339 matches
-
în direcția cafenelei. Nici un trecător nu i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tremurau buzele de furie și ură. Ai scos gloanțele? Profitând de faptul că Endō nu era atent la el, Kanai s-a ridicat de pe sacii de ciment și a luat-o la fugă, țipând cât îl ținea gura. Trupul lui bondoc a prins, parcă, cu totul neașteptat, o viteză mai mare decât a unui glonț. Până să întindă Endō mâna să-l oprească, el trecuse de zid și depășise intrarea în șantier, dispărând pe stradă. Gaston și Endō rămaseră tăcuți, față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu patru-cinci zile în urmă, însă, un turist le-a spus că văzuse un străin plimbându-se pe stradă cu un japonez. — Ce-ar fi să mergeți acolo și să întrebați direct? le spuse patronul hotelului Araki Mataemon, un bărbat bondoc. Takamori și Tomoe aflaseră de la cameristă, chiar în clipa sosirii, că era membru influent al Asociației Alpiniștilor. — E o stațiune termală mică. Dacă mai e acolo, o să-l găsiți imediat. Cu mașina se face numai o jumătate de oră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița un gest atât cât să-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar da cu moalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate, două femei mai tinere, cu broboadă. - Costăchel, Costăchel, sufletul meu... - Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-aude ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
somniferelor Înghițite, iar În cel mai adânc colțișor al creierului simțeam o durere surdă, de parcă mii de gângănii tropăiau pe-acolo. Eram Încă excitat, pofta de sex nu se dădea dusă nicidecum. Secretara lui Gan era o femeie mică și bondoacă, cu fața plină de pistrui, dar eram fermecat de picioarele ei, care se vedeau ieșind de sub rochia albastră, atingând ritmic podeaua. Mi-a revenit brusc În minte discuția despre psihologia și fiziologia unui cimpanzeu care a Învățat să se masturbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat și m-au înhățat. M-au prins de umeri ținîndu-mă strâns, ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin mlaștină. Înotam în noroi până la genunchi acum, dar ei nu se opreau nici o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o pe Eleonora. Într-una din zile, cerul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era un medic strălucit era nimic pe lângă acest soi de dexteritate subtilă. Am continuat: — Profesorul Illmann o să ne dezvăluie constatările sale după ce Kriminalassistant Korsch va fi citit datele relevante ale cazului, am arătat eu din cap spre tânărul brunet și bondoc care stătea de partea cealaltă, în fața mea. Era ceva artificial în legătură cu chipul său, de parcă fusese realizat de un artist al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și imobil, observatorul pare o capcană pentru cicloane, o momeală plasată acolo ca să atragă mânecile de vânt ale oceanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul, de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
unui om într-un sat cam la optzeci de kilometri distanță. Cei de la poliție nu dețineau amănunte despre caz, altminteri fapta ar fi fost prezentată drept crimă, fără îndoială. El acționase în legitimă apărare, pentru a-l împiedica pe burghezul bondoc și prostănac să-l dea în vileag. Ascunsese bine trupul, gândea el, sub niște tufe de la marginea izlazului și împrumutase documentele care i-ar putea fi de folos la un control superficial. Acum, că nu-i mai erau de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fața mai palidă ca de obicei, și pe el pe un taburet, se vede că vorbeau ceva ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a aruncat din mers pe trupul bondoc haina de piele și a plecat salutând ceremonios. După zece seara, când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai face nimic toată ziua, numai aș face amor și-aș citi... (de unde Dumnezeu vorba asta nouă la ea, se stilase cu trupa, observ că lucrase și la formele ei, începând să poarte haine negre care-i alungesc trupul fost bondoc. Ochii mari și sprâncenele distanțate îngustându-i fruntea, nasul cu nările înguste vibratile vădesc o tensiune nervoasă nouă, care mă face și la izbucnirile ei de râs să tresar speriat. Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de simplu și de imperfect. Și se potrivește de minune cu normele locale. Nu știu cum să-ți spun. A venit Búdog Vendel, un bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea. Mi-a deschis vulva cu degetele lui bondoace și și-a potrivit mădularul. „Vă rog să vă țineți bine, pentru că o să v-o înfig.“ Am auzit cum m-a spintecat. El se încheia la șliț, din mine curgea sângele. Peste Grădina de trandafiri. Păcat de ea. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un dezastru mai mare ca alnostru! - El n-are nici un contact cu realitatea, chiar dacă prin obiceiulde a-și satisface imediat apetitul nu apare deloc imaterial sau dacă fizicul îl arată ca pe un om bine înfipt pe pămînt: scurt și bondoc, cu surâsul jovial, care marchează o eternă bună dispoziție. Îți închipui că nu puteam să iubesc un astfel de om, căci în dragoste fizicul joacă un rol important. Îl persecutau tot felul de probleme fantastice și le povestea oricând cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându-se. Obișnuia să lungească vocalele, ceea ce-i trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se mulțumeau să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se petrecea în acel loc din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de aur cu stema crinului, apoi Își netezi grijuliu cutele hainei ce imita toga romană, precum văzuse la statuile din Santa Croce, și ridică zăvorul. — Ce vrei, nemernicule? Întrebă pe un ton aspru. Dinaintea lui apăru un bărbat scund și bondoc, cu o cămașă din zale de fier care Îi cobora până sub genunchi. În locul obișnuitei tunici cu Însemnul crinului, purta o a doua armură din plăci metalice unite prin legături din piele, cu capul ascuns de un coif de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
m-am așezat vizavi de ea nu și-a ridicat privirea. Mi-am amintit că agenda neagră a lui Betty Short și fotografiile au fost ridicate de la o cutie poștală aflată cu o stradă mai încolo. Am urmărit-o pe bondoaca fetiță-femeie cum ciugulește dintr-o salată și, între timp, citește ziarul. În cei doi ani și jumătate de când n-o mai văzusem se luptase aprig cu grăsimea și tenul ei nesănătos, dar continua să arate ca o versiune feminină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În cea mai tentantă găleată cu pește, urmărea cu mare atenție exemplarele deosebite, În Încercările lor disperate de a ajunge lângă familiile lor În, pe nedrept numita liniște a bălții, se mișcau rapid, convingându-se, rând-pe-rând de imposibilitatea aceasta. Copilul bondoc, cu mâini și picioare dolofane, cu capul Încă de pe atunci mai mare decât al copiilor de seama lui, acoperit cu păr bogat, țepos și Încâlcit, mereu transpirat de căldură, emoție și efort, cu ochii mari și căprui a căror privire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]