966 matches
-
ei și atingerea solidă a trupului lui, nu fu conștientă decât de o senzație de ușurare. O dorea, de fapt. Cu neașteptată îndemânare, el îi desfăcu fiecare nasture al rochiei albe de in și îi lăsă să alunece, pe rând, bretelele de la sutien, apoi o întoarse ca să-i desfacă încheietoarea. Ea fu cât pe-aci să facă o glumă despre bunele maniere în pat, dar se opri la timp. Simțul momentului oportun nu fusese niciodată punctul ei forte. — Ești minunată, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
somn. Vrei să-ți comand ceva? — Aș prefera altceva în loc de mâncare, zise Fran, surprinsă de propria-i îndrăzneală. Laurence puse pe ușă semnul „Nu deranjați“ și rămase în prag, uitându-se la ea. Privirea lui făcu să-i alunece instantaneu bretelele de la cămașa de noapte. Când ieșiră din cameră, două ore mai târziu, soarele dogorea atât de tare încât putură să bea un pahar pe malul lacului. — E perfect, decretă Fran, privind o pereche de lebede ce plutea pe lac. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându-și formele ei plate cu cele sculpturale ale mamei, care se contorsiona În cadă, În Încercarea disperată de a surprinde capriciosul fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumnată-meu și am de făcut curat, eu am de învățat, știi că-mi iau carnetul săptămâna asta, eu nu, că am întâlnire, eu nu, că mi-e somn. S-a orientat. A intrat în biroul șefului trăgându-se de bretele, cum face el de obicei, și noi ne uitam la gura lui mișcându-se și la strângerea de mână care parcă nu se mai termina. Șeful l-a bătut furmos pe spate și ni l-a expediat din cadrul ușii: - Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puneam o chestie scurtă, strâmtă și neagră. Având în vedere că la asta recurgeam în ultimă instanță, aveam o grămadă de haine scurte, strâmte și negre, pe care Hugo le respinse. În schimb, alese o rochie lungă și albă, cu bretele foarte subțiri și o crăpătură într-o parte, pe care o cumpărasem la reduceri și pe care nu o purtasem niciodată. Nu mă face să par grasă? zisei eu, răsucindu-mă neîncrezătoare, încercând să-mi privesc fundul peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
etnice: Paul, înalt și cu părul roșcat, era printre puținii oameni care chiar au pielea labă, spre deosebire de noi, ceilalți, care avem pielea de diferite nuanțe de galben murdar. Și Tabitha, de o zveltețe diafană, îmbrăcată într-o rochie bleumarin cu bretele, cu părul negru prins în vârful capului într-un stil pe care bănuiam că-l copiază după Violet, avea exact aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei, culoarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
astea caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o parte, pentru a demonstra că nu avea nici cea mai vagă urmă de chiloți, Hugo a simțit că începe să i se învârtă capul pe umeri. —Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, a mârâit el. Una dintre bretelele rochiei a căzut pe un umăr mătăsos. În timp ce degetul arătător descria cercuri în jurul sfârcului expus, Amanda și-a întins buzele roșii și strălucitoare într-un zâmbet leneș. Și mie mi-a fost dor de tine, a răsuflat ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mi fac o liposucție la fund. Și mai încântător. —Nu-i așa? Laura și-a privit mohorâtă unghiile pictate tot fucsia. După care a ridicat ochii, i-a aruncat lui Hugo un zâmbet ispititor și și-a aranjat una din bretelele sutienului. —În orice caz, măcar pentru câteva ore, am scăpat de-acolo. Scorpia de soacră-mea are grijă de Django, a continuat ea trăgând cu sete și dispreț din țigară. Indiferent ce fac, fac prost. Ei, dar Theo cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmă puse sticla la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai Înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie În care se găseau o mustață, o pălĂrie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urmă puse sticla la loc. — A, nu, am găsit ceva și mai bun decât asta ! o să-ți placă, o să te mai înveselească ! mă asigură ea. Scoase de sub pat o cutie în care se găseau o mustață, o pălărie neagră, niște bretele și un baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În ultima vreme, și gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din limbă, nu aveau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Sunt eu femeie urâtă? Sunt respingătoare prin felul meu de a fi?” Nemulțumită, sări din pat și se așeză în fața oglinzii. Îmbrăcată sumar, doar într-o pijama sexy compusă din maiou și boxer, cu părul blond și buclat căzut peste bretelele subțiri de culoare neagră, de care se prindea partea dantelată a maioului roșu-vișiniu cu flori mari de culoare albgri, își examină cu atenție fața și trupul. Își privi chipul, mai întâi de departe, ca și când abia l-ar fi ghicit, parcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nevoile zilnice, iar în buzunar îndesă pachetele cu hârtii. Ca nu cumva să se desfacă nasturii, prinse deschizătura de sus a buzunarului și cu două ace de siguranță, iar peste mijloc se legă cu o curea lată (nu purta niciodată bretele). Așa ieși în oraș de mai multe ori moș Costache. Seara, însă, își punea săculețul sub pernă și pantalonii sub saltea. Văzând că bătrânul pleacă de acasă, Stănică se hotărî să-l pândească, mai mult din curiozitate decât din vreun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca Daciei 1300. 67 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Taximetristul Genel fu desfăcut, de pe povestioara sa, de colții celorlalte automobile, care-și ambalară motoarele. Posibil aceiași milițieni ce dinamitaseră, în urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teribil de neînțeles să locuiască atât de aproape de strada lui, pe Mihăileanu, când el locuia, la o azvârlitură de băț, pe Avram Iancu. Ajuns în fața ușii, se apropie și se depărtă de mai multe ori, își potrivi și-și răspotrivi breteaua genții pe umăr, studiind cartea de vizită, ca și cum ar fi contemplat o pictură. - Sexy. Very sexy. Să vezi ce-o să iasă... Surorile Stamatescu și Pink Floyd. Ciocăni. - N-o să fac, dintr-un început, prea mult zgomot, pentru a nu le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate de aproape, atunci când împrejurările o buimă cesc, poate s-o uite, noroc cu celelalte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la iveală. În dreptul subțiorilor era ușor îngălbenit, iar cupele erau îndesate cu buret. Se întoarse cu fața în sus. Vru să-și tragă cearșaful peste el, dar îi era prea cald. Își așeză sutienul pe piept, se concentră pe furnicătura bretelelor care cădeau în lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât de bine, ea cunoaște viața făcută din economii, și inima i se face fleașcă. Și când dansul e mai în toi, Wottila îi șoptește Ernei la ureche că trebuie să se ducă la closet pentru că i s-au desfăcut bretelele și trebuie să le prindă la loc, și poate cu ocazia asta o să poate să se și ușureze. Da, da, așa vorbește Wottila, un holtei cu viață grea. Dar așa se vede câtă încredere are el în Erna, că poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de cremene cu urme negre de cauciuc ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu un chipiu pe cap cu cozoroc mare care să-l ferească de soare; în timp ce un al doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a pus o cămașă și i-a ieșit În Întâmpinare. Ea admira peisajul, Încercând să vadă, dintr-o strungă de deasupra golfului, locul pe unde trecea zilnic șalupa cu turiști. Își lăsase părul liber, purta o rochie de la Ibiza cu bretele, lungă până la glezne, și sandalele de dimineață. — Frumos loc, a spus. Liniștit și foarte frumos. Apoi a surâs. Cred că te invidiez, a adăugat. Un pic, cel puțin. Să trăiești aici e atât de original. Pictorul de război a analizat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
O construcție veche Împodobită cu povești. - Nu-i doar o scenă istorică, cred. E vechi și modern totodată. E... S-a oprit, căutând vorba potrivită. Faulques a așteptat, privind decolteul răscroit al femeii. Sâni mari, bronzați. Liberi. Pe umerii goi, bretelele păreau fragile pentru rochia ei. - ...teribil, a conchis, În cele din urmă. Faulques a zâmbit delicat. - Nu-i teribil, a spus. E viața, nimic mai mult. O parte din ea. Irisurile albastre păreau acum mai atente. Carmen Elsken Îi studia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cine numea toate acestea Oroare cu majusculă - prea multă literatură pe această temă - nu făcea decât să intelectualizeze simplitatea evidenței. - De ce mi-ai vorbit În port? Faulques și-a revenit cu greu. Femeia stătea În fața lui. Avea umerii goi sub bretelele subțiri ale rochiei. Și un miros special, a descoperit deodată. Un miros apropiat, aproape uitat. De femelă puternică, sănătoasă. - Ți-am mai spus: Îți aud vocea În fiecare zi, la aceeași oră. În plus, ești o femeie frumoasă. Dacă Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]