324 matches
-
tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație. Acum putea să respire? am întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu crede că se poate ridica încă. Am spus că mă duc să-l sun pe doctor. A dat din cap. Am întrebat-o unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
i se opriră fericite, în buzunarul scaunului din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile salvatoare - la o adică. Pe mâinile lui păroase și butucănoase, aproape pătrate, străluceau broboane de sudoare. Clara își retrase cu dezgust privirea de la mâinile lui transpirate de frică. în mod bizar, etalarea asta de agitație nervoasă din preajma ei îi înghețase, pur și simplu, orice fior de surescitare. își întoarse privirea înspre revista nedesfăcută de pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul chelului. Geaba temenea! explică, din nou, cailor săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cam de cât aer am dispune în ea și pe cât timp ne-ar ajunge, dacă accesul spre galerie ar fi complet astupat de ape E mare încăperea nișei, însă văzând distanța de la Apă la partea de sus a gurii nișei, broboane de sudoare îmi curgeau pe la tâmple, dar nimic nu ne-ar fi folosit, ca să-i sperii și pe ceilalți Deci, strâmtorați și împinși la nelucrare, ne-am urcat sus, la geamblacul sondei, unde câțiva dintre noi s-au dezbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strângându-i mâna și privindu-l În ochi pe Konrad Gyorgy, zice Szivesen. Adică: Cu plăcere. Și asta nu e tot. Fiindcă Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
asemănător unei lovitură de măciucă asupra imberbilor în uniforme pe care-i conduce. Redobândindu-și prezența de spirit, cu glas calm începe să dea ordine, organizând activitatea. Febrili, se pun pe săpat, curățat, îndepărtat cărămizi și bucăți fierbinți de beton. Broboane de sudoare se adună la rădăcina părului dar se usucă repede sub dogoarea flăcărilor din jur. Mâinile sângerează lovite de fiarele armăturilor, unghiile se rup în zidurile prăvălite. După o muncă epuizantă, din spatele unui uriaș morman de moloz apar scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți de un cor de înjurături furioase și huiduieli. Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o enormă bucurie și ușurare. Cum îi cunoaște prea bine pe ruși se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
suporta încă în tăcere, cu încrederea pe care o avem totdeauna că o suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât. Mă așezai lângă ea și îi ștersei fruntea plină de broboane mari de sudoare. "Victoraș" zise, nu sânt fricoasă, dar am dureri înspăimîntătoare." "Ce ți se întîmplă?" "Sarcina, zise, imbecilul ăla păros nu știu ce mi-a făcut, dar cred că o să mor!" Spusese aceste cuvinte parcă ar fi avut o revelație: astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era ușor să ignore gura amenințătoare a armei comtehului. O apărare ușoară a degetului infanteristului pe trăgaci și țeasta îi va exploda ca un pepene prea copt. Izbuti să-și păstreze un calm aparent, nervozitatea nefiindu-i trădată decât de broboanele de sudoare care i se rostogoleau pe frunte. În ultimele cinci minute, alcătuise și respinsese vreo cinci discursuri, considerând de fiecare dată că era mai bine să tacă. Hicks poate va accepta argumentele, dar un singur cuvânt nelalocul lui, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ziua, de dimineața până la ceasul când pleca cireada. Era atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam să fim văzuți. De îndată ce apăream, Marie tresărea, deschidea ochii și se repezea să-mi sărute mâinile. Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de acord, rosti prințul, încetând brusc să zâmbească și tresărind ca un școlar prins cu o boroboață, dar vă încredințez că vă ascult cu deosebită plăcere... Vorbind astfel, mai că nu se sufoca și fruntea chiar i se acoperi cu broboane reci de sudoare. Erau primele cuvinte pe care le rostise de când stătea aici. Dădu să se uite împrejur, dar nu îndrăzni; Evgheni Pavlovici îi sesiză gestul și surâse. — Domnilor, vă voi da un argument, continuă el pe același ton, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
succes de dr. Wan avea de mai bine de zece ani artrită la genunchiul drept. Când Wan și-a trimis qi-ul către acel genunchi, pacientul a simțit cum trece pe acolo un curent cald. Peste câteva minute, i-au apărut broboane de transpirație pe frunte și a simțit o pulsație ritmică În mușchii din jurul zonei afectate. După o lună de tratament prin qigong, artrita dispăruse, și nu a recidivat. Un alt pacient vindecat de dr. Wan avea de doi ani cancer
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
să lase maceta din mînă José vine la masa mea, îmi întinde mîna, prezentîndu-se. Sînt José Falgueros Gonzales Falco. Constantin. Îmi faceți o deosebită onoare... Mă rog, spune José aproape neutru. Omul este sau pare să fie morocănos. Încă ies broboane mari de sudoare pe care le șterge cu mîna de pantalonii jegoși. Nu-mi vine să încep discuția direct și din acest motiv îl iau pe ocolite. Doriți o cafea? S-au poate o bere, ceva răcoritor? Și una și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dichisul, adică cu ponderație. În fond, o bere la cutie are 330 cm³. Ce mare scofală? Uite, briza s-a oprit. Acum ezită să sufle. Nu prea știe cum anume. Dinspre mare sau dinspre uscat? Nu-i hotărîtă și stă. Broboane de sudoare cresc pe tot corpul. Batista nu dovedește să mă usuce, devine udă de tot. Mirosul de la canale bate mirosul proaspăt de mare. Dar știi că-l bate rău de tot?! Da, dar și cînd o veni berea, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
blajini și binevoitori ai tatălui meu, primele lacrimi. Erau lacrimi de fericire ce întregeau un alt moment de succes consumat cu aproape două săptămâni înainte, examenul de treaptă al fratelui meu la Liceul de Marină. Lacrimile i se scurgeau în broboane mari și perlate, pe care nu și le putea controla oricât ar fi încercat, nu putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bărbat în blugi și maiou, cu o față brunețică și încinsă de căldura ce se degaja, cu o șepcuță albă, de vară tocmai scotea tigaia pe vatră; pe margini aluatul era copt, bine rumenit, iar în mijloc brânza fierbea, făcând broboane de clocot. Bărbatul avea lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata nu e bună de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului !”. Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnare se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți. „ - Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai era frig, nu mai tremuram. Parcă pluteam când am rostit pasajul final: „Cred în Biruința legionară, cum cred în Dumnezeu și în steaua neamului meu. Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea, Căpitanul, nici pe frații mei de cruce!”; broboane de sudoare îmi inundaseră tâmplele și ochii mi se umpluseră de lacrimi. Apoi am înche iat: ,,Așa să-mi ajute Dumnezeu!”. Gică Tase mi-a strâns mâna cu putere, iar ceilalți frați m-au primit bătându-mă pe umeri: „Ești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bani. O fi imoral, dar e moral pentru mine. Două negre pierd. Una câștigă. Asta am învățat până mi se făcea limba tirbușon în gură. Ungurii veneau grămadă să dea banii. Unguroaicele se uitau fix la cauciucuri până le țâșneau broboane de sudoare pe nas. În martie 1990, m-au expulzat. Am venit cu bani foarte mulți din Ungaria. Am mai stat o lună, mi-am făcut alt pașaport și m-am dus iar. Am făcut alți bani, mulți bani! În
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică în obscuritatea sufletului ca broboanele de aer, ce se formează în adâncul unui lac și se urcă pentru a plesni la suprafață. Locul marilor creații ale spiritului omenesc, fie de ordin religios, fie de ordin artistic, n-ar fi astfel decât subconștientul sau inconștientul înțeles
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta, plecând din fașa fiecărui perete, cu spatele spre centrul camerei, Silvia muia cârpa în lighean, spăla o porțiune, storcea cârpa deasupra ligheanului, până când a terminat și a făcut podeaua lună. În timp ce freca scândurile care începeau să strălucească de curățenie, broboane mari de sudoare îi alunecau de pe frunte pe nasul delicat, adunându-se ca niște mărgele diamantine și căzând sub formă de bobițe argintii la intervale egale. Din când în când îmi zâmbea și-mi spunea: Titi, mută ligheanul. Așa. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fierul și slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am făcut și versuri. L-am visat, l-am imitat. Nu prea îmi aduc deslușit aminte de versuri, dar frânturi îmi sună prin minte: Învălit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine. Ar fi trebuit apoi să alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt și acum broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând până sub pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
blajini și binevoitori ai tatălui meu, primele lacrimi. Erau lacrimi de fericire ce întregeau un alt moment de succes consumat cu aproape două săptămâni înainte, examenul de treaptă al fratelui meu la Liceul de Marină. Lacrimile i se scurgeau în broboane mari și perlate, pe care nu și le putea controla oricât ar fi încercat, nu putea spune nimic pentru că, cu siguranță, vocea l-ar fi trădat, iar corpul său se lipise de zidul bucătăriei de vară, încercând să găsească sprijin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]