1,186 matches
-
căutând mângâierea mâinii cel hrănea. Într-un pat îngust un bătrân învins de vreme-și aștepta sfârșitul. La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic. Pe masă, într-o cană cu mălai, tremura o lumânare. O mână de oameni bolboroseau împrejurul ei. Ochii încețosați ai bătrânului priveau candela ce-atârna sub icoană. Stropul uleios de lumină încremenit în întuneric îl compătimea. Sau poate-l încuraja. Inima-l înțepa adânc. Respira lung, inhalând aerul ca fumul de țigară. Buzele subțiri înmărmurite
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
bine, să strălucească de curățenie la intrarea în bazin. E o procedură întreagă, limpezitul pare sa fie foarte important, ferească Dumnezeu să intri în bazin cu săpunul pe tine! După dușul temeinic și obligatoriu, se intră în apa termală ce bolborosește. Nu se poate sta prea mult în fierbințeala aceea, așa că după scurt timp se iese din baia fierbinte, acoperită, și se merge afară, la răcoare. Acolo e un alt bazin, în care te scalzi în ceaiuri și alte leacuri tămăduitoare
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
spirit. În multe lieduri, G. Baciu abordează sentimentul singurătății care doare, în „basmul lumii”, într-un decor „cu zgomot de iguane/ și țipăt de melancolie” (Lied 24). Alte ori, singurătatea poetului intră în rezonanță cu natura, cu leagănul toamnei care „bolborosește pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe portretul/ din sertarul inimii” (Lied 27). Cu alte cuvine, singurătatea oferă poetului momente de reflecție, pentru
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Apuseni. Fusesem deci indoctrinat. Aveam impresia că priveam prin ochii ei, că nu mă puteam desprinde nici măcar de impresiile ei. - Vezi, îmi spunea de fiecare dată când nu-și putea desprinde privirile de la apa clocotitoare, bubuind peste pietrele uriașe, Arieșul bolborosește blesteme asupra celor care nu pot iubi frumusețile naturii și își bat joc de ea. Am oprit mașina și am tras câteva cadre, mai fascinat acum de formele modelate pe sub arini și aluni, decât fusesem atunci când mi se păruse că
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
alb (se cheamă site), în care ouăle stau ca globurile, fiecare în lăcașul lui. Din sala de recepție, cu faianța albă, podeaua de ciment umezită cu mopuri, ouăle intră iar la dezinfectare, jumătate de oră închise cu un reșou care bolborosește o crăticioară cu soluție de formol. Apoi stau câteva ore în depozit, la 18-19 °C, ca să se pregătească pentru incubator, unde vor fi clocite 18 zile. În depozit, șefa de fermă, doamna Antoaneta, împreună cu o îngrijitoare, verifică fiecare sită. Culeg
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
apă limpede. urma masa tăcută cu lacrimile mamei pe care i le vedeam, deși mă prefăceam că nu i le observ, ofta și se ruga să ne țină Domnul sănătoși pe toți, dar, după masă, mergea în camera bunicului și bolborosea ceva, erau poate ultimele ei cuvinte schimbate cu tatăl, căci mamă nu avusese, murise la un an și o lăsase de țâță lepădată pe niște scutece. luminița a mai apărut o dată, s-a plimbat prin întuneric de la un colț al
DIN AMINTIRILE UNUI FOST COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343792_a_345121]
-
mai mare rating de audiență...” - Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul... -Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii” la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
cruci deasupra lor mișcându-și buzele, semn că îngâna o rugăciune sau invoca ceva puteri supranaturale, a făcu și deasupra cănii trei cruci, apoi a lăsat cărbunii să se scurgă în apă. A așteptat câteva clipe, timp în care a bolborosit ceva nedefinit și neinteligibil și-a turnat câteva picături în palmă și i le-a aplicat ca pe un unguent bolnavului pe frunte și obraji. A mai făcut trei cruci pe chipul lui și la urmă i-a dat să
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
spaimele morții! Deci haide să ne blestemăm / Și-atuncea să vedem cum stăm! Iar banii să îi ia apoi / Numai acela dintre noi Cari priceput s-a arătat / Și meșter bun, la blestemat.” Îndată dracul se pornește / Și-ncepe și bolborosește, Punându-se pe descântat. / Dănilă-n fața lui a stat Și dintr-o dată a simțit, / Un ochi din cap, cum i-a pleznit. Săracul Prepeleac! Se pare / Că el este acela care Ajuns-a de a fi plătit / Păcatul ce l-
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
la fiecare cuvânt. Io îl cunosc, pe stăpân. E un om bun... Uite că nu știu cum îl cheamă, maică...Zău că nu știu... Procurorul a ridicat în semn de exasperare mâinile scurte spre tavan, atât cât îi permitea constituția robustă, a bolborosit ceva și i-a făcut semn comisarului Olaru să continue, indicând sugestiv cu mișcarea mâinii că femeia nu-i în toate mințile. „E dusă cu pluta rău de tot” își repeta el în gând, „și mai e și proastă, pe deasupra
EPISODUL 6, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343359_a_344688]
-
frunze? Nu-i de la mine. Nu. Să nu-l accepți. Acid acetic într-o cutiuță-nchisă? Să nu-l primești. Nu-i veritabil. Un inel de aur cu soarele-n el? Minciuni. Deșertăciuni. Durere. Chiciură pe-o frunză, imaculatul cazan Bolborosind și troznind De unul singur în piscul fiecăruia Dintre cei nouă Alpi negri. Cutremurare-n oglinzi Marea-și scufundă oglinda-i de cenușă Iubire, iubire, tu anotimp al meu Referință Bibliografica: Trimișii/ E bićhalde - Sylvia Plath / Daniel Samuel Petrila : Confluente
SYLVIA PLATH de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344151_a_345480]
-
zăvozi. Vreun sat, oare?! Auzite numai de sine, vorbele îi făcură inima să bată mai tare. Deși neplecat de mult de-acasă, îl fura gândul luminii unei lămpi ori ale unei vetre, unde s-atârne de lanțul coșului un tuci bolborosindu-și păsatul, speriind cu stropii înălțați grămăjoara mălaiului pus deasupra, gata să-ngroașe fiertura. Și parcă o și văzu pe mamă-sa pe-un scăunel sprijinind ceaunul între tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb despuiați
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
și exasperări fără „play back” ...rânjind - privindu-l - pe primul drept în ochi - fără să ochești - tragi în plin - tragi până-ți frige-ntre degete țeava - urlându-i celui acum interesat - pe când se prăbușește - strângându-și între palme - spasmodic - pieptul bolborosind de sânge: „- ei - ai mai murit undeva cândva?” „- ...asta nu...” - va mai apuca să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai exista credința nimănui în trucajul morții - și nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
ea. În căzătură s-a lovit cu capul de cimentul pardoselii și a rămas inconștientă întinsă pe ciment. Când a văzut Viorel că nu mai opune rezistență a crezut că a cedat poftelor sale. O săruta cu patimă și îi bolborosea la ureche ca un posedat: - Ai văzut că mă vrei? Ai văzut că mă dorești? Nici nu îi trecea prin cap că lovitura primită la cap putea să-i pună fetei viața în pericol. Îi rupse chiloții de pe ea și
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
roșii țâșniră! Fiecare ou își primea botezul cu câte o picătură din sângele meu. Cu dreapta îl cuprindeam în căuș, încercând temeinică vopsire... Canon mare, nu alta! Toate ca toate, dar aveam o durere: n-ajung, îs prea puține! tot bolboroseam. Drumul pân’la cuibar în miez de noapte ar fi cerut zăbavă, nu glumă! Și-n mintea mea de prichindel se născu pe loc alt gând. Dac-aș roși niște... și cat cu ochii-n jur. Dau de-o ulcică
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
aici ce este, nu te mai sclifosi ! ai înțeles măi, copchile, ai în-țe-les ? Bostanul era tăiat felii, felii fiind scos din cuptor numai când se cocea bine, și fiecare își trăgea lângă el porția, numai cel mijlociu, Niki, plângea înfundat bolborosind că el nu mănâncă așa ceva, că nu -i place. Măi, Măi ...ce pretențios mai ești !... ce-ai vrea ? fripturi ?...n-avem, ai să mori, măi, băiete de foame, de când n-ai mâncat ? urlă ta-su plin de supărare. În loc de răspuns
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
aici ce este, nu te mai sclifosi ! ai înțeles măi, copchile, ai în-țe-les ? Bostanul era tăiat felii, felii fiind scos din cuptor numai când se cocea bine, și fiecare își trăgea lângă el porția, numai cel mijlociu, Niki, plângea înfundat bolborosind că el nu mănâncă așa ceva, că nu -i place. Măi, Măi ...ce pretențios mai ești !... ce-ai vrea ? fripturi ?...n-avem, ai să mori, măi, băiete de foame, de când n-ai mâncat ? urlă ta-su plin de supărare. În loc de răspuns
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
și nu se clinti din loc. Florea deschise poarta fără să îl mai oprească nimeni. Căută prin toate încăperile, dar nu reuși să dea de frumoasa prințesă care îl salvase de Mustață-Sură. Într-o încăpere în care câteva oale uriașe bolboroseau la foc, văzu o arătare cocoșată, cu mâinile arse și fără unghii, care începu să plângă de îndată ce îl văzu. Pe când se gândea că i se păreau cunoscuți ochii aceia ca albăstrelele și părul ca mătasea porumbului, în odaie apăru Vrăjitorul
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
mai mare rating de audiență...” - Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul... -Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii” la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
mai mare rating de audiență...” - Mă, daa prostalău mai ești! Cum să nu fie televiziune cu audiență mare dacă este singurul post de televiziune din țară! Gică abia acum observă că de fapt a gândit cu voce tare, mai mult bolborosită de năuceala evenimentelor peste stohneala alcoolică care îi lenevea creierul...-Da, Vasile așa este am uitat că tu nu ai antenă de aia „paianjen” să prinzi „rușii” și „moldovenii” la televizorul tău ultramodern cu circuite integrate... În zona lor, fiind
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit de vină... Iar eu, bolnav și pustiit, l-am părăsit, preciză T. vădit nevindecat de-așa-ntâmplare. F., revenit
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
uitat? Ești tatăl meu! Ești ta-ta! Hai vino, în brațele mele să te cuprind, să-ți dau putere ca să treci emoția trăită azi și-aici cu mine! Hai! Dar T. nu îl aude. Sau poate nu-nțelege: -Ce tot bolborosești?! Mai taci! Mă lasă liber să mă-ntreb ce vreau să aflu! Și continuă dând acum el roată mesei să-și pună întrebări speriat de moarte că-i dus cu gândul, că nu se regăsește, că nu știe încotro s-
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Bruma de atenție pe care a acordat-o circulației, la volan, o redirecționează, imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînțeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar și culoarea variază, de parcă ai fi aruncat ceva în foc. Mirosul, în cameră, se schimbă. Lucian nu vede și nu
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
-mă în pace! N-aveți decât să vă bateți cât vreți, dar în casa voastră, nu la mine! Florina încercă să-l ridice, dar Ghiță nu putea să se țină pe picioare. Fața îi era plină de sânge. Gemea și bolborosea, probabil înjurături și amenințări. Dacă văzu că nu-l pune pe picioare, începu să se roage cu o voce plângăreață: - Hai, tanti, hai, mă, fetelor, ajutați-mă să-l ridic! - Acum nu mai suntem curve, mă? îi reproșă Irina. Maria
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Atât! Până la urmă îi jucă iar în față altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toții în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se știe! Alte nedumeriri îl încolțeau. Nu înțelegea ce rost își căpătase acum. Și-și bolborosea nelămurirea. Tare voia să priceapă, altfel nu scăpa de cazna apăsătoare a gândurilor! Treptat pătrunse tâlcul shimbării. Nu mai era doar apă-fier-tare printre murmure-suflete de oameni morți... Nu părea în zadar fuga sa de la rădăcinile Copacului Lumii! Știa sigur asta
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]