739 matches
-
Dobričević, și oamenii de știință ca Ruggiero Giuseppe Bosco, zis Ruđer Josip Bošković și Marino Ghetaldi, zis Marin Getaldić. Conform recensământului din 2011, orașul Dubrovnik avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de bosniaci (%) și sârbi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de musulmani (%), ortodocși (%) și persoane fără religie și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
ori. Cel mai longeviv a fost Ebu's-Suud Efendi care a stat în funcție 29 de ani, în timp ce Memikzade Mustafa Efendi a rezistat doar 13 ore. Dintre cei 131 de șeyhülislami, doar 9 nu au fost de etnie turcă (arabă, bosniacă, gruzină, cerkeză, albaneză). Printre șeyhülislami s-au numărat savanți, scriitori, poeți, caligrafi, compozitori și legiuitori. Adunând la un loc toate "fetva" emise, mulți șeyhülislami au lăsat în urmă importante opere atât din punct de vedere al științelor islamice, cât și
Şeyhülislam () [Corola-website/Science/310411_a_311740]
-
organizată cu ocazia împlinirii a 50 de ani a lui Danny Elfman, la Hollywood, în 2003. [1] Fanfara Ciocârlia sunt considerați pionieri ai genului muzical dance Balkan Beats. Balkan Beats este numele născocit în 2001 de DJ-ul de origine bosniacă ce trăiește în Berlin Roberto Soko pentru un club de noapte pe care l-a inaugurat folosing acorduri de muzică lăutărească balcanică. Fanfara Ciocârlia a fost printre formațiile mixate de Soko, și, de atunci, muzica lor a devenit o piesă
Fanfare Ciocărlia () [Corola-website/Science/311048_a_312377]
-
care vorbesc despre această bătălie, dar o examinare critică a acestora și o comparație cu bătălii similare contemporane cu ea (cum ar fi bătălia de la Angora sau cea de la Nicopole) permite o reconstruire fidelă. După înfrângerea otomanilor de către sârbi și bosniaci în Bătălia de la Plocnik, Murad I, conducătorul Imperiului Otoman, a început să-și strângă trupele la Philippoupolis (Plovdiv) în primăvara lui 1389, și a sosit la Ihtiman după un marș de trei zile. De acolo, a ales ruta pe la Velbužd
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Dintre aceștia, câteva mii alcătuiau cavaleria, dar probabil numai câteva sute aveau armuri complete. Ambele armate includeau trupe străine: de exemplu, sârbii aveau de partea lor pe banul croat Ivan Paližna cu o mică oaste, probabil ca parte din contingentul bosniac în timp ce turcii erau susținuți de boierul sârb Konstantin Dejanović. Aceasta i-a determinat pe unii istorici să descrie armatele drept coaliții. Armatele s-au întâlnit la Câmpia Mierlei. Centrul armatei turcești era condus de Murad, în timp ce Baiazid era pe flancul
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist al morții: hrană puțină, condiții grele, cruzimea gărzilor ustașe. Ca și în alte lagăre, condițiile se îmbunătățeau temporar în timpul vizitelor unor delegații - cum ar fi delegația de
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
(29 martie 1831-5 iunie 1832) a fost o revoltă a aristocraților bosniaci musulmani, în frunte cu Husein Gradaščević împotriva reformelor Sultanului Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman. Nemulțumiți de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
aristocraților bosniaci musulmani, în frunte cu Husein Gradaščević împotriva reformelor Sultanului Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman. Nemulțumiți de scăderea puterii pașilor locali și, mai ales, de acordarea, în urma tratatului de la Adrianopol, de autonomie și de teritorii Serbiei, liderii bosniaci au strâns o armată și l-au proclamat pe Gradaščević vizir al Bosniei. Marele vizir a condus două atacuri nereușite împotriva rebelilor, care și-au întărit poziția în Bosnia și în Herțegovina. În primăvara lui 1831, însă, un nou atac
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
II-lea a reintrodus mai multe reforme prin care a lărgit armata centrală imperială ("nizam"), a introdus noi taxe și a complicat birocrația otomană. Aceste reforme au dus la slăbirea statutului special și a privilegiilor de care se bucura aristocrația bosniacă în Imperiul Otoman și, combinat cu creșterea puterii altor popoare europene aflate sub dominație otomană, a dus la alarmarea și agitarea spiritelor în rândul bosniacilor. Viitorul lider al mișcării pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
reforme au dus la slăbirea statutului special și a privilegiilor de care se bucura aristocrația bosniacă în Imperiul Otoman și, combinat cu creșterea puterii altor popoare europene aflate sub dominație otomană, a dus la alarmarea și agitarea spiritelor în rândul bosniacilor. Viitorul lider al mișcării pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-a opus la început reformelor. În 1826, când Sultanul a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-a opus la început reformelor. În 1826, când Sultanul a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza acestora
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
acestora. În restul deceniului anilor 1820, Gradaščević a păstrat relații bune cu autoritățile imperiale din Bosnia. Când Abdurrahim-pașa a devenit vizir în 1827, Gradaščević a devenit consilier al acestuia. Din această poziție, Gradaščević a jucat un rol important în mobilizarea bosniacilor pentru războiul ruso-turc. În urma unor revolte de la Sarajevo din timpul pregătirilor în care Abdurrahim-pașa a fost dat jos, Gradaščević l-a adăpostit pe acesta la Gradačac înainte de a-l ajuta să fugă din țară. Gradaščević a fost loial și succesorului
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
pace, Imperiul Otoman trebuia să acorde Serbiei autonomie. Serbia autonomă astfel înființată a primit și șase districte tradițional atribuite Bosniei. Aceasta a declanșat mișcarea pentru autonomia Bosniei. Între 20 și 31 decembrie 1830, Gradaščević a găzduit o adunare a aristocraților bosniaci la Gradačac. După o lună, între 20 ianuarie și 5 februarie s-a ținut o altă adunare la Tuzla pentru pregătirea revoltei. De acolo, populației bosniace i s-a cerut să se răscoale și să apere Bosnia. Husein-kapetan a fost
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Bosniei. Între 20 și 31 decembrie 1830, Gradaščević a găzduit o adunare a aristocraților bosniaci la Gradačac. După o lună, între 20 ianuarie și 5 februarie s-a ținut o altă adunare la Tuzla pentru pregătirea revoltei. De acolo, populației bosniace i s-a cerut să se răscoale și să apere Bosnia. Husein-kapetan a fost ales neoficial lider al mișcării. Conform unor surse contemporane, bosniacii ar fi cerut Constantinopolului: Un alt rezultat al întrunirii de la Tuzla a fost acordul pentru o
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
5 februarie s-a ținut o altă adunare la Tuzla pentru pregătirea revoltei. De acolo, populației bosniace i s-a cerut să se răscoale și să apere Bosnia. Husein-kapetan a fost ales neoficial lider al mișcării. Conform unor surse contemporane, bosniacii ar fi cerut Constantinopolului: Un alt rezultat al întrunirii de la Tuzla a fost acordul pentru o altă întrunire generală la Travnik. Întrucât Travnik era capitala pașalâcului bosniac și reședința vizirului, întâlnirea era, practic, o confruntare cu autoritățile otomane. Gradaščević a
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Bosnia. Husein-kapetan a fost ales neoficial lider al mișcării. Conform unor surse contemporane, bosniacii ar fi cerut Constantinopolului: Un alt rezultat al întrunirii de la Tuzla a fost acordul pentru o altă întrunire generală la Travnik. Întrucât Travnik era capitala pașalâcului bosniac și reședința vizirului, întâlnirea era, practic, o confruntare cu autoritățile otomane. Gradaščević a cerut tuturor celor implicați să adune o armată. La 29 martie 1831, Gradaščević a pornit spre Travnik cu circa 4000 de oameni. Aflând despre numărul oamenilor ce
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
într-o zonă împădurită. Gradaščević a profitat imediat de această greșeală și a executat un contraatac devastator cu grosul trupelor, anihilând aproape complet armata otomană. Rashid-pașa însuși a fost rănit. Marele vizir a susținut că Sultanul va îndeplini toate revendicările bosniacilor dacă armata rebelă se întoarce în Bosnia, iar Gradaščević a revenit acasă. La 10 august, la Priștina, a avut loc o noua întrunire a liderilor revoltei, în care s-a hotărât ca Gradaščević să fie proclamat vizir al Bosniei. Deși
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
a liderilor revoltei, în care s-a hotărât ca Gradaščević să fie proclamat vizir al Bosniei. Deși Gradaščević a refuzat la început, cei din preajma sa au insistat și el a acceptat. Noul său statut a fost oficializat într-un congres bosniac ținut la Sarajevo la 12 septembrie. În fața Moscheei Țarului, cei prezenți au jurat pe "Coran" credință lui Gradaščević. În acest moment, Gradaščević era comandant suprem al armatei și principala autoritate civilă în Bosnia. A înființat o curte în jurul său și
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Atacul de la Gacko a eșuat, întrucât armata din Posavina și Podrinje de sud au fost învinse de Čengić. În octombrie, însă, o armată trimisă de Gradaščević, în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
în frunte cu Ahmed-beg Resulbegović, a cucerit Trebinje de la familia loialistă Resulbegović. O delegație bosniacă a ajuns în tabăra marelui vizir de la Skopje în luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el a atacat unitățile bosniace de lângă Novi Pazar. Din nou, armata rebelă a învins trupele imperiale, dar a trebuit să se
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
luna noiembrie. Marele vizir a promis acestei delegații că va insista pe lângă Sultan să accepte cererile bosniacilor și să-l numească pe Gradaščević oficial vizir al Bosniei autonome. Intențiile sale erau altele; la începutul lui decembrie, el a atacat unitățile bosniace de lângă Novi Pazar. Din nou, armata rebelă a învins trupele imperiale, dar a trebuit să se retragă din cauza iernii grele. În Bosnia, între timp, Gradaščević a hotărât să ducă o campanie în Herțegovina în ciuda vremii nefavorabile. Căpitanul din Livno, Ibrahim-beg
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
atacat mai întâi Ljubuški și pe căpitanul local Sulejman-beg. Fidrus l-a învins pe Sulejman-beg și a asigurat întreaga Herțegovină cu excepția Stolacului. Armata care a asediat Stolac, însă, a eșuat în luna martie a anului următor. Primind informații că trupele bosniace slăbiseră, căpitanul din Stolac, Ali-pașa Rizvanbegović, a rupt asediul, contraatacând rebelii și împrăștiindu-le trupele. Spre Stolac fusese trimisă deja o nouă forță de la Sarajevo, sub comanda lui Mujaga Zlatar, dar a fost rechemată de Gradaščević la 16 martie după
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
conduși de Ali-paša Fidahić înaintea lor la Rogatica în timp ce unitățile staționate la Višegrad aveau să meargă la Pale, lângă Sarajevo. Cele două forțe s-au întâlnit pe câmpia Glasinac la est de Sarajevo, lângă Sokolac, la sfârșitul lui mai. Armata bosniacă a fost condusă de Gradaščević însuși, în vreme ce trupele otomane erau sub comanda lui Kara Mahmud Hamdi-pașa, numit oficial de Sultan în funcția de vizir al Bosniei. În această primă luptă, Gradaščević a fost obligat să se retragă la Pale. Luptele
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
ani de la înființarea Canadei în 1867, recensământul din 1871 din Canada a consemnat un numar de 13 musulmani, nativi europeni, în rândul populației. Cu toate acestea, există rapoarte care consemnează musulmanii mai devreme de acea dată. Un mare număr de bosniaci (din Bosnia) au venit pe pamant american odată cu creștinii din Europa; unii au venit înainte de Primul Război Mondial. Prima Moschee canadiană, Al-Rashid , a fost construită în Edmonton, în 1938, când erau aproximativ 700 de musulmani europeni în țară . Această clădire
Islamul în Canada () [Corola-website/Science/329089_a_330418]
-
încearcă să anexeze Bosnia. Un alt element major, marea schismă din 1054 va influența istoria Bosniei. Teritoriul se află la limitele ortodoxiei și catolicismului. Din acest motiv, populația este divizată sub aspect confesional. În perioada respectivă se formează și Biserica Bosniacă, o grupare considerată eretică atât de către ortodocși cât și de către catolici. Datele despre Biserica Bosniacă sunt foarte sărace și sunt exclusiv prezentate de către clericii catolici. Unii autori (în special istoricii croați), susțin că membrii ei erau susținători ai bogomilismului. Alți
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]