1,005 matches
-
acceptarea ca variantă liberă, pe lângă se autoproclamă, a lui se autoproclamează; ● acceptarea ca variantă liberă, pe lângă bântuie, a formei bântuiește; ● acceptarea ca variante libere a formelor bombăne și bombănește, soluția schimbării normei în DOOM2, adică a înlocuirii formei bombănește cu bombăne dovedindu-se a fi neconformă cu uzul; ● acceptarea ca variantă liberă a formei îi cășună, mult mai frecventă în uz decât unica variantă acceptată până acum, îi cășunează; ● acceptarea ca variantă liberă a formei clămpăne, mult mai frecventă în uz
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul că spusesem prea multe. Dar vorbele rostite reveneau necontenit
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unui om jignit, reluă cu o intonație în care nu se mai simțea nici o notă de ciudă: — Știi, la urma urmelor, trecutul ăsta traficat e, poate, pentru ei, și un mod de a nu se mai gândi la el. Eu bombăn pentru că am văzut în bătălia de la Kursk șenilele tancurilor acoperite de carne zdrențuită, mi-amintesc aversa care s-a abătut seara peste miile alea de tancuri, iar apa fierbea și aburii se ridicau pe oțelul fierbinte... Dar dinozaurii de soiul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în mușchii lor, în curgerea mașinilor ce veneau dinspre nord, spre a lăsa să se reverse trupurile acelea bronzate pe nisip și pe terase sau spre a le purta către alte plăceri. Bucuria lor de viață părea să spună: „Puteți bombăni cât poftiți, noi avem dreptate!“ De altfel, ceea ce spunea Vinner era mai curând obișnuitul lui număr ce-i servea drept test de angajare, un discurs bine rodat, menit să scormonească opiniile cercetătorilor pe care-i recruta în Est. Știa că
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un mistreț care, atunci când crede că s-a prăjit destul, se oferă spre ospătare: „Apare în prag, dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,/ el bombăne și sare la loc, pe plită. Bag un ceas/ chefere pe foc (cu pendula frig ursul, iar cu ceasul-brățară al iubitei inima căprioarei)/ e cald, e noapte, e cafea și când întorc Aznavour/ calul mănâncă discul ca pe o foaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
este dedi cat unei persoane iubite. Să luăm drept exemplu scena arhicunoscută a bărbatului care îngenunchează într-un loc public pentru a cere mâna femeii pe care-o iubește: ți se pare potrivit ca acest bărbat să-și scuture pantalonii bombănind după ce s-a ridicat în picioare? Probabil că nu... Predispoziția la umilință E clar că atunci când iubești pe cineva părerea ta despre acea per soană este schimbată față de ceea ce credeai înainte, când nu erai îndră gostită. Dar ce se întâmplă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
la casa ta de la mare, o să vin de Rusalii dac-o fi vreme bună, și-o să ne îmbătăm iar... La revedere, Peregrine, îmi pare rău de Irlanda. — Ești beat criță. Dă-o naibii! Când ieșeam pe ușă, l-am auzit bombănind: „Așa de curat, afurisit de curat!“, în timp ce capul i se lăsa încet pe fața de masă pătată de vin. După ce am terminat de scris cele de mai sus, ajungând astfel cu jurnalul meu la zi, mi-am făcut valiza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost nevoit să accepte că aveam dreptate. Apoi, cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de afaceri. Puțin le pasă de ce credea dobitocul de căpitan din Vaslui că americanii vor ataca numai dinspre Răcăciuni. Așa că, vorba aia, mână, birjar! În dreapta mașinii apare un indicator: „Răcăciuni 2 km“. Doctorul e neconsolat. Întoarce capul după indicator și bombăne: „Să fii atât de aproape și totuși atât de departe de Răcăciuni! Nu-i corect! Când o să mai am eu drum pe aici? N-aveți suflet“. Indicatorul dispare după o curbă și misterul de la Răcăciuni rămâne nedezlegat. Poate pentru vecie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plouă prea mult, va fi bine își spunea ea. Florile din grădină or să crească mai înalte decât buruienile. Și astfel se liniștea...Câte un trecător de pe stradă o întreba: Nu vinzi casa? Știu că n-ai pe nimeni. Bătrâna bombănea ceva nedeslușit și omul trecea mai departe. Altădată, o vecină i-a spus: Cui lași casa după ce n-ai să mai fii? Fiica profesorului universitar a ridicat fruntea înaltă, a privit-o gânditoare cu ochii pierduți de bătrânețe, apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care se Întorceau la Timișoara cu câțiva baloți de Dreptatea pentru a proceda la fel. Aveau totuși destui clienți cărora nu le cădea bine văzând prețul scris pe ziar, dar neîndurându-se totuși să li se adreseze direct. Îi auzeam bombănind Între ei cum că degeaba a fost o Revoluție dacă ne-a lăsat tot În vremurile alea nenorocite când nu puteai să cumperi ceva mai de Doamne-ajută decât de la bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca să orăcăie, să se vaiete și să râgâie de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-l îngroape de viu. În legătură cu partenerii, aici este ceva mult mai delicat. Sigur că fiecare dintre noi suntem în seara spectacolului într-o anumită formă: poți veni furios la teatru după ce te-ai certat acasă cu nevasta, să pocnești, să bombănești, să nu-ți trebuiască nimic. Dar, indiferent de forma în care se află partenerul, trebuie să-ți construiești un fel de a fi, ca să eviți să te deranjeze. Dacă te lași copleșit de unul, de altul, că recuziterul n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ciorbe acrite cu borș ori cu zeamă de varză. În rest, după gustul meu, mâncarea e numai bună...de aruncat la câinii ce adulmecă pe sub ferestrele cantinei. Chiar și ei și-au format un gust standard pentru suportabilitatea hranei! Unii bombănesc, alții comentează cu voce tare, alții se revoltă iar cei mai mulți înfulecă pe nerăsuflate ceea ce au în față. (De cele mai multe ori mă străbate un gând macabru: se poate ca din acest loc să ne ducă sus pe deal așa cum unii oameni
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
că mi-a luat ceva timp (dar nu era decât un moment din eternitate)”. Urmează apoi descrierea lipsei de oxigen și a asfixiei din ultimele momente: „Trebuie totuși să recunosc că am avut o carieră lungă: n-ar trebui să bombănesc, vorba bătrânului nostru grădinar”. „În conversații, continuă soția lui, el evoca adesea ziua morții cu seninătate și își imagina dinainte experiența aceasta pentru a încerca să mă obișnuiască și să se obișnuiască cu ideea că va veni și această zi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Basic Emotions?”, Psychological Review, nr. 99, 1992, pp. 550-553. Ekman, P., „La mesure de l’expression faciale”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 24-31. 83. Ce anume ne face plăcere și ce ne face să „bombănim”? Cele patru mari circuite ale emoțiilor Lucrările de specialitate contemporane care integrează cercetările în microelectrofiziologie și farmacologie (Karli, 1971; Lappuke, Schmitt și Karli, 1982) confirmă teoria lui Darwin potrivit căreia există o filiație între emoțiile animale și cele umane. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și nu alegea o parte mai moale a muierii. Uneori Marița nu se putea scula din pat cîte trei zile și era amărîtă pentru că avea multă treabă. După ploaie, Dumitru a căzut la pat. Lat. Te-a bătut Dumnezeu, anticristule, bombănea Marița, nu fără satisfacție. Dumitru slăbea văzînd cu ochii și abia dacă făcea cîțiva pași pînă la closet. O tuse seacă îl chinuia și avea mereu temperatură. Marița însă a preluat frîul și conducea autoritar gospodăria. De fapt, Dumitru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-vă aici! Măi nenorocitule, femeia aceasta este angajata spitalului nostru. Are dreptul, ca noi toți, să-și ducă porția de mâncare acasă, la copii. Ai înțeles? Bagă la cap ce ți-am spus. Ești liber! Să trăiți! A plecat nemulțumit, bombănind că fapta lui patriotică nu a fost apreciată la justa ei valoare. Da' las' c-o să vadă el... Poftiți, doamnă, în birou. Mamei i se tăiaseră picioarele și a căzut zdrobită de amărăciune pe scaunul oferit de domnul doctor. Doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mamei, ne-a povestit, indignată, cum, la Chișinău, unde locuiește, ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o impresie bună despre preoți și să aibă în preajma lor o stare de bucurie și de pace, se duc de acolo blestemând preoții la bodegă. Este știut că foarte puțini îi dau preotului cu bucurie și, în plus, îndepărtându-se, bombănesc cuvinte injurioase“. În acest sens, mons. Bernareggi, episcop de Bergamo, se exprima astfel în documentul citat mai sus: „Problema tarifelor este foarte delicată. Ele în teorie reprezintă contribuția credincioșilor pentru susținerea clerului său, «împărtășirea din altar» (participatio altaris) spusă de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan oftează și sprijină cazmaua de perete. Am scos toată Suceava, cu mic, cu mare, să adâncim șanțul de apărare al cetății. Pe fundul șanțului înfigem și niscai țepușe bine ascuțite, să le gâdile dosul, explică el râzând mefistofelic. Mârâie, bombăne ei boierii, pe înfundate, că sapă cot la cot cu prostimea, da' sapă! adaugă cu un râs șăgalnic de data asta. Desigur, "de bunăvoie și nesiliți de nimeni", spune Ștefan hohotind. Trebuie să apere cineva și Cetatea de Scaun. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngână Ștefan cu amar. Oare atât de puțin prețăluiesc sângele ce l-am vărsat apărându-i și pe ei, "Creștinătatea" toată? Meritam, dacă nu banii lor, măcar puțină recunoștință. Măcar atâta... Suflete de negustor, spune Vlaicu. Îi doare-n fund, bombăne Mihail. Vistiernice! poruncește Ștefan. Treci la catastif. Datoria Moldovei către Veneția, de unde de ne-unde, s-o plătești! La datoria Veneției către Moldova tragi linie! Să le fie lor pomană sângele vărsat! "Veșnică pomenire!" Țamblac se pleznește cu palma peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
om! Îi drac și încă din cei împielițați! În câteva zile, am dat jos pe puțin zece ocale. Curg nădragii pe mine. "Tu ești boier Cupcici?!" a izbucnit în lacrimi muierea ce nu mă mai recunoștea. M-o batjocorit Vodă, bombăne înciudat și stupește o flegmă între morminte, grijuliu să nu-și afle vreo pricină cu mortul. M-o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]