1,006 matches
-
decembrie 1949 a fost trimis la camera 4-spital, alături de Pătrășcanu, Coriolan Gherman, Maximilian Sobolevschi și Vasile Andronache, tot ca agresor. A mai activat și în camera 3-parter prin martie 1950. Totuși, și-a revenit treptat la Canal, unde a fost brigadier. Se pare că în septembrie 1951 a plecat de la Peninsula 1, însă nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa)tc "Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu‑Dumitreasa)" Unul dintre cei care l-au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
obținute de el ajungeau în cele din urmă la Octav Grama, pe filiera Mircea Târnoveanu - Octav Botez. În septembrie 1951 și-a dat seama că Grama a fost luat pentru cercetări, așa că a schimbat destinatarul informațiilor, prezentându-i-le prim-brigadierului Vladimir Bakovschi, care ținea legătura cu administrația. Prin martie 1952 a încetat orice fel de activitate, fiind probabil dezaprobat de ceilalți deținuți, care aflaseră de la o fostă victimă de-a sa din Gherla că obișnuia să bată. În mai 1952
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ferit de activitatea de informare până pe 5 iunie 1951, când a fost numit pontator la brigada 23 B, la sugestia lui Bogdănescu. Din această funcție a fost obligat să participe la marile bătăi din luna iulie 1951, alături de toți ceilalți brigadieri și pontatori. Afirmă că pe 4 septembrie 1951 a plecat din colonie spre Poarta Albă, iar mai târziu a fost mutat disciplinar la Aiud. Implicat și condamnat în procesul deținuților, executarea sa poate avea ca motiv real cunoștințele temeinice despre
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cresc și în aceste sectoare de muncă ale țării noastre, de a reflecta un aspect al vieții lor. Pentru a realiza însă aceste intenții, scriitorul a mers pe calea folosirii clișeelor burgheze (...). Nu lipsește din nuvelă nici povestea răsuflată a brigadierului, copil din flori, al cărui tată pilot de vas, a sfârșit în decrepitudine, după o viață desfrânată (...). Există și o poveste a căpitanului Bumbaru care este lipul de marinar vechi, idealizat de literatura burgheză (...). Toate aceste elemente nu contribuie la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de vas, a sfârșit în decrepitudine, după o viață desfrânată (...). Există și o poveste a căpitanului Bumbaru care este lipul de marinar vechi, idealizat de literatura burgheză (...). Toate aceste elemente nu contribuie la reliefarea trăsăturilor omului nou. Dimpotrivă, în cazul brigadierului Vlahos, ele nu fac decât să întunece portretul acestuia. Cultul amănuntului nesemnificativ e evident. Trebuie spus că la originea acestei deficiențe stă faptul că Vladimir Colin a uitat de faptul că vasul plecase în larg pentru a îndeplini o sarcină
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având În subordinea sa o echipă alcătuită din doisprezece hamali. Mașa vru să-i atragă atenția oaspetelui că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de plastilină. În mâna sa, metalul, indiferent dacă era cui, otgon sau orice alt obiect, devenea moale ca un aluat. Cine s-ar fi Încumetat să se ia la harță cu un astfel de fenomen!? În ce privește băutura... la acest capitol brigadierul era un as. Putea să bea o sticlă Întreagă de alcool Royal și să rămână treaz. Obișnuia să ceară la sfârșitul unei astfel de demonstrații un peștișor sărat, pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gât pahar după pahar și râdea ca un apucat. Glumele pe care el spunea la masă semănau cu peștele desărat de propriul stomac: unele dintre ele erau groase, altele sinistre, Încât te apuca groaza ascultându-l. Aflat În capul mesei, brigadierul Își umfla mușchii. Se bătea cu pumnii În piept, vorbind Întruna. Cu un deget Își Împungea ficatul și cu altul arăta spre tâmple: „Sunt de cremene“, zicea. Și, Într-adevăr, alcoolul părea să nu aibă nici un efect asupra lui. „Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor. Se adresa nu numai unui singur interlocutor, ci avea În vedere pe toți cei aflați În Încăpere. „Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Închipuindu-și cum vor decurge lucrurile, Subotin hotărî, asumându-și toate riscurile, să nu mai meargă În seara aceea acasă, ci să Înnopteze În depozit. Zis și făcut. Fiind obosit după o zi de muncă grea și amețit de băutură, brigadierul se culcă direct pe dușumea, punându-și geanta burdușită cu acte și mâncare la căpătâi (inițial vru să se Întindă pe birou, dar acesta se dovedi a fi prea bicisnic pentru trupul său atletic) și adormi de-ndată. Visă, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În căutarea unui strop de apă. Știa că găleata trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care păreau când solizi, când de consistența valurilor... Abia când deschise comutatorul realiză totuși că nu se află În dormitorul lui, ci În depozit. „Prin urmare, iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu“, se Încurajă Subotin. Și, Într-adevăr, brigadierul nostru de obicei se descurca, Îndrugând fel de fel de minciuni acasă, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
iar am făcut-o lată. Să vedem acum cum vom drege busuiocul“, Își spuse brigadierul, gândindu-se la strategia pe care urma s-o adopte față de nevastă ca să iasă din Încurcătură. „Mă descurc eu“, se Încurajă Subotin. Și, Într-adevăr, brigadierul nostru de obicei se descurca, Îndrugând fel de fel de minciuni acasă, dar asta nu-l scăpa de scărmăneală. Nevasta Îi mirosea minciunile de la o poștă și pentru fiecare dintre ele Îi zvârlea cu ceva În cap. Subotin Însă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E clar, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marionete. „E clar, Își spuse el, nevastă n-are cum să fie. Înseamnă că Royal-ul Îmi joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe care-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semăna atât de bine cu mâna unui om, Încât Ippolit avu o tresărire) felioara de salam, o mirosi cu delicatețe, dar n-o mâncă, ci o vârâ-n marsupiu. „E clar că am de-a face cu o viziune“, Își spuse brigadierul. Șobolănița Însă dădu din cap În semn că nu, apoi, ducându-și lăbuțele la piept, Îi făcu lui Ippolit, În semn de mulțumire, o plecăciune de felul acelora pe care-l fac gheișele atunci când le calcă pragul un străin. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească. Ippolit se fâstâci. Brigadierul nu prea era obișnuit să aibă parte de tandrețuri. Nevastă-sa Îl ținea - și pe bună dreptate - la respect. Ca să nu se observe că s-a pierdut cu firea, Subotin Își mai tăie o felie de salam și o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați sau nu...“ Trăgând o dușcă din sticla de pe masă, Subotin se Încumetă să spună ce-l rodea pe suflet: „Am impresia că sunteți o halucinație de-a mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face cu o făptură vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebui să-mi spui dacă ești doamnă sau domnișoară, nu de alta...“ Ippolit nu-și mai continuă fraza, și așa, după părerea lui, Întinsese prea mult coarda. Făptura cenușie din fața sa rămase În aceeași atitudine servilă. „Doamnă sau domnișoară?“, repetă brigadierul. Dar, după cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. Tăcerea „gheișei“ deveni pentru el insuportabilă. Subotin era pus pe harță. Dacă ar fi fost la cârciumă, scandalul ar fi fost inevitabil. Ippolit Își aduse Însă aminte că are În fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
figura impozantă a unui toreador aflat În fața unui taur, Ippolit aruncă „gheișei“ cu șase rânduri de sfârcuri o feliuță de salam... „Gheișa“ culese felioara aruncată pe podea și o ascunse grijulie În marsupiu, după care făcu o nouă plecăciune În fața brigadierului. „Ciudată creatură, gândi Ippolit. Cine a mai văzut un șobolan posedând o traistă de piele sub abdomen? Dar, În fond, judecă el, cangurul și șobolanul sunt două specii Înrudite. În decursul timpului, s-au produs mutații. Acum nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că acum ne este iarăși sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei agresiuni neașteptate, el era pregătit să-și folosească bocancul. Blândețea șobolăniței i se părea a fi suspectă. „Dacă animalul e turbat sau infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două dimensiuni, nu trei“, Își spuse brigadierul. „Nu cumva alcoolul băut mi-a șters din memorie capacitatea de percepție și acum trăiesc Într-un univers simplificat?. Căci, continuă el să-și despice firul gândurilor În patru, trăgând un gât din borcănelul cu Royal, astfel de lucruri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]