1,323 matches
-
din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase de culoare ruginie brăzdau de sus până jos roca. Firicele de mică străluceau în lumina soarelui care coborâse până aproape de orizont. Muntele se arcuia într-un pinten semicircular ca un intrând în poiană, înconjurat de cursul de apă. Câțiva pași mai încolo, se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era un bărbat în vârstă, peste șaptezeci de ani, după părerea lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind spre aparat. El nu părea să fi avut mai mult de șaptesprezece sau optsprezece ani, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor. O femeie tînără, cu părul brăzdat de șuvițe argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie brăzdate de câte o dâră albicioasă, Într-un ciudat contrast cu barba deja complet albă. Făcu un pas către el, târându-și piciorul drept, ceva mai scurt decât celălalt. - Curiozitatea e temelia dintâi a oricărei științe. Ar trebui să știi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe promenada de scânduri, calmat de necontenita tălăzuire a mării, adulmecând mirosul pe jumătate funebru al brizei sărate. Marea, se gândea el, Își păstrează amintirile mai profund decât pământul lipsit de credință. Parcă și acum șoptea despre galerele norvegiene ce brăzdaseră lumea apelor, sub stindardul cu figuri de corbi, despre navele de linie britanice, bastioane gri ale civilizației, ieșind cu toată forța aburului din cețurile unui iunie Întunecat În largul Mării Nordului. - Ia te uită! Amory Blaine! Amory a aruncat o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
batali, spune Anna, care ar fi în stare să meargă de bunăvoie la tăiere și acolo să țină chiar ei cuțitul și să indice locul unde să fie înjunghiați. Bărbații erau cenușii din cap până‑n picioare, munca în fabrică brăzdase cute adânci pe fețele lor aproape lipsite de virilitate. Ce fac ei acasă cu femeile lor îți poți închipui: nimic. Nimic plăcut. Dar nici măcar ceva din cale‑afară de neplăcut, până și pentru asta le lipsește gabaritul. Munca dezgustătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ducea într-o zonă împădurită. Am oprit mașina și m-am uitat în jur. Kindermann moțăia ușor. Mi-am aprins o țigară cu mâna tremurândă și am coborât. Bătea acum un vânt puternic și cerul negru, zguduit de tunete, era brăzdat de fulgerele argintii ale furtunii. Poate că erau pentru Kindermann. După câteva minute, m-am aplecat înăuntru peste scaunul din față și mi-am luat arma. Apoi am deschis portiera din spate și l-am zgâlțâit pe Kindermann de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am plâns, Am avut o tentă îndrăzneață, La necazuri, am și râs. Nu încerca să treci prin lume, Astfel ca nimeni să te vadă, Să nu lași nici un fel de urme, Sau fără să faci vreo treabă. Obrazul ți-e brăzdat, De urma anilor trecuți, Ce fără teamă au săpat, Să rămână semne, Să nu uiți. Referință Bibliografică: Am parcurs / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
AM PARCURS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364536_a_365865]
-
Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de TITINA NICA ȚENE Întrebare A cita primăvară-i asta? Au înflorit din nou castanii iute și pe nesimțite trecură peste mine, anii. Izvoare reci și-nvolburate brăzdară fața mea curată luând cu ele tinerețea ce nu se-ntoarce niciodată. Drumul vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din față și nici nu pot că să-nțeleg că șanț la margine de viață. Mă străduiesc
INTREBARE , POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361317_a_362646]
-
prispă. Dar, într-o zi, pe când ședea el așa luptându-se cu isprăvile copiilor needucați - copii care mai că-i făcură ferfeniță acoperișul rachetei sale, și așa ruginit și ponosit - lui Moș Orion nu-i veni a crede: un fulger brăzdă cerul, lumina se opri chiar deasupra parcului în care stătea. Apoi văzu cum acea lumină deveni o navă cosmică, care își încetini alunecarea din ce în ce mai mult, până se așeză lin pe iarba din fața vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
nr. 1094 din 29 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Învingerea stihiilor Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul, nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo era malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Mi-a fost dat să am aceeași soartă ca și orașul. Într-un abis înconjurat de ziduri de munte încearcă să respire Anina. Aproape că e sufocată de pereții înalți și nu poate zări cerul. Nicio apă curgătoare nu-i brăzdează fața. Dacă ajungi în Municipiul Reșița și ai curajul să străbați treizeci de kilometri prin pădure poți descoperi o fostă colonie minieră, Anina. E ca o ruină uitată de lume. Printre cioburi, praf și bucăți de stâncă mai poți descoperi
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
-se, pe rând, la țigan și la ea, bibeloul lui, comoara lui cea mai prețioasă, adorată, mândria lui. Se apropie de ea,. O mică ezitare, citind în ochii ei disperarea, părându-i-se pentru o clipă că lacrimile care-i brăzdau fața frumoasă ca de porțelan exprimau regretul faptei ei necugetate. Totul însă nu a durat decât o clipă: imaginea soției sale goale lângă un alt bărbat i-a întunecat vederea de ură. A trecut imediat cu cuțitul în dreptul țiganului care
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
fluier, caval ori clarinet, brâuri, sârbe, jocuri de doi, pe ritmul cărora țăranii noștri, bărbați voinici și femei frumoase, toți roșii în obraz, bat poiana înverzită fără să simtă oboseala. Zorile se ivesc de după munți, aprinzând răsăritul. Săgeți de foc brăzdează cerul. Valuri de flăcări se revarsă peste Valea Rea, alungând negurile. Soarele, vestit prin măreția sa dumnezeiască, iese dintr-o prăpastie de lumină, scăldând Balta Pojernei în care câțiva „muscari” aruncă nadele lor de care sunt agățate muște artificiale de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
alții, atrași de mirifica strălucire a bogățiilor din Apuseni. Întotdeauna a existat un imperiu care să râvnească la aurul moților, întotdeauna s-a purtat o luptă. După 50 de ani de comunism, un alt imperiu vine să scormonească în munții brăzdați de galerii, să exploateze ceea ce a mai rămas, dar de data asta, definitiv. Din acest paradis nu va mai rămâne nimic, decât un deșert otrăvit cu cianură de potasiu și un crater cu aspect selenar care va lua locul satelor
MILENARA ABURNUS MAJOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360920_a_362249]
-
cu lingurița ca să-l poată hrani din nou, normal...Stătea între perne, nu mai mergea, nu vorbea...Așa s-a întors Anica acasă, cu șiraguri de sticluțe goale de penicilină( jucăriile copilului) și cu 10 ani mai bătrână...Ridurile îi brăzdau pielea fină de altădată și privirea îi era pierdută dincolo de realitate , undeva numai de ea știut... Vica s-a obișnuit greu cu noile fețe ale mamei și fratelui ei, căci erau altcineva, necunoscuți, închiși în ei, nu mai comunicau și
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
Cerneala se varsă pe străzi, pe copaci, pe zidurile albe ale caselor, în iarba aurie, pe mâinile tale încrucișate. În casa bunicilor e liniște. Singurătatea mea urlă la lună. Bunicul, cu părul nins și ochi căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
circulau prin fața blocului, oamenii mergeau grăbiți sau agale pe stradă, frunzele încă aureau în copaci. În salonul de terapie intensivă, bătrânul respira acum, mai ușor. Îmi mulțumește din priviri. Soția lui doarme pe un scaun. Eu îi mângâi ușor degetele brăzdate de cute adânci, și parcă îl țin de mână pe Dode. Cavalerul fără chip a fâlfâit lung din aripi și a plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
URZICA DINTR-O RECOLTA Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt urzica dintr-o recolta unde o durere lânceda nu mă cuprinde; sunt nisip pe dalele pe care un car îl brăzdează în trecerea să; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere și pedepsește membrele mele; dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului din cauza vântului, pentru marele astru. Sono ortica tra le messi ove un peso languido non mi
SUNT URZICA DINTR-O RECOLTĂ de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364180_a_365509]