2,202 matches
-
Alina Hristea, clasa a III-a C A venit toamna A venit toamna! Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și liniștită. Am privit codrul și l-am întrebat cum se simte. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare și, astfel, codrul îmi răspundea. Simțeam cum îmi spune că ziua scade, noaptea crește și frunzișul i-l rărește, că vălul de brumă argintie îi usucă frunzele ce cad la picioarele lui într-un covor ruginiu ce adăpostește mugurii unei vieți noi la primăvara următoare. Logodna semințelor blânde cu lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului. Ea și-a lăsat vălul de brumă argintie și prin frunzele ruginii ale viilor, dar și prin lanurile pustii. Odată cu toamna, a pătruns cu sfială și vântul hoinar care a făcut să tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros de frunze uscate, săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul, luându-și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apropierea nopților friguroase. Și-n zori de ziuă, când balonul stratosferic al lunii pline coboară din azur spre asfințit și le lasă singure cu cerul, carnea lor de petală nu se înfiorează, nu se zbârcește și nu moare atinsă de brumă ca o vulgară frunză. Apele cerului spală pe gratis orașele de toate murdăriile acumulate peste an. Și-l spală, și-l freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
codrilor. Nopțile se fac din ce în ce mai lungi și zilele din ce în ce mai scurte abia s-a crăpat de ziuă, că și începe să se întunece. Astfel, nici nu bagi de seamă când a trecut toamna și vine imediat Crăciunul cu un văl de brumă argintie în barba-i posomorâtă și rară. Mădălina Grecu, clasa a VI-a C Anotimp rodnic Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de gît instructaje, n-ai făcut concesii, lăudînd nu'ș ce scriitor din "activul de bază". Ai fost scutită de articole despre caracterul profund democratic al deciziilor de partid ori despre creșterea bunăstării într-o societate progresistă. Ți-ai salvat bruma de curaj și de voință, grăuntele de personalitate. Ce nu te omoară zice-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să intre într-un joc atît de riscant, nu avea tot ce-și dorea, nu era Bătrînul destul de influent, nu-i putea el rezolva orice problemă? Nu despre asta era vorba, de chestiile materiale, peste astea orice om cu o brumă de cultură putea trece. Popor de lingăi și de slugoi, începe Roja să tremure, vă simțiți bine? se impacientează Părințelul, ce-ar fi să nu-mi mai purtați voi mie de grijă? vedeți-vă de treaba voastră, le-o întoarce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pregătească mâncarea, să aranjeze casa și ograda, să execute toate fazele olăritului. Premiul Întâi și diploma de absolvire a patru clase au coincis cu cea mai tristă vacanță de vară. Victor lucra din ce În ce mai puțin, banii erau cu ciubote roșii, cu bruma de câștig a cumpărat o mânză și o căruță ușoară cu care să aducă lemne și să care oale la târg și prin satele din apropiere. În zile de sărbătoare, Valerică mergea cu tatăl său să vândă oale prin sate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie a unui cavaler al spiritului.“ Ce înseamnă „cavaler al spiritului“? Sunt cuvinte care sună solemn, dar nu spun nimic. Ca să nu mai vorbim de faptul că Victor Stoleru ne aduce uneori în situația de-a nu ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să aterizeze. De aici începe chinul. Dinu face școala de pilot și își pune la bătaie toată bruma de materie cenușie. Face ore suplimentare, angajează un pilot ca să-l învețe tainele toate. Treci pe deasupra casei mele, așa, la mustață, ca să le rup gura. N-avem voie, țipă pilotul. Hai, vă rog. O mie de euro pun la bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ăsta, dar mă cam face de rîs în lumea bună. Prin "lume bună", Claudia înțelegea lumea celor cu bani, a celor cu telefoane scumpe, mașini de lux și mari amatori de subcultură, de tip manele. Nici Claudia nu poseda vreo brumă de cultură, dar a cunoscut oameni culți și-i admira fără să-i înțeleagă. În realitate, oamenii culți cunoscuți de Claudia erau niște amatori de călătorii exotice și tot ce povesteau era legat de "ce au mîncat". Niciodată nu povesteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și-a făcut cuib. Reptila a coborât din mărul biblic: foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau pe Dumnezeu la tălpi; cobora șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și pentru rabla asta ieșită din uz. Au îmbătrânit hainele peste mine, au prins crustă anotimpurile deasupra cămășilor, au obosit bocancii să tot urce și să coboare dealurile Năsăudului și eu, prostul, lașul, leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare de păpădie și a ascuns-o într-un ierbar cu multe semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între două singurătăți l-a recunoscut cu ochii închiși. Valea Bârgăului, unde cu 7 zile în urmă, un furnicar negru mișuna în ritmul bătăilor de clopot, era precum un tablou după Bacovia: soarele gelatinos se lua după cizme, peste cenușă, bruma, o poleire a nimicului. În munte urmele se șterg primăvara. (După ce a tras ultima tușă, un pictor anonim a strecurat câteva umbre peste decor.) De la direcție ordinul a fost clar: "Fără urme!" Ocolul silvic a fost prompt: de departe, ograda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă mai mișc). Posibil, un sfânt a coborât din icoană să moară om. Lumina rodește cât mai adânc, pojghița asta gelatinoasă se va spăla odată cu prima brumă. Astăzi nu am fost singur, o cârtiță, doi castori și câțiva șoareci au trecut să mă vadă. M-am simțit ca la spitalul de urgență în zi de vizită. Aș putea interpreta această întâlnire mai sarcastic, dar cui îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suliță cerului, de frânghia grinzilor! Nu vreau să mă rostogolesc în neant ca într-o avalanșă de frunze. Rupe, Dumnezeule, din moartea mea, moartea copacilor! Dorm pădurile într-un sânge veșted de octombrie, dănțuiesc livezi deasupra unei inimi acoperite cu brumă, șuieră vântul a iarnă într-o frunză de suflet zimțat. Sunt lucrul mâinilor tale, Stăpâne, m-ai modelat după propria-ți semănare. Totuși eu am rămas cu eticheta de om pe frunte, precum un ocnaș însemnat cu fierul roșul, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbim de Cervantes care, inventînd risipa de drumuri de-a lungul și de-a latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu Sancho pe același măgar. O lumină fosilă În internatul unei școli pentru orbi, dispariția brumei de vedere a cîte unui copil ține mai curînd de banalitatea supărătoare, de sîcÎielile previzibilului: — Ați auzit? A orbit Mircea de la C! — Păi, asta-i veche de două săptămîni. Iar pînă duminică, cred că orbește și Vasile de la A. Ba
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de violet și de brun, culori adînci ce mă Îndemnau să-l cred. În altă parte Însă, totul era clar: doi șerpi de culoarea brumei Încolăceau un arbore cu frunze foarte rare, În care tremurau niște porumbei cenușii. De neuitat era și silueta cărămizie a unei cetăți pe o creastă de munte, Înconjurată de prăpăstii adînci și de luciul unor săbii sau cuțite pe fundul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei i le arătaseră pentru Întîia oară. Nu știa ce să le răspundă, iar ei păreau că nu-l cred că nu știe. Ba i-au luat și robota de curier și i-au dat-o ca slujbă cu o brumă de simbrie numai lui Zahar. Bănuielile s-au mai domolit după vreo lună, iar În primăvară, odată cu plecarea hanților spre nord, văzîndu-l că nu se duce cu ei, s-au stins de tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters, s-au semnat pe foile de brumă și așteaptă. Când subiectul a apărut, au fost atât de mirați încât unii mai-mai ar fi vrut să dea foile de brumă albe ca la început. Dar nu se face. Și au început să se gândească timp aveau, oricum. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]