451 matches
-
Fiara" (Apocalipsa, XIII). Un cunoscător al Cărții are întotdeauna de ales măcar între două variante. Asta îi permite să facă față în orice situație. La câțiva pași de orașul roman, ruine de pe timpul cruciadelor. Resturi de fortăreață, o frumoasă sală boltită, ziduri de apărare de trei metri grosime. În 1101, Baudouin I a cucerit această cetate cu armata francilor. După care Saladin s-a întors victorios. I-a reluat-o Richard Inimă de Leu. Mai târziu, părăsindu-și stejarul de sub care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe lîngă Quirinal, în acea Romă unde păstrasem prieteni deosebiți și relații prețioase. România era superb instalată în palatul Santa Croce, odinioară localul Ambasadei franceze de pe lîngă Sfîntul Scaun, beneficiind astfel de unele modernizări care respectaseră frumoasa înșiruire a sălilor boltite pictate de Poussin, Dominicanul și alți artiști reputați. Amintirea contesei de Santa Croce, prietena cardinalului de Bernis 123, mai plutea în aer. Proprietara actuală, descendentă a ei, fusese una dintre ultimele persoane care-l înflăcăraseră pe regele Umberto 124, iar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
provenite din limba slavonă, au fost de fapt proprietatea limbii pelasge, barbare, încă cu multe sute de ani, mai înainte de venirea slavilor în Europa”. Iată un exemplu din glosar: „Καμάρα (Camara), oraș în insula Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin se numeau καμάρου, corăbiile mai mici și ușoare construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Moldovei a căzut pe câmpul de bătălie. Noul principe a poruncit soldaților și tuturor locuitorilor Moldovei să aducă fiecare în acel loc câte un coș de pământ. Din acel pământ a fost ridicată o piramidă, în mijlocul căreia, într-o încăpere boltită, au fost depuse trupul predecesorului și prăzile luate de la dușmanii învinși. Deasupra unei platforme a fost înălțat un trofeu din armele celor uciși în luptă. Piramida arăta ca și cum ar fi fost toată îmbrăcată în iarbă verde. Locuitorii veneau frecvent de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în baza unor afinități elective. Iată un autoportret al poetului din primele pagini ale prozei Sărmanul Dionis, în care se remarcă trăsăturile realiste ale unui facies tipic eminescian, surprins în tușe extrem de fine: o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide cu fața într-adevăr plăcută a tânărului [...]. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilăroasă a băietanului. Își puse în cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
săvârșește de către greci. Poate vor veni timpuri În care se va sluji și În românește. Mormântul Proorocului David Tot pe Muntele Sion este o clădire care se aseamănă cu o sinagogă. Cripta se Înalță Într-o Încăpere ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau În fața mormântului, după un mic grilaj de fier, și mângâie poporul care vine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
asupra eroului nostru care, trezit din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase până la piele. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pergamente și hârtii; iar în atmosfera, grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbenă și somnoroasă. Maistrul Ruben era un bătrân de o antică frumuseță. O frunte naltă, pleșuvă, încrețită de gândiri, ochii suri, boltiți adânc în capul cel înțelept, și barba lungă, care curgea de sub adâncii umeri ai obrazului până pe pieptul întotdeauna cam plecat, îi da arătarea unui înțelept din vechime. Arătarea lui era liniștită - dar nu blândă; numai în împrejurul gurei musculoase se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o pânză, o ridică și se uită întrucît înaintase lucrarea "Căderei îngerilor". Cu fața de o senină seriozitate întindea Arhangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele lui blonde fluturau împrejurul capului său alb ca marmura și a frunții boltite și ochii lui albaștri străluceau pare că de putere și energie. Brațu-i se întindea spre caos... aripele lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor lui și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele albastre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ieronim. Ce frumos era... Inima tremura în ea. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar fi fost al ei... Era nebună. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie, întunecată nu mai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce, cu buza de desupt puțin mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pânză, o ridică și se uită întru cât înaintase lucrarea "Căderei îngerilor". Cu fața de o senină seriozitate întindea Archangelul Mihail spada sa de foc în aer. Pletele lui blonde fluturau împrejurul capului său alb ca marmura și a frunții boltite și ochii lui albaștri străluceau pare-că de putere și energie. Brațu-i se întindea spre chaos... aripele lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor lui și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele albastre. Fondalul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare. {EminescuOpVII 238} ICONOSTAS ȘI FRAGMENTARIUM ["Pe podelele reci de cărămidă"] 2255 l. Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de aur. Un singur stâlp alb purta boltirea înaltă a temniței și, răzimată de stâlp, se vedea o figură naltă de femeie, albă ca varul, cu ochii turbați * și fixi - ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
izvor nu se știa * îl lumina într-atît încît îl puteai vedea. Cavalerul îndrăzni înainte. O văietare adâncă, deșartă s-auzi pin bolțile coridorului, din depărtare. El merse mereu înainte și zări iar flacăra albastră care-i luminase mai nainte. Coridorul boltit se deschise deodată într-o galerie mare și spațioasă în mijlocul căreia el zări un om îmbrăcat în fier și armat pe deplin care, cu fața sinistră și cumplită, ridica cu o mână sabia și-și arata cealaltă, truncheată și sângerândă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl văd intrând pe bătrân zic; Ce drac! pe acesta nu l-am văzut niciodată... hai să vedem cine-i? "... Iau pălăria din cui, cobor iute scările și la Corabie. Întru-nlăuntru... moșneagul - la masa mea. Corabia era o odaie mare, boltită și întunecoasă în care și ziua ardea lampă. Bătrânul era interesant. Părul capului era alb, ras cu totul la față, ochii suri, mari și pătrunzători, apoi mirosea de departe a tabac și mie mi-a plăcut totdeauna oamenii cari mirosă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceruiala întunecată ce se-ntrebuințează. Dară auroasa lor netezime se vedea numai p-ici, pe colea, căci podelele erau acoperite cu scoarțe trainice de lână în patrate ce reprezentau în piezișurile lor toate colorile simple. Pe jilțuri cu sprijoane nalte, boltite și negre, a căror scaun [era]--mbrăcat cu lână verde, ședea risipită societatea, [la] acele ingenioase mese cari în starea lor normală reprezentează un dreptunghi de lemn de nuc lusturit, dar cari cu orice ocazie se puteau desface {EminescuOpVII 293
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umbră, păduri și dumbrave, dosind pintre ele sate întinse, încungiurate cu șanț, a căror căsuțe mici și acoperite cu paie și stuf dogorit par ca niște stupi scunzi, și din fumul ce le împle atmosfera biserica-și ridică turnul ei boltit și rătund, acoperit cu tinichea albă care strălucește frumos în soare, ca o argintoasă gândire, din mijlocul satelor cufundate în tăcere și a verzii și-ntunecatei lumi a pădurilor. Siretiul, în văratica sa lene, e oprit adesea în drumul său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai de Ștefan știute, fumând, fărĂ să vorbim Între noi. orașul Îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să acopere o parte și alta a drumul cu câteva case. Oamenii ies sub portalul bisericii care se arcuiește deasupra drumului. Mulțimea se revarsă de la ușă, fiecare cu luminița lui în căușul palmei. Se vede lumină în biserică, prin ferestrele boltite. De aici îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
elibera prin extrapolare obiectuală, anxietatea poetului recurge și la o referință istorică: "sînt acuma în afară de mine - însă asta nu înseamnă/ că eu mi-am azvîrlit spaima acolo, pe zid -/ așa cum, - îmi spusese demult ea, - luther/ își proiecta spaimele pe peretele boltit al chiliei,/ și pe urmă arunca o călimară pe chipul strîmbat/ al fricii lui" (winter tale). Pînă aci avem stratul similirealist, înfiorat de-o ironic-sentimentală subordonare auctorială, al poeziei lui M. Ivănescu. Însă în pofida adăstării prelungi în zona concretului, a
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni în carne și oase ar fi putut locui într-un astfel de loc. Se lăsă tîrît prin vestibul, traversă o încăpere boltită, unde o scară din marmură urca împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse într-o sală mare, ai cărei pereți erau înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. - Ce părere ai? întrebă Aldaya. Julián abia dacă îl auzea
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
cînd dă indicații concrete în legătură cu decorul piesei, dramaturgul sugerează somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al IV-lea: Odaia lui Vodă. La stînga, patul domnesc ridicat cu o treaptă, cu uranisc[„baldachin"] purtat de
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]