KorAP: Find »[drukola/base=borcan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...116 >

2,885 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

meu de copil de fereastra prăvăliei, pentru a privi În voie forfota dinăuntru. Făina moale, mătăsoasă, pe care o mângâiam acasă, Înainte de-a fi transformată În pasta care creștea În cuptor, era acolo, În prăvălie În cantități uriașe, În borcanul transparent, pe care imaginația mea Îl vedea ca pe un oraș mic, Înzăpezit.,, Antoniu, trebuie să visezi numai lucruri pure, albe, imaculate, așa cum Își amintește copilul din visul tău.,, Doi Șuieratul trenului i-a trezit pe cei doi. De aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
că eu pot Înlocui golul lăsat În inima lui. Era În 1946, În plin război și el avea o mică afacere cu miere. M-a angajat la magazinul lui, ca vânzător. Îmi plăcea interiorul, rafturile erau albe și pe ele borcanele cu miere, de diferite forme și mărimi, mi se păreau venite dintr-o lume de basm. Șterpeleam În fiecare zi câte o bancnotă, apoi mă Întâlneam cu fel și fel de derbedei și cheltuiam banii pe țigări și băutură. Dormeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
banii obținuți din vânzarea ei, și-a dat seama că fur. Clienții se plângeau și ei că În miere cineva a pus apă. Eu intram noaptea pe furiș În magazin și turnam apă În miere. Aveam o rezervă mică de borcane goale ascunse sub pat și, dintr-un borcan cu miere făceam două, iar banii de pe unul Îi băgam În buzunar. Când m-a descoperit, a spus că nu mă dă pe mâna poliției, dar să plec imediat că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
seama că fur. Clienții se plângeau și ei că În miere cineva a pus apă. Eu intram noaptea pe furiș În magazin și turnam apă În miere. Aveam o rezervă mică de borcane goale ascunse sub pat și, dintr-un borcan cu miere făceam două, iar banii de pe unul Îi băgam În buzunar. Când m-a descoperit, a spus că nu mă dă pe mâna poliției, dar să plec imediat că nu mai vrea să mă vadă În viața lui. Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ca două armate Învingătoare pe o alee plină cu frunze uscate din Parcul Icoanei. Eram descomplectați, lipsea un membru important al familiei, dar fericiți. Am cumpărat de la un Supermarket din apropiere brânză, șuncă, pâine, un kilogram de mere și un borcan de zacuscă, după care ne-am oprit la ușa unei prietene bovarice, care locuia prin preajmă, genul acela de femeie care știe tot și vrea să fie În centrul atenției În fiecare clipă. Era o ființă cam nevrotică, mică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
pune la adăpost sub maldărul de cârpe de la capul patului Ăpernă improvizatăă, ca În adolescență, când Își ascundea noaptea, efuziunile letriste de ochii vigilenți ai tatălui. Pune creionul pe care l-a ascuțit de câteva ori, Înjumătățindu-l, Într-un borcan de gol și nu desființează ,,masa de lucru,, , o lasă pregătită pentru noi impulsuri scriitoricești, nu Înainte de-a constata că scrisul lui mai are Încă aspectul ordonat de odinioară, deși s-a mai dilatat, s-a deformat, poate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană din abanos să pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider sistemul endocrin,“ continuă, repetând faimosul său slogan. Apoi, punându-și brațul În jurul unei stele din piatră cafenie, adăugă: „Și pot să asigur cititorii dumneavoastră: acest lucru este valabil atât pentru monștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
perversă, Haarman omora băieți pe care Îi agăța pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur și simplu un borcan și Își pregătea o masă fortifiantă. Carnea rămasă fusese vândută pe piața locală și hainele, Împărțite cunoscuților. Și, fiindcă proteina de origine animalieră nu era niciodată În plus, nu-și permitea nimeni să-l suspecteze. În afară de Manetti, desigur. Colegul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
o pișcătură În braț. Apoi, după un minut liniștit și moale, gândurile Începură să mi se topească În cap. Frica dispăru, corpul se dizolvă și m-am contopit din nou cu o lume plutitoare. Singurul lucru care mă deranja era borcanul care deodată pare să fi fost montat deasupra capului meu - ori asta, ori Însăși capul meu se transformase În sticlă. Cu o acuratețe care depășea tot ce-am trăit până acum, am descoperit că Îmi observ creierul pulsând. Senzația nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

de beton. După ce mă lasă singur cu un ofițer în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție corporală completă. Acum întoarceți-vă. Și număr: 1, 2, 3... Și mă întorc. Mă aplec. Apucându-mi fesele cu mâinile, le depărtez. Număr: 4, 5, 6... Pentru că am picat la examenul de etică. Sunt un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Știu pe cineva de la serviciul Dezvoltare, care ne poate ajuta. Alo, strigă el în telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și dea seama ce anume l-a neliniștit. Departe, în autoservire, peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Departe, în autoservire, peste rafturile cu borcane de dulceață, un crîmpei de cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista Teatrul, în care să mi se fi publicat, în sfîrșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți loc să treceți?! se înfurie ea din senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd Mihai face primul pas de retragere. Cîțiva cumpărători întorc privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o aborda pe doamna blondă, al cărei cap se întoarce înapoi spre borcane, secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte că nu mai este în centrul atenției voiam să vă înapoiez revista cumpărată la ieșirea din lift. Ochii femeii se întorc brusc spre el, fixîndu-l. V-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce pregăti spune Ovidiu. Bănuie ceva Mihaela? întreabă mai mult din priviri. Nu, nici vorbă. De ce? se interesează Pavel. O văd umflată. Așa-i ea rîde Pavel, pornind spre bucătărie, gîndindu-se că sus, în camera de lîngă dormitor, are un borcan de vreo trei chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași găinile, porcul tăiat, o parte din lucrurile necesare peste vară și altele. Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se aude cu convorbirea mea? Taxă inversă, pe numele Lazăr. Cît?, că și răbdarea are o limită. Sultana, apărută și ea de o vreme, se agită printre mese, împărțind ultimele comenzi, făcînd notele de plată. În bucătărie, Pavel a adus borcanul cu brînză de oi și gogoșarii în oțet, făcînd porții, cîntărind din ochi brînza pusă în farfurii, mai luînd înapoi cu lingura acolo unde i se pare că-i prea mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult. Nu vinde acum îi spune soția -, lasă pe la prînz, că-i crește prețul. Ce,-s prost!? Dacă sosesc plugurile? Pe vremea asta? rîde Mihaela. Uite ce-i afară. Că bine zici! încuviințează Pavel, începînd să răstoarne brînza înapoi în borcan. Vinde-o acum îi spune Ovidiu. Altfel, mai tîrziu, se prinde lumea. Și mai e și ăla cu blană, cred că-i adjunct la direcție. Mi l-am amintit: a fost în septembrie cu directorul general pe aici, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aia mică, ai? O mînă de om, nici n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să nu-și mai bată gura degeaba, Mihai caută cu privirea spre borcanele cu substanță din fața sa: Dacă mai continuu să-i spun, mi-l fac dușman, și ce interes am? Ca prieten, cum se declară, nu l-am simțit o dată măcar interesat de mine, să mă ajute, măcar să mă întrebe cum locuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

împreună pe străzile umede de provincie. „Localul grecesc“ se dovedi a fi Tiresias Kebab Bar. În fereastră, o țepușă cu kofta kebab de porc făcea o piruetă onctuoasă. În fapt, restaurantul nu ieșea cu nimic în evidență. Pe tejghea erau borcane cu diferite chestii puse la murat. În spate, dominând șirul de recipiente, era amplasat un dulăpior luminat, cu fotografii stridente ale unor meniuri nedigerabile. Printr-o deschidere boltită, Alan vedea câteva mese mici, acoperite cu fețe de masă stropite din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]