639 matches
-
Numai figura fină a președintelui mă calmă, dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo, alt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise ploaia cînd s-a lăsat întunericul. După ce a șters cu ziar funinginea de pe steclă, lelea Ghența mi-a adus lamba. Am început să scriu o epistolă. Abia apucasem s-o închei cînd, din ogradă, bubui un glas de bas: - Unde-i profesorul? Mă așteptam să apară un fel de Taras Bulba dar, cu toate că era groasă, ființa care intrase nu-mi ajungea nici pînă la buric. Era o femeie. Curînd am aflat că e domnișoară. Ochii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
anii trecuți la dînsa. Aceasta sosea din nou, iar gazda spunea că se împăcase tare bine cu ea. Cu domnișoara Cornelia pe post de port-drapel, am pornit spre cucerirea unei gazde noi. - Cel mai bine ar fi la dom’ Tomulescu, bubui domnișoara cu convingere. Dar este o problemă. - A făcut politică. Domnișoara Cornelia tăcu. Ca să intrăm prin portița din grădină, ocolirăm pe-o cărare. - Așa e mai bine, mi-a explicat, fără alte motivații, domnișoara. De zece ani bătrînul Tomulescu era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătălie. Ce zici?” „Nu știu. Mă dor șalele de mor. Dacă mâine dimineață sunt la tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi poposeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau mutate de-a lungul pereților și Îngrămădite pe scenă, iar În spațiul rămas aflat gol țopăiau iubitorii de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se dusese la primărie să Înregistreze nașterea, el un singur nume avea În cap și pe-ăla Îl rostea de fiecare dată când secretarul țipa la el, lovea cu pumnul În masă și cu piciorul În dulapurile de fier care bubuiau Îndelung și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de botanică și de chimie ale lui Jivinoiu-Directorul Îl impresionaseră peste măsură. Sărea de pe banca lui și se repezea spre cabina lui Ghiță care, prevăzător, știind ce-l așteaptă, se Încuiase Înăuntru. Slăbănogul izbea, turbat, cu piciorul În ușa care bubuia și dădea să sară din țâțâni. Îi striga celui ascuns dincolo de ea că nu e decât un nenorocit de Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sale, se rățoise la nepot până acela scosese pușca din ascunzătoare, o făcuse praf, patul cel frumos Împodobit Îl pusese pe focul ce ardea sub niște pirostrii, Îndoise țeava, azvârlise mecanismele cât colo, confiscase capsele și, cu un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe samuraii călări care se strânseseră într-un cerc protector în jurul lui Nobutaka, făcându-i să forfotească, în dezordine. Chiar atunci, un batalion de cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la Maria. Nu uita să-l iei pe Alex. Te cunosc. Am Înțepenit. Deci aveam ceva de făcut la ora patru. Am Început să respir repede, panicată. Aveam să Întârzii. Mi-am calmat cu greu respirația, deși inima Încă Îmi bubuia În piept. Am mers până În stația de autobuz, am așteptat și În timpul ăsta am luat-o razna. Un ceas imens Îmi ticăia În minte. Timpul trecea, iar eu nu eram unde trebuia să fiu. Nu știam cât ar fi fost
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și livezi Și brazii sihaștri se-apleacă cu vaier; În somn pernă mea e stratul de nea, Iar vîntul mă strînge în brațe de aer. Pe bolta senina, stă fulger lumină, Ce din 'nalt îmi croiește cale de foc; Jos bubuie tunet, cu mare răsunet Și munții îți pare că-i muta din loc; Din zare pînă-n zare, pește pămînt și mare, Fulgerul îmi dă sens mișcării, De duhuri ispitit, de dragoste vrăjit, În adîncul de purpura al mării; Peste cîmpii
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
a întors spre mine ochii aceia de un albastru ireal care parcă sclipeau. Colțurile gurii sale minunate se ridicaseră într-un zâmbet ușor. —Cum îți merge? Stai jos. Eram așa de fericită că nu trântise cartea pe masă și nu bubuise „Ce-i?“, încât am început să radiez. Vrei să-mi arăți ceva? l-am întrebat. — Normal, a zis el râzând puțin. Mi-a surâs norocul. Eram roșie la față și mă fâstâcisem în asemenea hal că nu-mi trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai scrisese Luke în chestionarul ăla. Știa mult prea multe despre mine. —Tu l-ai văzut? am întrebat-o pe Celine cu inima bubuindu-mi în piept. — Nu, mi-a zâmbit ea. Nu știam dacă s-o cred sau nu. Dacă l-ai văzut, te rog, te rog spune-mi ce a scris, am implorat-o. E important. E în joc viața mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o puță enormă. Ar fi fost încântată dacă aș fi intrat pe felie cu unul dintre prietenii lui Carlos, dar eu mai curând mi-aș fi închiriat vaginul unei rândunici ca să-și ridice cuibul în el. Muzica a început să bubuie, suspect de tare în camera goală, înecând însă răspunsurile lui Carlos de genul „îmi pare rău, enamorada“ sau „N-a fost vina mea, querida“. —Poftim, i-am spus eu lui Miguel aruncându-i un bol de cereale. Mănâncă chipsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost de acord Stalin. Are un păr tare fain, a zis Clarence. —Pantalonii erau îngrozitor de strâmți! Se vedea când i se făcea pielea de găină, a spus John Joe. —îngrozitor de strâmți. Dacă n-are grijă, o să rămână fără urmași, a bubuit Peter scuturându-se de râs. Cu toate astea, dacă era să dai crezare tabloidelor, Snorter nu avea nici o problemă la capitolul ăsta. Fusese deja dat în judecată de mai multe ori de femei care se aflaseră la capătul liniei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămas nimic de pus în cutie pe post de fațadă. Frica și rușinea au revenit, dar într-o formă mult mai gravă, mult mai puternice decât înainte. Prea târziu. Mi-am dat seama că soarta îmi fusese pecetluită. Inima îmi bubuia în piept de frică. Știam că nu pot să pun pe dulap cutia goală. în timp ce-mi doream să nu mă fi născut niciodată, am privit prin cameră în căutarea unui loc în care să ascund proba incriminantă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că expresia de pe fața lui Bea se schimbă. — Bună, fetelor, a spus o voce sonoră din spatele meu. M-am întors. și-am dat de Randall - Randall cel superb de să ți se taie răsuflarea - care întinsese mâna. Îmi auzeam inima bubuindu-mi ca o tobă. — Cred c-am fost la Princeton împreună. Randall Cox, a zis el. Beatrice a dat mâna cu el și s-a prezentat. — Claire Truman, am răspuns și eu cu o voce surprinzător de calmă, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a câștigat. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Zgomotul și furiatc "Zgomotul Și furia" — Claire?! Capul mi-a sărit de pe birou. Ochii injectați căutau furioși prin lumina fluorescentă. Nu din nou. Nu vrusesem să-mi odihnesc decât un minut capul care-mi bubuia de durere, dar judecând după balta de salivă care se formase pe manuscrisul pe care-l editam, probabil că adormisem. Ceea ce, în fond, nu era de mirare, dacă luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
practic, s-o auzi pe Sara Nelson compunându-și, în minte, următorul articol pentru Publishers Weekly. Efectul stârnit de cartea lui Luke depășise cu mult așteptările tuturor - chiar și pe ale mele, iar așteptările mele erau foarte mari. — Claire! a bubuit vocea unui bărbat în spatele meu. — Jackson! L-am îmbrățișat, surprinsă și încântată să-l văd. Era greu de crezut că trecuse un an de când fusesem asistenta lui - mi se părea că trecuseră cel puțin zece ani. Nu credeam c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o sclipire în ochi. Dar m-am gândit c-o să-ți placă. — C-o să-mi placă? A ador - mulțumesc, Luke. A fost foarte frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
convinsă că am să mor. Când am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de câteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cât de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se plimbe În jurul biroului, oprindu-se când și când pentru a vorbi cu oamenii. Paul Îl conduce, face prezentările, iar blondul Îi urmează pas cu pas. — Vine ! șuieră Artemis și toți cei din biroul nostru Încremenesc. Inima Începe să-mi bubuie tare și mă fac cât pot de mică În scaun, Încercând să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hârtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încântată și mai surescitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Să ce ? Întreb, un pic prea repede. Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gândeam. Se oprește pentru un moment care mie mi se pare că durează cât o eternitate și simt că inima Îmi bubuie tare, aproape lipindu-mi-se de coaste. Poate accepți să luăm masa Împreună În oraș, la un moment dat ? M-a invitat În oraș. M-a invitat În oraș. Aproape că nu-mi mai pot mișca gura. — Da, zic Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]