476 matches
-
n-am timp de pierdut. — Doamne Dumnezeule sfinte! Unde este Pino? — Liber și cred că la ora asta zboară spre Italia. — Cât a plătit pentru mine? — Probabil mai mult decât meriți. Maurizio Belli vru să spună ceva, dar sunetul unei bubuituri îndepărtate, care se propaga dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Cam la trei sute de metri. — Omul se mișcă? — Deocamdată nu. — Observă-l cu multă atenție. Dacă se mișcă, trage, dar încearcă să nu-l omori. Vreau să-l interoghez. Din nou, așteptarea. O așteptare lungă, până când, dintr-o dată, răsună o bubuitură ce străbătu întinderea și lovi pereții de stâncă repetându-se în nenumărate ecouri ce se pierdeau înspre sud. — L-am nimerit. Țipă. — Înaintează cu grijă. La cel mai mic gest suspect, omoară-l. Din nou, așteptarea și tăcerea, până când glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fapt nu-i mai păsa. Cu cât va muri mai repede, cu atât mai bine. Cu cât își va pierde cunoștința mai repede, cu atât va suferi mai puțin. Inima-i bătea cu putere, sângele îi zvâcnea în tâmple asemenea bubuiturilor unor tunuri îndepărtate, vederea începea să-l lase, îi lipsea aerul și era pe deplin conștient că acestea sunt simptomele unui adevărat colaps. Făcu un efort supraomenesc ca să nu bea. Știa că nu-i va servi la nimic să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
printre tunelurile de încălzire, în vîrful căruia poartă capătul benzii de polimer. Valțurile preiau banda, motoarele trag din greu, iar rolele din capăt aruncă în afară primii metri din fîșia care se lățește văzînd cu ochii. Apoi se aude o bubuitură pe la mijloc și motoarele încep să alerge nebune, semn că merg în gol. Peste rolele din capăt trec ultimii metri de bandă scofîlcită ca o imensă coajă de fasole. Muncitorul aruncă de pămînt cîrligul, scuipînd o înjurătură. Stă un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
al toamnei. Mîna femeii se ridică de pe volan și atinge brațul lui Mihai: Aș vrea să nu-mi propui... nimic! Sînt sigură că nu te-aș refuza, dimpotrivă! Dar nu vreau! Inima lui Mihai zvîcnește puternic, tocmai în tîmplă, iar bubuiturile repetate fac să-l doară capul, parcă l-ar fi aruncat cineva, de cîteva ori, de-un perete. Fața gravă a femeii, de o parte și stiva cu varză în cealaltă, la egală distanță, smulg din el un hohot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
smulse un revolver de la cingătoarea unui tip mort. Țipete În curte; zgomot de pași pe pietriș. Meeks lăsă carabina jos și se Împletici pînă la perete. Aruncă o privire spre bărbați, simțind gustul sîngelui: ochise la cap, de la mică distanță. Bubuituri În cameră: două puști care trăgeau de la o distanță foarte mică. Meeks strigă „L-am prins!“, auzi niște chiuituri drept răspuns și văzu brațe și picioare ieșind pe fereastră. Luă arma cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cea mai apropiată și trase cu foc automat: ținte luate ca din oală, bucăți de ipsos care explodau, lemnul uscat luînd foc. Peste cadavre, În cameră. Ușa din față stătea deschisă. Pistoalele lui erau tot pe pervaz. Se auzi o bubuitură neobișnuită. Meeks zări un tip care stătea culcat pe burtă, În spatele lăzii de la pat, și trăgea de acolo. Se aruncă la podea, lovi cu piciorul, rată. Individul trase un glonț... cît pe ce. Meeks scoase cuțitul, sări și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doi metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se revărsau formulare, mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un răspuns. Urlă În răsuflătoare, cu aerul cald izbindu-l În față. Se pomeni cu mîinile legate și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-l salt eu. E În jurisdicția comitatului. Tovarășii lui au șters-o, așa c-a rămas numai el. Ed arătă spre alee: — Adu-l acolo Încătușat. Keefer se Întoarse În bar. Ed așteptă lîngă ușa care dădea În alee. Strigăte, bubuituri, apoi Dick Stens scos afară cu forța: urît mirositor, cu hainele În dezordine. Keefer Îi trase capul pe spate. Ed Îl lovi - la gioale, la țeastă - pînă cînd nu-și mai simți mîinile. Stens căzu la pămînt, icnind. Ed Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
raport de urmărire plin de minciuni, ca să-l aburească pe Dudley Smith. O ușă trîntită răsunător, ca un foc de armă. Bud White pășea spre mașina lui. Jack se Îngropă În scaun. Mașina plecă. Trecură cîteva secunde și o altă bubuitură de ușă ca un foc de armă. Aruncă o privire rapidă: Lynn Bracken, de data asta brunetă, ieșea din casă. Se duse la mașină și intră pe Los Feliz, lunînd-o spre est. Jack o urmă pe banda din dreapta, ținîndu-i trena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies din găoace prin generație spontanee. Mă Întorsesem din Brazilia fără să mai știu cine eram. Mă apropiam acum de vârsta de treizeci de ani. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Începuse să exerseze: Îndoindu-se, Întinzîndu-se, ridicîndu-și picioarele. La ora unsprezece fără un sfert auziră prima explozie În apropiere. Imediat după aceea, tunul antiaerian porni În Hyde Park. Stația lor era la cîteva mile distanță de tunuri: chiar și așa, bubuiturile păreau că se ridică din beton, direct prin pantofii lor, și tacîmurile și vasele din bucătărie Începură să zăngăne. Dar numai O’Neil, noua angajată, reacționă la bubuit. Ceilalți Își văzură de treburile lor fără să ridice privirea - poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul motorului, și nu putea să-și dea seama dacă În acel moment se Îndrepta spre locul cel mai periculos sau Îl depășise. În partea din spate a cabinei era o fereastră glisantă; Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două locuri: Întotdeauna o frapaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Început mitralierele. Kay dădu colțul și privi În sus. Acum putu distinge raza reflectorului și, În ea, corpul strălucitor al unui avion. În timp ce urmărea, o linie de șarpnele se ridică spre avion, În tăcere, aparent - pentru că, deși auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu fuioarele de fum care apăreau cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l dădu dezgustată. — De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu una. Nu vroiam decît să-mi fac un ceai, zise el, Încă tușind. Un om are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl săltară În picioare, Își dădură seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o clipă, Încruntîndu-se și zîmbind. — Ce mai faci? continuă Julia și mai vioaie. Helen dădu din umeri, destul de timidă. — Bine. Puțin cam obosită, desigur, ca toată lumea. Dar ce mai faci tu? Scrii? — Da, puțin. — Reușești să faci asta Între două bubuituri? — Da, Între două bubuituri. Mă ajută să mi le scot din minte, cred. Citeam asta - Îi arătă cartea - ca să văd cum stau cu competiția. Dar spune-mi, ce face Kay? Întrebarea fusese pusă cu lejeritate, dar Helen simți că roșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zîmbind. — Ce mai faci? continuă Julia și mai vioaie. Helen dădu din umeri, destul de timidă. — Bine. Puțin cam obosită, desigur, ca toată lumea. Dar ce mai faci tu? Scrii? — Da, puțin. — Reușești să faci asta Între două bubuituri? — Da, Între două bubuituri. Mă ajută să mi le scot din minte, cred. Citeam asta - Îi arătă cartea - ca să văd cum stau cu competiția. Dar spune-mi, ce face Kay? Întrebarea fusese pusă cu lejeritate, dar Helen simți că roșește. — Kay e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-său cu voce tare. Te-a făcut să sari, nu-i așa? I-am spus doamnei Christie că nemții ne-au pus să țopăim, ne-a prins cu picioarele În sus. Ce-am mai pățit acum o noapte sau două! Bubuiturile erau atît de puternice că m-au trezit! Poți să-ți faci o idee cum a fost. — Da, zise Duncan, Încercînd să zîmbească. — Domnul Wilson nu mai are acoperiș la casă. — Domnul Wilson? — Îl cunoști. Unde ne duceam noi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise ochii. Helen Îi studia pieptul și stomacul care se ridicau și coborau În ritmul respirației, și zvîcnetul pulsului la baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu vrei. Bineînțeles că nu. Mi se face rău, asta-i tot. Doar dacă ar fi cineva, poate tatăl tău sau... La naiba! Sări de pe scaun. Ce dracu’ a mai fost și asta? Căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd; bubuitura fusese atît de puternică Încît ochiurile de geam fuseseră lovite sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un pistol, și se spărseseră. Duncan Își ridică privirea. Fraser sărise Înapoi, ajungînd pînă la ușă și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și noi o dată cu ele. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și noi o dată cu ele. — E la kilometri depărtare, spuse Duncan. Curțile - inventă el - curțile le fac să pară mai nasoale decît sînt. Amplifică bubuiturile. Crezi tu? — Da. N-ai observat ecoul, atunci cînd strigă cineva de la fereastră? — E adevărat, zise Fraser, dînd din cap și agățîndu-se de această idee. Am observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici? M-ai trezit. M-ai speriat de moarte! Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită, Duncan, asta s-a-ntîmplat, zise Alec, cu vocea mai ridicată. La naiba, am primit-o! În spatele lui, pe cer, apărură flăcări și se auziră niște bubuituri. Duncan se uită la cer și i se făcu frică. Își imagină că un lucru groaznic i se Întîmplase familiei lui Alec sau casei lor. — Ce-i? Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită! repetă Alec. Nu mai vorbi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]