439 matches
-
diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cum v-aș putea refuza invitația! Sunt sigur că aveți ce să-mi povestiți, de când ați terminat școala și până în prezent. Dacă veți vrea, dacă nu, discutăm despre politică sau despre fotbal. Începe să râdă. - Ați rămas, domnule profesor, la fel de bonom, cum ați rămas în amintirea generațiilor de elevi care v-au trecut prin față. Dar pentru mine... Mai bine intrăm în bar, căutăm un colț retras și cum eu am la dispoziție vreo două-trei ceasuri voi reînvia anii când mi-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tăiat răsuflarea. Mi-au arătat o păpușă chinezească: un mandarin cu mâinile încrucișate pe pântece. Jucăria era de plastic și se compunea dintr-o sferă mare, pântecul, iar deasupra una mai mică, pe care erau pictate trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu și, având baza de plumb, se legăna într-o parte și alta la nesfârșit, ca un hopa-mitică. Uimitor pentru mine era însă că, în timp ce se legăna, mandarinul cânta, scotea din el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a douăsprezecea și revederea figurilor cunoscute mi-a făcut pentru prima dată plăcere; în laboratorul de biologie, unde s-a întîmplat să avem prima oră, l-am zărit mai întîi pe Bumbac, ciclist de performanță, cu o față lată de bonom și ochi verzi mereu pe jumătate închiși, care se apucase să însemneze într-un caiet de câte ori pe oră spunea profesoara de biologie "copilași". Recolta era remarcabilă (trăsese în caiet peste două sute de liniuțe), dar ea îl văzuse și-l scosese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
universitatea din Strasbourg, Lucien Braun, pentru a asculta lecția lui Heidegger la ultimul seminar al lui Gadamer. În ciuda "uriașei lui prostii" politice, opera sa magistrală continuă încă de atunci să irige, în profunzime, gândirea mea. Este acolo, cu rotunjimea sa bonomă, fiul paracliserului din Messkirch. Parcă îl aud chemându-ne la ordine, la austeritate, la asprimea gândirii. Nu mă voi eschiva. Trebuie să abandonez istorioarele. Nu înainte de a aminti, totuși, întâlnirile cu decanul Charles Hauter, pe care Julien Freund mi-l
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de vânzător: reușea cu ușurință să-și îmbrobodească clienții. Mare pișicher! ar fi zis mama. Poate că și era. Dar eu îmi spuneam că totuși nu depășește niciodată o anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu tata se înțeleseseră bine totdeauna și uneori mă minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajungi la concluzia că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl urmărești cu interes în ipostazele exprimate. Privit în ansamblu, Jurnalul profesorului C. Manoliu este, în parte, un ansamblu de portrete ale colaboratorilor săi, ale cunoscuților și ale iubitelor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni alta decât coana moașă se străduia să pară în fața satului întreg sobră, foarte, foarte serioasă și nespus de rece. Foleștenii, însă, știau că lucrurile nu stau deloc așa. Oricând
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aievea, eu reușesc să le văd, în vis, deformate, înfrumusețate, agrementate din belșug, cu un soi de... sirop, mai degrabă propagandistic și "pe linie" decât rezultat din realitatea nemijlocită. Stuparu? În somn mi-a părut ca un tip manierat, binevoitor, bonom; chiar cult, atât cât poate fi de cult un secretar județean UTC. Secretar cu propaganda. În vis, însă, multe lucruri par altfel decât în realitate. De ce, oare? Poate pentru că subconștientul reține una sau câteva laturi din faptul de viață petrecut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului Minulescu, nici estetismul ostentativ polemic, antiromantic al imagistului Adrian Maniu; înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ignorării ar fi discreția personajului: „Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca un ferment și animator, fire profund boemă” (cf. D.G.L.R, vol. II, p. 399). Și, nu în ultimul rînd, prejudecata epigonismului urmuzian. Un „minor discret”, surîzător și bonom, care a trecut - fără zgomot - printr-o avangardă unde Zgomotul și Furia erau zeități tutelare. Volumul Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte (apărut în 1931 la Editura Naționala, S. Ciornei cu un portret al autorului și cinci desene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar mai epice, mereu supravegheate de ironia bonomă a naratorului, pline de trucuri metatextuale: Un om prevenit face cît doi. Studiu și introducere la genuul propriu, Bîrna și paiul. Proiect de roman pentru sfîrșitul săptămînii engleze, Model benevol (dedicat Miliței Petrașcu). „Discurs pentru îmbunătățirea rasei cailor“ parodiază discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
infiltrat discret, subversiv și ironic într-un organism rigid și „oficial”. De astă dată, vîrstnicul comediant își readucea în atenție amicul sinucis, folosindu-se de o strategie „la pachet”, adaptată rigorilor epocii. Sub masca bufonă a memorialisticii și a portretisticii bonome, el reproduce fabula „Cronicari” alături de fragmente ample din „Algazy & Grümmer”, „Pîlnia și Stamate”, „Ismail și Turnavitu”, reia cîteva pasaje din articolele interbelice de susținere a lui Urmuz, iar către finalul cărții citează integral propria-i piesă nonconformistă, Capul de rățoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că am uitat unde mă aflu. Îl ridic și văd că am primit un SMS. sunt jos. am o surpriză pentru tine. nat. Cobor scările, dar mintea îmi e în altă parte. Mânia mă înăbușă ori de câte ori mă gândesc la zâmbetul bonom al lui Arnold, la glumele lui ce încurajau dezordinea de pe biroul meu, la cum mi-a zis că o să facă tot ce poate, cum m-a ascultat când eu mă învinovățeam, când mi-am turnat cenușă-n cap și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o admirabilă educație creștină, patriotică și naționalistă, Fane va cultiva Încontinuu această inestimabilă zestre spirituală. Și din punct de vedere fizic el s-a bucurat de o creștere frumoasă, devenind Înalt ca un baschetbalist și armonios dezvoltat. Era atât de bonom Încât sufletul lui nespus de bun putea fi citit pe fața-i veselă și blândă. Fiind dotat cu inteligență deosebită, ieșită din comun, având și mare dragoste de carte, el deveni fruntaș la Învățătură, nu numai la școala din satu-i
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care Îl fotografiase manu În excursia sa În marele Nord ! Nu știu cum, Îi rătĂcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas Înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și miste- rios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri În fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată În carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok‑ul nu era altul decât propriul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Spionajul e cam rușinos, dar uneori e sănătos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica să tragă cu urechea. Trebuie să țină și el la dumneata (am văzut eu că ține, nuanță Pascalopol cu o ironie bonomă), cum țiu și eu, și moș Costache... ca la o ființă gingașă, care merită ocrotirea, ca la o floare rară. (Felix privi pe moșier, aprobând, gata la devotamente.) Să fim preveniți, să nu-i facă lui moș Costache cine știe ce boroboață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea relații, și fetele pe care le putea întîlni la belle-arte nu-i dădeau nici o importanță. La belle-arte însă Titi făcu cunoștință cu un coleg cam de vârsta lui, gras, vorbăreț și bonom, un anume Sohațchi. Nici acesta nu avea vreo vocație deosebită, picta după modele și urmărea să devină maestru de desen și caligrafie. Urmase la același liceu ca și Titi, dar cu un an înainte, și astfel aveau un fond de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
criză se afla Titi. Nu era de altfel greu, fiindcă Titi aducea vorba în chipul cel mai naiv de ceea ce-l preocupa, întrebarea lui stereotipă era, vorbind de femeie: - Crezi că se pretează? - Bre, îi zise într-o zi Sohațchi bonom, trebuie să te-nsurăm. Las' că-ți găsesc eu ție o fată. Ne-nsurăm odată, fiindcă și eu vreau să m-așez la casa mea. Sohațchi încercă totuși mai întîi să pătrundă în casa lui Tulea, să-i cunoască familia, însă Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va da o dimensiune cosmică. Lucrurile neînsemnate au În poemele lui o „țandară de lumină” care le leagă de marele univers. Mai săracă, mai convențională, imaginația lui Alecsandri nu descoperă asemenea legături secrete. Ea se mulțumește cu sentimentul unei comuniuni bonome În natură. Lunca este o natură fericită. Nu cunoaște contestația pentru că nu cunoaște contradicția. N-are forțe rebele, În teritoriul ei nu există goluri, rupturi care să primejduiască sensul acestei comuniuni și plenitudini. Lunca este și un spațiu erotic. Eminescu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu poseda nici o idee despre ce este Ioanide acum, nici măcar nu se interesa, și de fapt nici n-ar fi înțeles, persista deci în ținuta lui condescendentă, ca un învățător informîndu-se de soarta școlarilor săi. În vorbirea sa calmă și bonomă intra o nuanță de comizerație neintenționată, explicabilă prin inocența și prin temperamentul simplist euforic, evident în fața rumenă și mustățile întoarse galic peste buze. - Măi Ioanide, ce mai faci tu, ce mai învîrtești? Așa îl întîmpinase Oprescu pe Ioanide, care apărea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le socoti agreabile pentru un câine. Mai mult, Pomponescu disertă asupra fidelității rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]