331 matches
-
N-am dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu... Mai sigur e în zilele de-acuma în taximetru. Dădu s-o mângâie pe obrajii borcănați, vineții, cu broboane de transpirație. - Mamă... Am sunat toată noaptea la tine. De ce n-ai răspuns? - Telefoanele... Ce-mi ajută mie telefoanele? Le-am închis. Vreau să am liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strânse puternic de către degetele lor, iar pe fața lor citeam crispare și atenție. Apoi l-am văzut pe Sergheiov. Ținea în mâinile sale două pistoale și le îndrepta spre cineva. Degetele îi erau aproape albe de încordate ce erau și broboane mici de sudoare îi încoronau fruntea. Vladimir stătea pe un scaun și dădea impresia că se afla la o partidă de ceai în compania unor vechi prieteni, dar îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și zâmbind complice, ștrengărește și colegial. Ochii lui Va pătrunsese prin bluza de culoare roz iar În mâini simțea rotunzimile și căldura celor doi sâni fragezi. Un fior Îi cutremură trupul, privirea se Îndreptă instinctiv către un anumit loc, mici broboane de transpirație apărură la rădăcina părului de pe cap Tu chiar ești foarte timid, te-ai Îngălbenit și mă privești ciudat! Tu nu ai mai fost aproape de nicio fată? Auzind cuvântul „Îngălbenit”, În mintea lui Va țipă o trompetă și vorbele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe frunte, i-a spus că o iubește și că trebuie să plece cu el. Să părăsească locul ăsta cât mai repede, are numai 23 de ani și poate lua totul de la Început... În urma unui proces care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta artei. ĂI se pare cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că în câteva zile punem șaua pe voi. Și o să zbârnâiți, nu alta! O să vă aduceți aminte ce înseamnă armata!” Mărșăluiau pe la periferia târgului de vreun ceas, schimbând mereu bagajul dintr-o mână în alta. Pe fruntea multora au apărut broboane de sudoare. Dumitru cunoștea locurile, fiindcă acolo a făcut armata de drept. „Câtă alergătură am tras eu pe dealurile de lângă acest târg! Uite colo la stânga se vede cazarma”... „Iaca și poarta cu ghereta santinelei. Nu s-a schimbat nimic. Doar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
noroc. Ți-ai lăsat aici o pereche de chiloți și i-am spălat cu hainele mele. Luke, maestrul în spălatul rufelor, te-a salvat! a adăugat el întunecat. Aproape c-am început să urlu. Simțeam că încep să-mi apară broboane de sudoare pe frunte. —Uite ce e, Luke! Nu m-am mai putut opri. Nu stau la tine în seara asta și cu asta basta! Citeam în ochii lui că suferea. Rău de tot. —îmi pare rău, am adăugat nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pendul... Ce să faci mă? întrebă Marius care râdea cu gura până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să găsesc în minte o mie de scuze, dar nu scoteam niciun sunet fiindcă ea deja mă prinsese de mână. Mă prostesc, îmi ziceam remarcând cum inima îmi bate mai tare și sângele îmi arde prin vene. Pe frunte aveam broboane reci de sudoare, un tremur nebun pusese stăpânire pe mine și totuși nu înțelegeam de ce îmi e bine. Pot veni la tine în pat? M-am săturat să stau singură și n-am somn. Ce-o să spună Mătușa? o întreb
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sau ridicătură i-ar fi ieșit în cale, pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără margini. Am căutat să întrețin o conversație "burgheză" cu Viky, ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de dimineață era încadrat în fereastra înaltă a băii; îi scălda fața strecurându-se prin grilajul ferestrei, suspendat în aburi. Cum stătea așezat acolo, pielea obrajilor părea să-i fiarbă spre un roșu închis, în timp ce, pe frunte, i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să urmeze. Zâmbetul ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vorba decât de o mare prostie atât din partea lui cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i traversau vertiginos prin minte, se lichefiară apoi brusc, transformându-i-se în broboane mari de sudoare care începură să-i alunece copios pe tâmple și pe frunte. Încercă să se împotrivească sentimentului de nesiguranță care îi urca odată cu sângele prin vene amestecându-se chinuit. Inutil. Era sfârșitul. Și-l închipuise în multe forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cele externe sunt... cum să-ți spun eu ție, Gheretă, ele sunt sarea și piperul istoriei. Pune I mare, Gheretă! Gâfâind după atâta efort, Precup se opri ducându-și solemn mâna dreaptă În dreptul inimii, În timp ce pe frunte i se Înmulțeau broboanele de sudoare ca niște aplauze mute. Istoria, care va să zică... Noi chiar stăm pe un drob de sare. Încă de la Romani... Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, vă spun drept, domnu' Precup, și că mâine mă pensionez. Noi și exportăm sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care o amplifica purtând practic tot timpul o haină din piele de urs, cu toate că rareori era frig în K. Poate că tocmai haina îi dădea feței lui acea nuanță de un roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pus pe Grimus să se așeze chiar sub cea mai groasă ramură a copacului. Grimus a spus: — Nu am nici un motiv să trăiesc. Totul este plănuit. O’Toole a zâmbit. — O, bun! a spus el. Sunteți foarte cooperant, domnule Grimus. Broboane de transpirație rece se amestecau cu sângele închegat de pe fața lui Grimus. — Măi să fie, domnule Grimus! a spus Flann O’Toole. Cred că ți-e frică. — Nu mie, a răspuns Grimus. Lui. — E vreun foc aprins pe undeva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci, Îi șiroi pe gură, oprindu-i toate cuvintele. Tanti Valeria și cu mine l-am condus să se așeze pe un scaun și i-am Întins un pahar cu apă, să-și revină. Tremura din tot corpul și avea broboane mari de transpirație pe frunte. Prin ușa deschisă a capelei năvăliră ultimele raze crepusculare, iar un vântișor rătăcit fâlfâi o clipă limbuțele incandescente ale lumânărilor, alungindu-le nefiresc. La scurt timp se ivi și preotul, Înalt și slab, Însoțit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu mai rămânea nimic. Doar gustul sărat al broboanelor sărate de sudoare, care i se spărgeau de buze și Îl făceau să deschidă larg ochii, trezindu-l din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea din clădire, orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]