829 matches
-
din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Nicolae intră și privi mulțimea elegantă, în agitație continuă. Deodată, într-un colț, zări o tânără blondă, cu ochii albaștrii-verzui, mignonă și suavă. Era ca un înger printre celelalte persoane din jurul său. Discuta cu o femeie tânără, mai înaltă și brunetă, la fel de frumoasă și cu aceeași ochi fascinanți. Se îndreptă spre ele și o invită pe blonduță la vals. - Îmi acordați acest vals? întrebă Nicolae, înclinându-și politicos capul. - Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin wunderbar! sări în sus
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
frumoasă și cu aceeași ochi fascinanți. Se îndreptă spre ele și o invită pe blonduță la vals. - Îmi acordați acest vals? întrebă Nicolae, înclinându-și politicos capul. - Ich bin schön, ich bin gebildet, ich bin wunderbar! sări în sus tânăra brunetă, accentuând puternic cuvântul „ich”. De ce nu vreți să dansați cu mine? Eu nu am acum partener de dans! - Mie-mi place domnișoara, spuse Nicolae hotărât, în timp ce întinse mâna să o prindă de degete, pentru a conduce spre ringul de dans
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
zi să aibă ce povesti pe la bancă, vecinilor. - Căpitaneee! Staai! Întorcându-se să vadă cine îl strigă, îl văzu pe Pepsi, unul din prietenii lui. Tocmai ce intrase în parc și își îndrepta pașii spre el. Acesta era un tânăr brunet de vreo treizeci și cinci de ani, înalt cu părul vâlvoi și negru, îmbrăcat în niște pantaloni roșii și o cămașă albă, ce-o purta desfăcută. Avea ochii negri și mari, și când vorbea sau râdea, duhnea a alcool. Era ca și
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
cărui pereți tronau tot felul de steme și blazoane heraldice, confecționate din piatră cioplită, la fel cum erau amplasate asemenea obiecte prin toată grădina din fața clădirii. Pe peron ne aștepta un tânăr cu vârsta puțin trecută de treizeci de ani, brunet, simpatic și se vedea de la distanță din ținuta sa, că era o persoană cultivată. Clădirea era sub formă de potcoavă cu trei laturi. O latură era perpendiculară pe acea construcție gigantă de la stradă, apoi partea din mijloc în centrul căruia
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
fi asaltat de fetele care azi nu mai stau pasive că pe vremea Cenușăresei. Credincioșia lui ține de hotărârea lui, nu de farmecul tău. Întotdeauna va fi alta mai nouă decât tine, mai tânără decât tine, măi blondă sau mai brunetă, măi îndrăzneață sau mai timidă, într-un cuvânt, măi diferită decât tine. Caută un bărbat care să te placă, dar care are valori morale bune și de neclintit. Este un proverb „Nu poți opri păsările să zboare în jurul capului tău
JOCURILE FOAMEI (5) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369689_a_371018]
-
uită la cel ce a întrebat și răspunse fără convingere: - Daa... este liber. - Mulțumesc. Tânărul încercă să-și ridice geanta pe suportul de bagaje de deasupra capetelor, apoi ieși din nou pe hol, răsuflând greoi din cauza efortului. Era un tânăr brunet, cu un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite de fereastra larg deschisă. Își ținea capul
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
direcția pe care dorea să o urmeze, pentru că îi plăceau mașinile și o studiase și tatăl său. Dar mai putea să facă o vizită la nevestele prietenilor săi căsătoriți. Cum era Elena, soția lui Andrei, vopsitoare la „Steagu Roșu”. Femeia brunetă, cu părul scurt, tipul de țărancă harnică, bărbătoasă, bine făcută, nici slabă, nici grasă era acasă și ca de obicei se plângea. Andrei era un bărbat frumos, brunet, cu fața de actor de Hollywood, de statură medie. Era foarte harnic
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
căsătoriți. Cum era Elena, soția lui Andrei, vopsitoare la „Steagu Roșu”. Femeia brunetă, cu părul scurt, tipul de țărancă harnică, bărbătoasă, bine făcută, nici slabă, nici grasă era acasă și ca de obicei se plângea. Andrei era un bărbat frumos, brunet, cu fața de actor de Hollywood, de statură medie. Era foarte harnic și muncea foarte mult pentru că provenea dintr-o familie cu venituri mici. Tatăl său era dulgher iar mama casnică. Și trebuiau să plătească chiria la casa în care
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
copilului, acesta se detașă în alt oraș. Locuința sa primită gratuit de la armată, rămase liberă. Și soția dorea acum s-o folosească. Nicky se prezentă a doua zi la “Automecanica”, unde fusese repartizat. Șeful de secție era un bărbat frumos, brunet, înalt, slab, cu trăsături regulate. După ce completă toate formalitățile, l-a fost trimis alături, la medicul de întreprindere. Nicky deschise ușa cabinetului și văzu cu uimire o femeie blondă, între două vârste, frumoasă foc. Se gândi imediat să flirteze cu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
eu mi-aduc aminte C-am fost zălud și fără minte. Frumoasa mea și tristă doamnă, Când te-am pierdut era tot toamnă. Și câte lacrimi, juraminte... Pe tine te-am iubit, țin minte. În viață am iubit mai multe: Brunete, blonde, chiar și culte. Dar dintre toate-mi vine-n minte Doar chipul tău, blând și cuminte. Și parcă mă apucă-o toană, Frumoasa mea si tristă doamnă! Ieri, de gura lumii m-am ferit; Astăzi, te-aș iubi nestingherit
MOLAR DE MINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354421_a_355750]
-
termin tura, mai putem discuta despre starea mamei dumitale și cam la ce să te aștepți pe viitor. - Desigur, domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet. Doctorul de gardă de la Urgență era un bărbat bine legat la vreo treizeci - treizeci și cinci ani, brunet și cu un început de încărunțire timpurie pe la tâmple, însă arăta destul de șarmant. Asistentele se învârteau în jurul său că albinele în jurul reginei. El a rămas plăcut impresionat de frumusețea Săndicăi și de aceea i-a propus să mai poarte o
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
doamna îmi întrerupe procesarea informației, țipând: MĂRIE! - Ha?! Da, doamna! Maria era speriată, trăsăturile faciale trădând-o. Avea o aluniță mică în dreapta gurii, buze mici, roșii (Probabil din cauza frigului. Era sfârșitul lui ianuarie, până la urmă.), ochii căprui, plimbători și părul brunet prins în coadă. Ca orice tânără de liceu pentru un băiat mai mic, era foarte frumoasă. “M-ați speriat...” șopti Maria cu viteză. - Marie, ci mai faci, draga mamii? Nu ț-o fost frig? poate avea doamna o personalitate de
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
-mi-l mie pă petagogu’ ăsta de zâci tu! S-au dus împreună pe holul internatului, unde erau înșirate dulapurile elevilor care plecaseră deja la meditație. Dintr-un birou din aproperea celuilalt capăt al holului, a ieșit îndată un tânăr brunet, înalt, cu alură sportivă. - Uite-l, uite-l, dânsul este domnul pedagog!, i l-a arătat Marinică maică-si. - Domnu’ petagog, domnu’ petagog! - a început Oara să strige din capătul celălalt al holului - lăsațî-l pă copilu’ ăsta să vie-n
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
fața. Îmi plac ochii tăi, Rodica! Ce, mai, îmi place cum arăți! Mi-aș dori să devenim prieteni, dacă și tu ești de acord și nu ai încă un prieten! Într-adevăr, Rodica era pe atunci o tânăra frumoasă, subțirică, brunetă, cu niște ochi albaștri, foarte pătrunzători, cu o gură frumoasă, surâzătoare. La rândul lui, Costel, era un băiat înalt, șaten, cu ochii albaștri, de culoarea cerului senin. Avea și un surâs șăgalnic care îl făcea simpatic. - Mă iei prea repede
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
neregulat, respirația i se opri o clipă. Trase aer în piept. El arăta maiestuos, avea mai multă prestanță decât Ducele, deși acesta era mai înalt și mai solid. Chestie de atitudine. Lângă M.Joseph se aflau părinții lui, o femeie brunetă, cunoștințe, un domn în vârstă. « Papa ? Fără maman ?» Alma înlemni. Chiar dacă purta mască era imposibil să nu-și recunoască tatăl. Era firesc să fie invitat. Făcea parte din elita nobilă a regatului. Era conte, dar mai întâi de toate, om
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
putea rezista să stea departe de petrecere. Găsise un loc bun ferit de ochii celorlalți. Putea urmări ce se întâmplă și bineînțeles că nu pierdea manevrele lui Mary Morgan de-a fi în preajma lordului. M.Joseph oferise brațul unei frumoase brunete. Figura ei îi era cunoscută. Lady Fleur. O zărise la teatru. O văduva plină de nuri și farmec, dorită de mulți bărbați. Poseda o avere considerabilă rămasă de pe urma soțului său, baronul C. Își flutura genele zâmbind cochet la vorbele lui
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
se îndrepta spre el cu pași grăbiți: - Marie, Marioara mea dragă, stai! Așa de dor mi-a fost de tine. Doamneee! S-a-ndurat Șefu' din cer de mine și mi te-a trimis înapoi, aici pe Pământ. Dar fata înaltă și brunetă, care lui i se păru că este Marioara lui dragă, țipă la el: - Căpitane Vasile, nu sunt Marioara ta, lasă-mă în pace! Dacă nu te dai din calea mea, să știi c-am să chem poliția, ai înțeles? - Marioară
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
dulce Se luminează în vârtejul în care mă afund. Dezvelind clipa sărită-atunci din ornic Cum se perindă imagini ce s-au dus! Căci gândul scormone, mereu, atât de dornic S-aducă umbra din trecutul ce-a apus: O umbră cam brunetă de atâta vară, De-atâta dragoste era ușor uimită Și, în parfum de chiparos și tămâioară, Candoarea-i fu cu zâmbete acoperită... ............................................... Seara, peste vise,lasă așteptat ecou Mă simt lângă umbra radiind lumină Din lumină se desprinde un miracol
LUCIRI DE REVERIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353655_a_354984]
-
de două zile cu el. Era atât de absorbită de gândul ei, încât tresări când se auzi strigată: - Alinaaa! Alinaaa! Ce faci? Privirea ei își schimbă direcția drept înainte, să vadă cine o strigă. Era prietena ei Ani, o fată brunetă și mai înaltă decât ea, tunsă scurt și cu breton. Avea ochi căprui, era slăbuță și foarte drăguță. Ca și Alina, era îmbrăcată într-un costum de blugi, dar închis la culoare. Sub geaca de blugi avea și ea un
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
îl strig. Cine i-a spus? Tăcere. Mă enervez peste limite și-l iau de guler: - Spune dracului odată! Cine i-a spus lui Kaiser? Franz bâigui sugrumat și stânjenit: - Partenera dv., domnule... Cea care locuiește cu dv. aici... Doamna brunetă... Renae... - Cum??? Ce-ai spus???, îl întreb cu ochii cât cepele. N-a mai repetat și și-a strâns umerii. - Franz!, îi strig. Nimic. Nicio reacție. - Franz, uită-te la mine!, îi ordon de data asta atât de lucid că
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
acces... Toată lumea se adăpostește de furtună, oaspeții își iau rămas bun, aleargă la autobuze, la mașinile mici și căruța rămâne iar singură în curtea casei, cu speranța că la anul... Starostele ultimilor ediții, zâna cea blondă, Carmen Veronica Steiciuc, alături de bruneta și primitoarea doamna gazdă Rozalia Motrici mulțumesc juriului, acum reprezentat de prof.univ. Vasile Spiridon, lui I.D. Clement, care nu-și uită meseria de reporter și mai trage o ultimă imagine, lui Liviu Popescu, unul dintre inițiatorii acestui festival și cel
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
va explica, mai târziu, ce se întâmplase cu ani în urmă. Viața copilului ei adorat era în primejdie. Îl invită în camera lui, imaginea era dureroasă. În baldachinul din mijlocul încăperii era un băiat, răpus de boală și suferință. Părul brunet, căzut pe frunte era asudat, broboane de sudoare îi scăldau fața. Nu avea mai mult de șapte ani. Trăsăturile se asemănau cu cele ale mamei, pielea smeadă era în contrast cu carnația albă a doamnei. Ce putea face pentru ea? Tânăra a
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
Așteptând culoarea de trecere la semafor emoțiile mi-au dispărut. La un pas de mine se oprise un bărbat drăguț, între două vârste, cu mustăcioară și ochi luminoși, care purta o chitară aflată în husă, însoțit de o doamnă frumoasă, brunetă, ce ținea în mână un buchet elegant de flori. Până să pornim în traversare, s-a alăturat grupului compact de pietoni un alt bărbat, de vârstă apropiată primului, cu părul lung, ușor ondulat, căzându-i pe umeri, mustăcioară și puțin
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
să localizam care dintre ele este implicată în afacerea murdară și cine de acolo a dorit să te omoare. -Asa este... ai dreptate! -Să mergem la recepționerul hotelului în care stăm, să-l întrebăm. Intrară în hotel. Recepționera, o femeie brunetă cu ochi albaștri, privea la televizorul aflat pe un suport de pe peretele din față. -Doamna, întreba Constantin, câte sifonarii sunt în acest oraș? La această întrebare zâmbetul profesional al femeii de dincolo de tejghia dispăru brusc. -Nu știu precis! Poate două
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]