313 matches
-
cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape un bubuit ce căpătă putere lovindu-se de lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ce surpriză ai fi avut, pui de cățea, dacă s-ar fi întors Kano în viață și te-aș fi atacat noaptea...! Ți-aș fi băgat în cur mitralierele... Mitraliere de calibru cincizeci... Dumnezeule din ceruri! Încă își mai amintea bubuitul lor sec, asemănător unui scurt tunet care se izbea în același timp de mii de munți. Trăsese cu ele de multe ori în desișuri și îl impresiona mereu să vadă cum sar în aer ramuri, frunze și pietre, ca și cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica, bubuitul boxelor care cutremură pereții, cîțiva barmani la tejghea și atît. Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei persoane. Mai întîi apar două fete care privesc curioase prin sală, apoi grupul intră de-a binelea. Cele două
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
verific, iar apoi să aflu că e adevărat. — Nu cred că merge așa. — Spune-mi doar că nu visez. — Poate că visezi, zise. Probabil că visezi. — Nu vreau să visez. Clio, nu vreau să fac asta singur. Se auzi un bubuit. Am tresărit amândoi, ne-am întors spre baia romană. O mână de frunze se mișcau pe suprafața apei într-o spirală lentă. — E ceva viu acolo? Clio încuviință. — Da. — Ce e? — Nu știu, zise ea, privind apa. Ceva din adâncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
baia romană. O mână de frunze se mișcau pe suprafața apei într-o spirală lentă. — E ceva viu acolo? Clio încuviință. — Da. — Ce e? — Nu știu, zise ea, privind apa. Ceva din adâncuri, unde e întuneric. Se auzi un alt bubuit. Pe suprafața murdară a apei se iscară valuri mici, lovind marginile placate și mucegăite ale băii. — Ești pregătit? Acum e-acum. Clio mă ținu de brațe și-mi oferi un zâmbet care se voia puternic și aproape că era. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce anume, dar în cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
metalice. M-am aplecat în față, ascultând, în căutarea unui indiciu. Am atins ușor cu urechea, aproape imperceptibil, suprafața ușii încuiate. În clipa aceea, în fracțiunea de secundă în care corpul meu a luat contact cu vopseaua ușii, zgomotul, zăngănitul, bubuitul, trosnetul, totul, a încetat brusc. Din cauza șocului am făcut un salt în spate, ca și când m-aș fi ars la degete. Am încercat să nu mă mișc, să nu respir, acoperindu-mi gura cu mâna. În spatele ușii închise răsuna o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dictare și părea să încerce să transforme în cuvinte sunetele produse de vreme, creând șir după șir de text, cuvinte începând cu „s“ sau „ș“ în principal, cu blocuri de „p“ și „b“ ivindu-se odată cu spargerea valurilor. Se auzi bubuitul unui tunet și cuvântul TABLE apăru scris mare pe ecran. — Dar. La ce folosește? Imediat ce am pus întrebarea, mi-am dorit să n-o fi făcut. Însă era-n ordine; doctorul era prea antrenat de propriile idei ca să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise Fidorous și ridică arma la nivelul ochiului. Ne dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar în spatele înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei. Privind, al treilea și ultimul butoi sări peste bord într-o ploaie de apă marină și toate trei o luară la goană, șuierând și împroșcând stropi, în largul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În bubuitul surd al pistoanelor, au fost clipe lungi, Întinse ca norii vineții de la orizont, În care s-au privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau extrage și transmite spre roți mișcarea, dogma străveche
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea un adevărat trimis. Un călător. Pășitul ăsta, demn după cum o să-i spui, m-a ajutat și la bubuitul din cap, dar tot mi-a venit să vărs. Pe de altă parte, deja știam că dacă vinul făcea asemenea lucruri, sigur aveam să-l mai beau, așa că m-am dus la Vindecător și l-am rugat: - Acum, Învață-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aleargă suri, în caiere destrămate sau înfloresc vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
decât să vă doresc să petreceți o seară sigură și plăcută împreună sub acoperișul meu. Datat unsprezece ianuarie, anul o mie nouă sute nouă zeci și nouă. Semnat Mortimer Winshaw. Se auzi încă un tunet. De data asta mai aproape, și bubuitul lui se prelungi. Când în sfârșit se opri, Mark spuse: — Desigur, vă dați seama că din punct de vedere legal nu poate fi acoperit. Nu avem nici o obligație să-i plătim datoriile. — Ai dreptate, fără îndoială, spuse Thomas, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o modificare subtilă... Michael avea impresia că e foarte obtuz pentru că îi scapa ceva important care-l îi sărea în ochi. Se mai uită o dată. Și atunci văzu. Imediat o bănuială cumplită i se strecură în suflet. Se auzi un bubuit din direcția sălii de bliard. Michael coborî în fugă scara și aproape se ciocni de domnul Sloane în hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că bivolul se prăbușise. Era În genunchi, smucindu-și capul lui mare; mutându-și atenția pe ceilalți doi, care continuau să alerge, trase În cel mai din față și-l nimeri. Mai trase o dată, fără să-l atingă, dar auzi bubuitul carabinei lui Wilson și bivolul alunecă și căzu-n bot. — Trage-n celălalt, Îl auzi pe Wilson. Așa da, asta se numește să tragi, la dracu’! Dar celălalt Își continua galopul lui constant și Macomber nu-l atinse, trase alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de spaimă și de frig; cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apropați prin vizitele comune cu care îi onorăm. Dar oricum și orice s-ar zice, Bâza nu a fost, nu este și nu poate fi decât neaoșă și de-a noastră așa cum e pur si muove, amin! Se aude un bubuit. Mai mulți senatori se aruncă la pământ. Bubuitul este tocmai vorba bubuitoare și prietenească a reprezentantului național al minorităților conlocuitoare. Transcriere fără translator, acesta fiind la Bufet. Grupu nost parlemantar recunoște deschis că niam pelmuit benevol ceea ce vom continua cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dar oricum și orice s-ar zice, Bâza nu a fost, nu este și nu poate fi decât neaoșă și de-a noastră așa cum e pur si muove, amin! Se aude un bubuit. Mai mulți senatori se aruncă la pământ. Bubuitul este tocmai vorba bubuitoare și prietenească a reprezentantului național al minorităților conlocuitoare. Transcriere fără translator, acesta fiind la Bufet. Grupu nost parlemantar recunoște deschis că niam pelmuit benevol ceea ce vom continua cu maxime covinger sperind spre o chit mai densa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi vedeam pe combatanții Împrăștiați sub noi și pe dealuri, simțeam mirosul bătĂliei, Îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru și apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălĂtuciți, de praf. Eram Însă prea departe ca să putem filma ca lumea. Încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la țintă, făcÎndu-ne astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]