meu de arme, dar te-ai zăvorît în zvoană bisericească, oricît ai avea dreptate cu cardul pe care nu-mi iau salariul, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jos la batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi contemplat, cu răsuflarea tăiată, un uriaș eveniment care tocmai avusese loc. Pe urmă, asemenea oamenilor care într-un moment de criză vorbesc la întâmplare, am bolborosit cu repezeală: — M-ai văzut și înainte, m-ai văzut pe stradă, poate că nu m-ai recunoscut? — Da. Te-am văzut acum vreo trei săptămâni. Te-am recunoscut. Nu te-ai schimbat. Nu am avut forța să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru totdeauna. Aceasta este cea dintâi zi a noii noastre lumi... nu-i așa? Oh, Hartley. A încercat, greoi, să se înalțe, sprijinindu-și spatele de perete, și continuând să se ascundă sub pătură. Apoi bâigui pe un ton mormăit, bolborosit: — Trebuie să mă duc acasă. — Hartley, nu începe din nou. — Am venit fără poșetă, fără nimic. N-am fardurile la mine și nimic altceva. — Doamne, ca și cum asta ar avea vreo importanță! Mi-am dat seama însă că pentru ea avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-a devenit fiu, l-am adoptat. — Cum? — Da. — Ce-ai spus? Mi-am dat seama, cu și mai mare satisfacție, că Ben era puțin surd, oricum mai surd decât mine, și că zgomotul îl supăra. E drept că-mi bolborosisem cuvintele. Acum am repetat, cu o claritate răspicată, insultătoare: — Ea e... aici. Titus e... aici. Amândoi rămân... aici. — Am venit s-o iau acasă. — Ascultă-mă, nu crezi cu adevărat că Titus e fiul meu, nu-i așa? Te asigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să stau de vorbă cu voi. — Vrem să te ajutăm, interveni Gilbert. — Du-te-n... — Te rog, rămâi un minut, se amestecă și James. Titus dorește să-ți spună ceva. Nu-i așa, Titus? Titus, cu obrajii ca para focului, bolborosi fără să se uite la mine: — Cred că ar trebui să-i dați drumul mamei mele să plece acasă. Aici este casa ei. — Să fim serioși, bătrâne... începu Peregrine. — Nu am nevoie de sfaturile tale. Nu v-am invitat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am motiv de teamă că m’ar sorbi Însetat: cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, de astă dată voi ajunge precis o picătură de... vin, căci am nimerit În plină vestită podgorie. Iată despre ce am să bolborosesc, pe măsura metamorfozei. Vița e o migratoare care a plecat devreme de „acasă“, din jurul Mediteranei, În toate direcțiile. Firesc, căci nu e prea pretențioasă cu solul; În schimb, iubește căldura, așa că limita nordică a unei podgorii În adevăratul sens al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Immanuel Kant. Nimeni n-ar fi remarcat asta, nimeni nu avea în 1956 motive să întrebe: „Cine mai e și Kant ăsta, tovarășu’?“: Doar Clăpocea intra brusc în priză și, cu mutra lui de mocofan îndreptată ca retardații spre tavan, bolborosea: „Aha, Kant, Kant... Ia să vedem ce avem. Avem Critica rațiunii pure, avem Critica rațiunii practice și avem Critica puterii de judecată“. Cum rostea cineva un nume de filozof sau de scriitor, indiferent că era grec din vremea lui Pericle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mult cu sora mea, încât uneori cred că o am în față. Surioara mea și-a spus rugăciunea de seară "Înger, îngerașul meu" și a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama și tata erau disperați, îi ștergeau mereu transpirația de pe frunte, o frecau la tâmple cu oțet, îi puneau comprese reci. Bapțea stătea la picioarele ei înlemnită. Dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
De ce?! "Tu n-ai făcut pământul din milă și iubire, Îți trebuia loc slobod, întins, de cimitire." (T. Arghezi) 18. BUNICA ȘI NEPOATA În timp ce bapțea era privegheată de cele două bătrâne care mai moțăiau, mai scăpau capul în jos, mai bolboroseau câte ceva, dar care își făceau cu maximum de competență trista lor misiune, părinții mei deja intraseră în posesia certificatului de deces al Silviei și, prin bunăvoința conducerii spitalului, obținuseră o mașină pentru a aduce acasă corpul ei neînsuflețit. Nici mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pp. 70-72 ; 137, p. 168)"/>. O legendă pe care o „spuneau moșnegii” și pe care o notează Alecu Russo În ale sale Amintiri (1855) din copilărie : „Vedeam În Lună chip de om rănit [Abel], culcat pe un pat [...] și sângele bolborosind Îi pica alăturea Într-un ciubăr spart ; iar pe fratele ucigaș [Cain], osândit din poronca lui Dumnezeu, până se va umplea ciubărul, a bea sângele nevinovat ce nu Încetează a curge de la Începutul lumei...” <endnote id="(844, p. 114)"/>. De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și tragedie la un loc, precum e viața Însăși, și după ce am comentat - nu exhaustiv, ci doar făcînd sugestii -, Închei cu imaginea glorioasă a lui Che, la sosirea În Caracas, Înfășurat În pătura de drum, privind de jur-Împrejur panorama sud-americană, „bolborosind tot felul de versuri, legănat de torsul camionului“. Vă las, acum, fără alte comentarii, fiindcă, În măreția sa teribilă, neîmpodobită, capitolul final, „Însemnare pe margine“, nici nu mai are nevoie și nici nu mai lasă loc pentru așa ceva. De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Înalt punct de pe drum, aflat la 4 853 de metri, pe cînd Încă mai era lumină afară. Deși ne aflam În timpul zilei, frigul era intens. Înfășurat În pătura mea de călătorie, holbîndu-mă la priveliștea ce se Întindea de fiecare parte, bolboroseam tot felul de versuri, legănat de torsul camionului. În acea noapte am dormit la marginea orașului, iar În ziua următoare am ajuns devreme În Lima. LA CIUDAD DE LOS VIRREYES Orașul viceregilor Ne aflam la capătul uneia dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cărări, ci doar că avea În el o sămânță de ceartă, ca toți din neamul nostru, și nu se prea dădea În lături la o adică și nu se lăsa călcat pe coadă. Neamu’ nostru, lumea asta proastă, o auzeam bolborosind pe Motănica, În timp ce reproșul din privirile surorilor ei aluneca instantaneu În compasiune, o compasiune din care ai fi putut Înțelege că-i mai mult fratele ei decât al lor. Motănica era gravidă cu Laur pe vremea aia și-l pomenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]