779 matches
-
în prezent și formează o mare parte din substanța tratatelor și a cursurilor de sociologie a familiei. În anii de după cel de-al doilea război mondial, în SUA se înregistrează oputernică creștere economică, sporește calitatea vieții, au loc fenomene de „boom”demografic (creșterea rapidă a numărului de nou-născuți). Totodată, cercetările se reorientează spre subiecte „normale” ale familiei, grupate pe trei direcții: o orientare structurală, interesată de legăturile dintre familie și societate; orientarea „comportamentalistă”, preocupată de fenomenele și interacțiunile (de rol) din
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Teama de a-și pierde locul de muncă a dat generat resentimente politice printre autohtoni și a dus la proliferarea mișcărilor antiimigrație În mai toate țările europene. Imigrația a crescut din nou după prăbușirea Imperiului Sovietic și dărâmarea Zidului Berlinului. Boom-ul economic din anii ’90 În Europa de Vest a atras un număr crescând de imigranți. Mulți erau azilanți și imigranți ilegali din Europa Centrală și de Est, În special din Iugoslavia sfâșiată de război. Valurile succesive de imigranți În Europa de Vest din
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ciorile ce mai cârâie. • Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. • Importantă în viață este perseverența. Vă imaginați ce boom financiar va da stăpânul lor, când va pune pe gratis, pe feisbuc, niște pekinezi care interpretează Tosca (mă rog, cu mici variațiuni)? Liviu JIANU Craiova 23 iunie 2014 Referință Bibliografică: Liviu JIANU - DIALOGURI CU ELISE (7) / Liviu Florian Jianu : Confluențe
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma unor crochiuri, schițe de peisaj, inspirate de locuri diverse, de pe toate continentele (Teheran, New York, New Delhi etc). Proza, mai ales nuvelele, se remarcă prin virtuozitate, prin iscusința de a nara, de
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
între factorii care au reclamat reconsiderarea obiectivelor și a rolului statului bunăstării: atitudinea sceptică a indivizilor vizavi de capacitatea statului de a furniza serviciile sociale promise, ca și nemulțumirea față de calitatea celor furnizate; orientarea indivizilor spre realizarea interesului personal, datorită boom-ului economic continuu și măsurilor susținute de promovare a bunăstării; detașarea clasei de mijloc (principala beneficiară a măsurilor de suport din partea statului, dintre care cele mai importante au fost accesul la educație, calificare profesională, asigurări de pensii și sănătate) de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și populația majoritară. Dar aceste „punți” ar trebui să aibă un singur sens de trecere- dinspre minoritate spre majoritate, nu și invers. În fine, modelele emancipării culturale se bazează pe eresul conform căruia reforma multiculturală a curriculumului va declanșa un boom educațional și economic care ar scăpa tineretul minoritar american de incultură și de sărăcie. McCarthy a fost nevoit să conchidă că toate modelele de educație multiculturală de la începutul anilor ’90 sunt simple fantezii pedagogice, care se bazează pe prezumții academice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
participării. Participarea la viața comunitară în trecutul apropiat Dincolo de ceea ce se petrece în prezent, istoricul implicării în viața comunitară oferă o imagine asupra persistenței situației curente. Este greu de crezut că o localitate fără tradiții ale participării poate avea un boom al vieții comunitare, sutenabil pe termen mediu și lung. Ceea ce am găsit pe teren confirmă realitatea prezentă. Satele bogate în experiențe trecute ale participării sunt cele care prezintă astfel de exerciții și în prezent (tabelul 3). Singura excepție este Tomșaniul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
a angajat pur și simplu. Așa cum am menționat mai devreme, demisionase de la o firmă cu același profil și îi trecuse prin cap să-și deschidă o afacere proprie. A vorbit cu un consultant financiar și acesta i-a spus: „Acum boomul se intensifică și nu e un moment prielnic, dar puteți încerca.“ („Vai, mulțumesc pentru sfat!“) A renunțat pe loc la idee și a devenit un simplu angajat - și așa i s-a schimbat cariera. S-a hotărât să-și aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a întâmplat!“ și, în același timp se distrează pe seama acelui lucru. Sono Hideki ( 36 de ani) Domnul Sono lucrează în districtul Aoyama, la o filială din Tokio a unei firme care produce numai haine de lux. Lucrează în vânzări. Din cauza boomului economic afacerile din domeniul vestimentației nu o duc prea bine, dar el spune: „Începem să ne revenim.“ Se săturase să vadă boșorogi cu fete tinerele, care goleau rafturile, cumpărând cele mai scumpe haine fără măcar să se uite la ele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atac. Nici el nu înțelege de ce nu are nici un fel de resentiment. „Lucrez la firma asta, dar nu mă interesează deloc hainele. Văd ceva și cumpăr. Nu stau să pierd timpul.“ Cu toate astea era îmbrăcat cu gust. În perioada boomului economic am avut vânzări extrem de bune. Aproape că-mi vine să râd, dar firma făcea în fiecare an excursii în Hawaii. În comparație cu vremurile acelea, situația de-acum e jalnică. Chiar și în timpul crizei economice ne-a mers bine. Câteva magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bani garanție ori trebuie să avem garanție prin bancă. Altfel nu putem face afaceri. De aceea munca celui care se ocupă cu direcționarea finațelor este foarte importantă. Dacă sunt ocupat? Așa și așa. Nu la fel ca înainte. Acum, din cauza boomului, până și firmele imobiliare au probleme. Apoi, a mai venit și liberalizarea industriei petrolului. Furnizorii pot importa petrol mai ieftin, de aceea trebuie să ne gândim și noi la restructurări. Și construcțiile în general vor avea de suferit. Treptat o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Wajima. Un prieten de-al prietenului meu ne-a făcut cunoștință. Avem doi copii: un băiat de opt ani și o fetiță de cinci. Acum locuim în Saitama, în casa pe care am cumpărat-o acum șase ani. Da, când boomul era în maximă ascensiune... se mai întâmplă să tragi și lozul câștigător. Iau metroul de la linia Yūrakuchō. Dacă nu plouă, cobor la Sakuradamon și merg pe jos până la Kasumigaseki. Apoi iau metroul de la linia Hibiya până la stația Roppongi. Drumul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp de doi ani am lucrat în Laboratorul de Cercetare al Apărării. Aici recrutam oameni pentru Ministerul Autoapărării. Recrutarea? Nu, nu era dificilă. Aveam o normă, dar, în acea perioadă, aveam prea mulți oameni și nu mai recrutam. Tocmai în timpul boomului economic. Până atunci economia era stabilă și proaspeții absolvenți lucrau la firmele din sectorul privat, odată cu înrăutățirea situației economice, a câștigat teren sectorul de stat. În Kōchi nu era greu să te înscrii în Armată, dar cel mai ușor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mic douăzeci și unu. Fata spune că se va căsători anul viitor. Fiul încă este student și nu are de gând să intre în armată. Avem o casă în Higashi-kurume pe linia Seibu Ikebukuro. Am cumpărat casa în 1985, exact înainte de marele boom economic. Pe atunci încă mai puteai să-ți cumperi o locuință. Pentru că serviciul meu era în Iruma, adică pe lângă Tokio, m-am gândit să achiziționez o casă pe la mijlocul distanței, dar în oraș erau foarte scumpe și nu mi-am permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Shokai. Dar știam cât de greu e să găsești o slujbă, așa că am acceptat toate ofertele, nu numai pe cele legate de confecții: de la construcții la telecomunicații, orice, în afară de industria alimentară. Până la urmă toate au căzut. Al doilea an de după boomul economic a fost unul de criză. M-am angajat la firma X, producătoare de confecții, unde am muncit până în luna martie a acestui an. Motivul pentru care am demisionat, păi, era SPA, adică și producția și comercializarea se făceau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o zonă rezidențială și nu ducem lipsă de nimic, totuși casa e cam mică. Două camere de șase tatami și bucătăria de patru tatami și jumătate. Nici acum chiria nu este mare, dar înainte era mult mai mică. De când cu boomul economic, sub pretext că renovează casa, treptat, proprietarul a început să crească prețul, iar acum chiria se mărește la fiecare doi ani. Inițial am vrut să mă fac muzician. În timpul facultății aveam o formație, iar după absolvire a mai ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu prea puteam să ne cumpărăm o casă satisfăcătoare din salariile noastre. Atunci am auzit o discuție interesantă. Eu aveam patruzeci de ani. M-am gândit că ar fi timpul să-mi cumpăr o casă și am strâns puțin cureaua. Boomul economic se terminase și prețurile se mai stabilizaseră, ratele scăzuseră. De atunci au scăzut și mai mult. În fiecare luni la 8:30 avem ședință. Cred că au fost câțiva care și-au luat concediu. Nu mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am gândit să ne cumpărăm o casă. Acolo era imposibil. Era o diferență de o cifră la preț. Am tot căutat și un singur loc s-a potrivit cu ce aveam noi în buzunar. Asta era acum opt ani. Chiar înainte de boomul economic. Pe atunci nu exista taxa pe valoarea adăugată. Îmi era foarte greu să fac naveta. Când am cumpărat casa, nu m-am gândit și la asta. Prioritatea au fost banii... Pentru că e la țară, e bine să locuiești aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zonă e revendicat și presupun că, la început, cei din oraș planificaseră să facă acolo o zonă industrială. Persoanele din acest domeniu au venit în număr mare aici. Nu, nu are legătură cu faptul că a crescut prețul pământului din cauza boomului economic. În fabricile astea lucrăm cu mașinării mari și, chiar dacă ai vrea să te extinzi, în oraș nu prea poți. Traficul e infernal, străzile sunt înguste și se întâmplă ca mașinile mari să nu poată intra. Toate mașinile care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se spune că este o revoluție tehnologică. Recent, mașinăriile s-au îmbunătățit și au incluse de la început tot ce ne trebuie. Și materialele sunt mult mai bune. De aceea, în firma noastră a scăzut numărul utilajelor. Apoi, de cînd cu boomul economic sunt tot mai puțini tineri care se angajează la astfel de firme. La urma urmei e o muncă simplă. Poate nu sunt atrași... știu și eu?! Firma a fost înființată în 1946, iar eu m-am angajat acolo prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi amintesc. Cel mai greu e să fii reținut de către client. Dacă nu te recunosc atunci când te văd prin oraș: «Uite-l pe Katagiri de la firma X», nu ai făcut nimic. Și oamenii din zona Gotanda s-au schimbat de la boomul economic. În trecut erau multe fabrici, însă, în perioada aceea, multe au fost scoase de pe piață. Și clienții au dispărut cât ai zice pește. Locuiesc în orașul Koshigaya. Deoarce copiii s-au mărit, am vrut să mă mut într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la patru ace. „Se pare că strămoșii mei au locuit în Kakigarachō dinainte de 1900. Părinții mei au fost niște simpli muncitori. Nu s-au ocupat de comerț. Eu am fost născut și crescut acolo. În 1986, când a avut loc boomul, am făcut schimb de locuință și ne-am mutat în Hamachō. După ce am evacuat casa, am auzit că voiau să construiască ceva acolo. Dar nu s-a construit nimic. A devenit parcare. În prezent muncesc la o firmă de software
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu vând lucruri pentru persoane, ci pachete speciale pentru firme. Situația economică nu e foarte bună. Nu prea vindem. În orice companie, investițiile sunt restricționate și nu prea cumpără softuri. Acum muncim de trei ori mai serios decât în perioada boomului, însă ne-am dori ca vânzările să fie măcar jumătate din ce erau atunci. E greu. Salariul de bază e mic. Politica firmei e să ne luăm o cotă parte din vânzări, așa că, în cazul în care firma nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
procentul e mare. Salariul anual a scăzut față de anul precedent cu 2-3 000 000 de yeni. A fost o idee groaznică, să mă căsătoresc după ce depășim criza economică (râde). Cât am fost burlac, beam în fiecare zi. În special în timpul boomului, când aveam venituri mari, cheltuiam mulți bani. Ce bine ar fi fost dacă aș fi pus bani deoparte atunci. Dar gândeam pozitiv. Speram că, indiferent de situația economică, calculatoarele se vor vinde bine. De aceea i-am risipit. Cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Tokio. La fel ca și domnul Nakata de dinainte, este un copil născut și crescut în zona limitrofă a capitalei. Tatăl se ocupa de afaceri cu oțel.ăși casa părinților a dispărut din cauza speculației cu creșterea prețului pământului din timpul boomului. Înainte portul era orașul editurilor și legătoriilor. Erau construite multe făbricuțe, însă acum s-a transformat în teren viran. A devenit un loc trist. E ca o parcare imensă fără mașini. Nu e prea mult dacă spun că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]