293 matches
-
calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele e cu sens unic. Mulți creatori de artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
secundă își mută privirea spre propriile lui picioare. Incredibil! O rușine mai mare nici că se putea. Om în vârstă, intelectual cunoscut și răscunoscut, capul unei familii onorabile îmbrăcat cu niște veșminte atât de caraghioase, încât și celui mai nenorocit boschetar sau cerșetor i-ar fi rușine cu ele. Într-un suman de blană de sub care ieșea la iveală un gen de rubașcă strânsă pe corp, zdrențuită și grosolan peticită, dintr-un fel de piele de animal necunoscut, în jurul căreia se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Gogh sau un Rembrandt, nu știu dacă mai poți accepta acest lux. Dar singurătatea, constat, nu-și selectează clienții doar dintre genii. Putem vorbi așadar despre o democrație a imperiului singurătății. Populația acestui imperiu este foarte pestriță: cerșetori, vampe, genii, boschetari, miliardari... Îți mărturisesc faptul că, la un moment dat, voiam să solicit dreptul de proprietate pentru ceea ce eu credeam că reprezintă invenția noastră: singurătatea în doi. Eram o naivă. Cred că aceasta este invenția cuplului celebru: Adam și Eva. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap pătrat avea motivele lui să graseieze. Deci nu era total nebun. Am intrat într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi dreptunghiulare, lungi, pe fiecare perete. Abis-Uican a introdus o casetă într-un casetefon portabil și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori abandonat. După prima rundă de negocieri, urma să fie trimisă ca ambasador al clanului tanti Cucu. Cum exista riscul să se creadă că provin dintr-un neam condamnat la galere pentru contrabandă cu chiftele, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
engleză cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de adăpost mobil alcătuit din cutii de carton. Nici unul nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de piele și dădea s-o ridice din anonimatul grămezii, Necuratul îl aduce-n zonă pe directorul teatrului; văzînd ce intenții are angajatul său, liderul îl admonestează cu oarecare reținută glacialitate: Domnu' Fonfu, se poate, sînteți un artist, nu un boschetar! Și-n plus, reprezentați aici spiritualitatea română! Și-așa avem un prost renume prin împrejurimi, e bine să fiți văzut luînd vechituri din gunoaie, ziua-n amiaza mare? Lăsați gioarsa aia la locul ei și reîncadrați-vă în grupul de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se Întâmplă cu Delahaye. Care, sub numele de Baumgartner (care are capriciul de a nu se numi Baumgarten), Îi fură șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează la un cunoscut din lumea interlopă (cum ar spune unii, boschetar cum ar spune cei mulți, cloșard cum ar zice cineva), lăsat să moară de frig, pentru ca singurul martor să dispară, În incinta unei camionte frigorifice cu care transportase piesele tezaurului. Ferrer, dar nici cititorul, nu știu că Baumgarten este Delahaye
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cât era necesar ca să înțeleagă spectatorul cum curge acțiunea. Nu mai mult. Aproape fiecare cadru avea o noimă pentru scenariul general. Pintilie deraiază pur și simplu minute în șir, punând aparatul pe fețele mulțimii citadine, femei, bătrâni, șmecheri, tineri tâmpi, boschetari, o duduie drăguță. Prim- planurile repetate pe chipuri omenești ordinare, evitate sistematic în deceniul 6, când legea o face planul mediu, aparent „inutile”, constituie un contrapunct tăcut, realist și sarcastic la replicile „corecte politic”. De obicei, discutarea misiunilor și planurilor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și flanează ei pe marile trotuare), de parcă aștepta să asiste la o deja anunțată jubilație. Minunat! Dar a început filmul. Ceva cu un domn Lăzărescu, parcă, pregătit să moară. Brrr! Ei bine, cînd a apărut chiar domnul, un fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Giovanni. Mediul de migranți români din Milano Insecuritate, riscuri și speculație „De exemplu, când vezi viața de zi din Italia, na, Italia este o țară occidentală [este OK], dar deja când treci la viața de noapte sau la viața de boschetar, Doamne ferește ce vezi [mai ales] noaptea, te sperii, zici că nu e adevărat. Sunt și persoane care pot să îți ia gâtul pentru zece euro, în anumite medii... este mult pericol.” (D.U.) Pentru a înțelege viața migranților și structurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
căutând de lucru în mediul de migranți, adeseori fiind speculați sau plătiți prost, dar acceptând această stare de fapt ca pe un lucru mai profitabil situației în care nu muncesc. „Un duș în Italia este un lux când ești barbon, boschetar cum îi zice în România, băieți care dorm în canale. Trebuie să ai noroc să dormi într-un canal bun, că și acolo e mafie. Dacă este altul în zonă, trebuie să te pui de accord cu el să intri
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
întâlnire a migranților din Milano, în timp, o parte dintre români au plecat din Milano în satele sau în orașele de la periferie și în aceste locuri apar noi spații de socializare, în parcurile și restaurantele din zonele respective 26. Pentru boschetari, părăselile din aceste zone sunt deseori mai sigure decât părăselile din Milano și adesea aceștia preferă uneori să frecventeze aceste noi locuri. Zama și Molino Dorino: circulație, socialitate și identitate Zama este o parcare la periferia din extremitatea sud-estică a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]