669 matches
-
păstra poziția și cerea permisiunea să se retragă. Rommel a primit în schimb ordinul să reziste pe poziții cu orice preț. Cele câteva tancuri operaționale ale diviziilor 15 și 21 Panzer au rezistat o vreme atacului a 150 de blindate britanice, dar au fost distruse cu toate până în cele din urmă. În ciuda situației disperate, oamenii lui Rommel au continuat să lupte, și deși unități întregi au fost nimicite, rezistența a continuat multă vreme. Atacul aliaților a reușit în cele din urmă
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
defensive construite de francezi în sudul Tunisiei - Linia Mareth. Rommel a început să aibă contacte tot mai strânse cu Hans-Jürgen von Arnim și Armata a 5-a Panzer, care erau puternic împlicată în Campania din Tunisia în luptele Armatei I britanice din nordul țării. Hitler era hotărât să păstreze controlul asupra Tunisiei și, după mult timp, Rommel a început să primească unități de rezervă și provizii. În acest moment, forțele Axei erau obligate să lupte un război pe două fronturi, cu
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
tip și țară <br> <br> Surse:<br> (Datele alegerilor) Notă de subsol în tabelul 5.02 Date Electorale Britanice 1832-1999, Compilat și editat de Colin Rallings și Thrasher Michael (Publicarea Asgate Ltd 2000).<br> (Tipuri de circumscripții - Marea Britanie) Istoria datelor Britanice 1760-1830, De Chris Cook și John Stevenson (Comunicat de presă Macmillan 1980).<br> (Tipuri de circumscripții - Irlanda) Rezultatele alegerilor parlamentare în Irlanda 1801-1922, Editat de B.M. Walker (Academia Royal Irish 1978).<br>
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1807 () [Corola-website/Science/319695_a_321024]
-
un număr semnificativ de Mk VIII au fost produse de Metro-Cammell, au devenit deja depășite și nu au mai văzut vreodată lupta.Nu a fost o cerință pentru un număr limitat de tancuri ușoare în cadrul organizației de divizii de blindate britanice, dar acest lucru a fost deja îndeplinit de către americani ce au produstancul ușor M5 Stuart .Un raport emis de politică, în decembrie 1942, a sugerat că ar putea ca tancul să se elibereze la regimente de recunoaștere sau la regimente
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
Hijack", fiind ultimele vedete care au apărut în sezonul 1. În Marea Britanie, membrele trupei nu primesc multă expunere separat, dar atitudinea schimbătoare a grupului percepută ca schimbătoare, presupusele certuri din culise și altele, au dus la apariția trupei în tabloidele britanice. Sunt cunoscute pentru numeroasele zvonuri despre certuri în trupă, și foarte desele zvonuri referitoare la plecări din trupă - notabil presupusa agresare a lui Siobhán Donaghy care a plecat din trupă în 2001. Zvonurile au continuat, de această dată, făcând referire
Sugababes () [Corola-website/Science/312106_a_313435]
-
3 august.. Forțele Antantei ocupau un front de 350 km. Acesta se întindea de la golful Orfano al Mării Egee, de-a lungul crestelor munților, până la Vlora, pe malul Mării Adriatice. Efectivele aliate erau formate din 29 de divizii (8 franceze, 4 britanice, 6 sârbe, una italiană și 10 elene), adică 667.000 de soldați și 2.070 de piese de artilerie. Puterile Centrale de pe frontul din Salonic erau formate din 12 divizii bulgare, organizate în 3 armate: Armata a 11-a „germană
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
aveau deschisă calea pentru invadarea teritoriului Austro-Ungariei. Trupele sârbe au continuat lupta pentru eliberarea teritoriului țării. Pe 12 octombrie, armata sârbă a eliberat Nișul, iar pe 1 noiembrie a intrat triumfal în Belgrad. Două divizii aliate (una franceză și una britanică) s-au îndreptat spre Dunăre, pregătindu-se pentru traversarea fluviului pe la Ruse și Sviștov. România fusese obligată prin Tratatul de la Buftea-București cu Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata. Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
pe Christina Aguilera”. „Bleeding Love” a debutat în UK Singles Chart pe 28 octombrie 2007, ajungând pe cel mai înalt loc, astfel Lewis devenind prima câștigătoare a emisiunii "The X Factor" care ocupă prima poziție în Regatul Unit și interpreta britanica al cărui single a petrecut cele mai multe săptămâni (7) pe prima treaptă a acestui clasament. „Bleeding Love” a fost prezent în ierarhia britanică a discurilor single atât în 2007 , cât și în 2008 și în 2009. Cântecul a obținut clasări de
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
britanice ce ocupă locul fruntaș în Statele Unite în ultimii 20 de ani și este al doilea disc single ce a revenit de trei ori pe primul loc în Hot 100, după „Le Freak” al formației Chic. Lewis este singura interpretă britanica în ultimii 18 ani ce obține simultan primul loc în clasamentul american al cântecelor și în cel al albumelor. În Canada, cântecul a ajuns pe primul loc pe 5 aprilie 2008. „Bleeding Love” a fost lansat pe suport CD pe
Bleeding Love () [Corola-website/Science/313547_a_314876]
-
aliați puternici, până la punctul în care Winston a privit-o aproape ca un mentor politic, mai mult ca o sora mai mare decât ca o mamă. Ea a fost respectată și influentă în cele mai înalte cercuri sociale și politice britanice. S-a spus despre ea că a fost inteligentă, spirituală, și veselă. În special reginei Alexandra îi plăcea compania ei, în ciuda faptului că Jennie a avut o relație cu soțul ei, regele Eduard al VII-lea, fapt bine cunoscut de
Lady Randolph Churchill () [Corola-website/Science/317983_a_319312]
-
a vestitelor Afrika Korps (DAK). Primele faze ale războiului în Africa de nord au fost marcate de lipsa de provizii și incapacitatea asigurării unui sprijin logistic concentrat. Bazele de aprovizionare ale părților combatante erau foarte depărtate de linia frontului: cele britanice la Alexandria, iar cele italiene la Benghazi și Tobruk. Între ele se întindeau peste 650 km de deșert, care putea fi traversat cu ușurință doar printr-un coridor îngust care se întindea de-a lungul malului Mediteranei. În acel timp
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
11-a era ținută pe loc de rezistența îndârjită de la Medjez. În schimb, Blade Force a înaintat spre Sidi Nsir pentru a trece prin Pasul Chouigui, la nord de Terbourba. O parte a „Blade Force” (tancuri americane și care blindate britanice) s-a infiltrat în spatele liniilor inamice spre baza aeriană prospăt reactivată de la Djedeida. În timpul atacului asupra bazei aeriene, blindatele aliate au distrus 20 de avioane ale Axei, au dărâmaat mai multe clădiri, magazii de echipament și au ucis mai mulți
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
după 5 zile de lupte grele, dintre cei 500 de parașutiști britanici, numai 180 au reușit să se retragă într-o zonă sigură. Trupele aliate din Tunisia au fost reorganizate, un cartier general a fost creat pe structura Armatei I britanice, care a preluat controlul trupelor din sectorul Tebourba. Noul comandant, generalul locotenent Charles Walter a hotărât să încerce un nou atac pentru străpungerea frontului spre Tunis. El a considerat că trupele obosite din Tebourba erau într-o situație dificilă și
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
final a fost lansat de britanicii conduși de generalul-locotenent Brian Horrocks pe 6 mai. Două divizii de infanterie și două de blindate s-au concentrat pe un front îngust și au reușit să străpungă liniile inamice. Pe 7 mai, blindatele britanice au intrat în Tunis, iar infanteria americană a intrat în Bizerte. Șase zile mai târziu, rezistența trupelor Axei a înceta, iar 275.000 de soldați germano-italieni s-au predat, unii dintre ei veniți de puțină vreme din Sicilia. După cum afirmă
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Turcia și a anulat toate concesiunile și drepturile germane acordate de otomani. Franța, Regatul Unit și Italia au semnat de asemenea o „Înțelegere Tripartită” secretă la aceeași dată cu semnarea tratatului de pace. „Înțelegerea Tripartită” confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și transfera fostele intreprinderi germane din Imperiul Otoman unei coroporații a semnatarilor sus-numitei înțelegeri. Negocierile de pace au durat peste 15 luni, fiind începute la Conferința de Pace de la Paris, au continuat la Conferința de la Londra și au
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze militarii aliți încercuiți spre un loc sigur de la nord de Driel. În septembrie 1944, aliații au declanșat Operațiunea Market Garden prin care Armata a 2-a britanică încerca să ocolească Linia Siegfried și să avanseze în Regiunea Ruhr - inima industrială a Germaniei Naziste. Operațiunea presupunea ca Divizia I aeropurtată britanică și Diviziile aeropurtate a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
de Driel. În septembrie 1944, aliații au declanșat Operațiunea Market Garden prin care Armata a 2-a britanică încerca să ocolească Linia Siegfried și să avanseze în Regiunea Ruhr - inima industrială a Germaniei Naziste. Operațiunea presupunea ca Divizia I aeropurtată britanică și Diviziile aeropurtate a 82-a și a 101-a americane să cucerească mai multe poduri peste râuri și canale din Olanda, principalul obiectiv fiind podul de la Arnhem. Cucerirea controlului asupra acestor poduri ar fi fost urmată de acțiunea Corpului
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental, francez, formate atât din trupe „metropolitane” cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse sub comanda lui Hamilton. Cu doar cinci divizii, operațiunea avea să fie complicată de numărul limitat de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
turcă, și nu mai avea multe ocazii de a relua operațiunile ofensive. La 20 septembrie 1915, Regimentul Newfoundland a fost desfășurat la golful Suvla împreună cu Divizia 29 pentru a susține campania. La 25 septembrie, Kitchener a cerut trei divizii—două britanice și una franceză—pentru a servi la Salonic în Grecia, aceasta marcând începutul sfârșitului campaniei Aliaților din Gallipoli. Alan Moorehead consemnează că în timpul blocajului, unei ordonanțe otomane i se permitea regulat să agațe rufele spălate ale soldaților de sârma ghimpată
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Cavaleria Ușoară Australiană și cu Pușcașii Călare Neozeelandezi, redotați cu cai și reorganizați în Divizia Călare Anzac, infanteria din Diviziile 52 (Lowland), 42 (East Lancashire), 53 (Galeză) și 54 (East Angliană), împreună cu alte unități de Cavalerie Ușoară Australiană și "yeomanry" britanice din Divizia Călare Australiană, au participat la campania din Sinai și Palestina. Sinaiul egiptean a fost reocupat în 1916, în timp ce Palestina și Levantul de Nord au fost capturate de la Imperiul Otoman în 1917 și 1918, înainte ca Armistițiul de la Mudros
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Franței în perioada 1702 - 1763, a fost parte a "Floridei de vest britanice" pentru 17 ani, între 1763 - 1780, și parte a Floridei de vest spaniole, din 1780 până în 1814. Nordul și centrul statului Alabama a fost parte a Georgiei britanice între 1763 - 1783 și parte a Teritoriului american Mississippi după aceea. Statutul de stat al Statelor Unite ale Americii a fost întârziat de lipsa ieșirii la Golful Mexic, care a fost "rectificată" de președintele Andrew Jackson atunci când orașul Mobile (aflat până atunci sub
Alabama () [Corola-website/Science/302432_a_303761]
-
Invention, Kansas (S.U.A.), Rush (Canada) (Franta) și mulți alții. Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor șaptezeci și va deschide drumul altor genuri muzicale, fie mai atractive pentru public (este cazul formațiilor britanice Yes și Genesis, care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982), fie reformulate la periferia contextului rock (jazz-rock, rock experimental ș.a.). La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
Campionului Etern a fost antologata în două ediții omnibus diferite, totalizând șaisprezece cărți (ediția americană avea cincisprezece volume, în timp ce ediția britanică avea paisprezece, dar din cauza problemelor drepturilor de autor, ediția americană conținea două volume care nu erau prezente în cea britanică, iar cea britanică unul care nu era conținut în cea americană) conținând fiecare câteva cărți, de către Victor Gollancz în Marea Britanie și White Wolf Publishing în SUA. În 2003, Universal a achiziționat drepturile pentru seria Elric, urmând a fi produse de
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
fost antologata în două ediții omnibus diferite, totalizând șaisprezece cărți (ediția americană avea cincisprezece volume, în timp ce ediția britanică avea paisprezece, dar din cauza problemelor drepturilor de autor, ediția americană conținea două volume care nu erau prezente în cea britanică, iar cea britanică unul care nu era conținut în cea americană) conținând fiecare câteva cărți, de către Victor Gollancz în Marea Britanie și White Wolf Publishing în SUA. În 2003, Universal a achiziționat drepturile pentru seria Elric, urmând a fi produse de frații Weitz. Altă
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]