283 matches
-
viermii policheți. Dar mixinele pot intra în corpurile unor animale moarte / muribunde, mâncându-le conținutul și sfârșind prin a le eviscera. Le mănâncă de dinăuntru afară. Myxinii au abilitatea de a absorbi materia organică dizolvată în apă prin piele și branhii, ceea ce ar putea fi o adaptare la stilul necrofag de hrănire, pentru a-i ajuta să maximizeze cantitatea de hrană mâncată. Dintr-o perspectivă evoluționară, Myxinii sunt o stare de tranziție între nevertebratele acvatice care se hrănesc prin piele și
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
Tractul digestiv al Myxinilor este unic printre cordate pentru că mâncarea este închisă într-o membrană permeabilă, similară cu membrana peritrofică a insectelor. Myxinii au fost observați vânând activ peștele "Cepola haasti" în gaura sa, utilizându-și mucusul pentru a sufoca branhiile peștelui înainte de a-l trage afară pentru a-l mânca. Recent, mixinele au atras un interes special printre biologi, care-i analizează genetic pentru a le stabili poziția în cadrul încrengăturii Chordata. De obicei, sunt clasificați în Agnatha ca vertebrate simple
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
peștilor superiori. Craniul neural (neurocraniul) este primitiv și se compune din elemente cartilaginoase legate între ele prin ligamente conjunctive. Craniul visceral este bine dezvoltat, mai ales în regiunea lui branhială. Maxilele (fălcile) lipsesc, gura fiind susținută de un cartilaj inelar. Branhiile, ale căror foițe sunt de origine endodermică, se prezintă sub formă de saci sau pungi, numiți marsipobranhii (din greaca "marsipos" = punguliță + și latina "branchia" = branchie), dispuși câte 6—14 de fiecare latură a capului, fără a prezenta arcuri branhiale. Deschiderile
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
plat, gura este așezată ventral sub bot. Dinții sunt ascuțiți, așezați pe 6 rânduri, cu vârfurile îndoite de la mijloc în direcția colțurilor gurii. Ochii sunt foarte mari, de formă ovală, fără membrană (pleoapă), iar culoarea irisului poate varia foarte mult. Branhiile sunt mici și așezate înaintea pectoralelor. În colorația corpului predomină nuanța cenușiu-albăstruie, cenușiu închis pe partea dorsală și părțile laterale, pe burtă alb-gălbuie. Este un înotător foarte bun datorită formei hidrodinamice deosebite a corpului. Fiind adaptați vieții în ape reci
Câine de mare () [Corola-website/Science/334646_a_335975]
-
i sau dipneuștii, peștii pulmonați () (din greaca "di" = două + "pnoe" = respirație, adică pești care respiră în două feluri) este o subclasă de pești osoși, majoritate fosile, cunoscuți din devonian, care au o respirație dublă, acvatică (prin branhii) și aeriană (prin plămâni). Sunt adaptați la respirația aerului atmosferic prin plămâni, care îi salvează în timpul secetei, însă respirația branhială este cea predominantă. Au 1-2 plămâni alveolari, care se deschid printr-un conduct comun pe fața ventrală a esofagului. Oasele
Dipnoi () [Corola-website/Science/332110_a_333439]
-
de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este redus la subopercular și un preopercular rudimentar. Branhiile operculare bine dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute cu istmul în urma eventelor și nu formează o cută în partea posterioară. Palatopătratul articulat direct cu simplecticul; stilohialul se articulează cu partea posterioară a simplecticului. Stomacul divizat în două compartimente. Sunt descrise 17 de
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]