4,786 matches
-
Vînzătorii de lacrimi și pe care îmi propun să-l termin pînă la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială. Și cu inspirație din realitatea ultimilor ani bucureșteni. Pe de altă parte, coc de cîteva săptămîni ideea unui roman epistolar în cheie ironică despre ceea ce se întîmplă în jurul nostru. Inițiativa e firavă și insuficient decantată, motiv pentru care încă nu l-am încunoștințat pe coautorul ipotetic. Dar dacă
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
lui Einstein: "Eu nu mă mai gândesc la viitor, pentru că oricum vine prea repede." Deși am mai avut multe de pătimit de la viață, după aceea, din clipa întâlnirii cu Norman Manea am devenit (și sânt și până în ziua de astăzi) bucureștean. În puțina lume în care trăiesc, am acasa mea, tihna și camera de lucru în care stau față în față două altare, cel la care mă închin și cel la care scriu. Și cum nu m-am dezis niciodată de
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
este secondat de bălegar. Autorul îi trece în revistă și pe românii plecați în străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
vigilent de studios; demersul său captivează nu prin pitorescul stilului (ca la Dan C. Mihăilescu) ori prin ingeniozitatea punerii în ramă (ca la Ioana Pârvulescu), ci prin calitatea și cantitatea informației, chiar dacă aceasta este desfășurată, uneori, prea academic. Fiecare mahala bucureșteană este investigată nu doar geografic, fizic, social, ci și ca un fel de parohie, pentru a i se stabili caracteristicile psihice. Bucureștiul (poate de aceea i se spune, de fapt, Bucureștii, pentru că este un oraș "schizoid", cu mai multe personalități
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva considerații despre destinatarul epistolei de față, Nicolae Filodor. Căutând date despre familia lui, am constatat cât de puțin se știe despre ea, în ciuda apartenenței, în perioada regalității, la protipendada bucureșteană. Câteva lămuriri am primit de la doamnele Ioana Racottă și Maria-Luiza Flonta (n. Călugăreanu), nepoate de fiice ale lui Grigore Filodor și ale soției sale Sabina, născută Fotin. Brăileanul Grigore Filodor era fratele diplomatului Nicolae Filodor și al Nataliei Filodor căsătorită
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
orașul de baștină Sibiu și m-am trezit într-un oraș cu totul străin de mine, la brațul tânărului meu soț, proaspăt absolvent al Politehnicii de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
omul pe care îl ajutase să evite, în timpul legionarilor, trimiterea pe un șantier de muncă obligatorie pentru evrei, angajându-l ca funcționar în Cooperație. Dat afară de la catedra de limbi clasice, pe care o avusese mulți ani la un liceu bucureștean, Mendelică ajunsese, după instalarea comuniștilor la putere, profesor la Universitate și chiar membru în Academie, publicând o serie de studii filologice, apreciate și în străinătate. “Mă bucur să vă revăd, domnule Teodorescu”, îl salută academicianul, ridicându-se de pe scaun, ca să
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
fapt a existat și sper să mai existe în Fălticeni, mîncam, de cîte ori veneam să iau cărți de la librărie (cam o dată sau de două ori pe săptămînă), înghețate uriașe de zmeură combinată cu vanilie și scriam unei fermecătoare poete bucureștene de care, pe atunci, mă îndrăgostisem lulea: Bobinokarovna! . Și dusă a fost!!! Cu stimă și afecțiune, 6-VIII-1980 Emil Brumaru
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
să fie albaștri - s-a înfățișat, într-o zi de toamnă, oarecum pe la sfîrșitul lui noiembrie, în salonul meu bibliotecă din strada Gramont. Născută în ținutul Brașovului, își făcuse școalele cu note absolut eminente și ajunsese lector universitar la Literele bucureștene. Dar scrisul era marea ei menire pe pămînt și astfel căutase de timpuriu să colaboreze la diferite publicațiuni, ba chiar să scoată un volum de poesii pe care acum îl ține în taină. A scris și romane pe care continuă
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
conversație obositoare dusă cu guvernanta, o atentă îngrijorare față de fetița mea care mereu mă reclama și mă solicita, atît, și mai mult nu. În Balcicul plin de atîta viață și tinerețe eu rătăceam singură. În acei ani perimetrul vieții mele bucureștene era același oriunde m-aș fi aflat. Purtam în mine visuri, închipuiri și imaginări ale unor întîmplări create de izolarea mea constrînsă, care nu se încheiase în cei 2-3 ani de căsnicie. Într-un caiet al meu în care de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Occidentului. Dispăruse din peisajul Căii Victoriei grădina Oteteleșanu, căreia îi luase locul uriașa clădire a Palatului telefoanelor. Magazine noi etalau mărfuri de calitate prezentate în mod atrăgător. La umbra colorată a copertinelor apăruse ca loc de elegant popas apreciat de bucureșteni noul local pe nume Corso. Peste drum de el cofetăria Nestor devenise de mult un elegant lăcaș apreciat de burghezia bucureșteană. Pe mine mă interesau, la acel ceas, apariția ultimelor romane ale scriitorilor prezentate în vitrinele librăriilor. Fantezia mea se
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
de calitate prezentate în mod atrăgător. La umbra colorată a copertinelor apăruse ca loc de elegant popas apreciat de bucureșteni noul local pe nume Corso. Peste drum de el cofetăria Nestor devenise de mult un elegant lăcaș apreciat de burghezia bucureșteană. Pe mine mă interesau, la acel ceas, apariția ultimelor romane ale scriitorilor prezentate în vitrinele librăriilor. Fantezia mea se hrănea cu subiecte iscate de lectura lor. Devenise pentru mine o hrană zilnică. Timpul meu se scurgea în ritmul nevăzut al
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
a-i înfățișa cititorului, specialist sau nu, o istorie cronologică a orașului-capitală. Volumul e un calendar al Bucureștiului, urmînd anii și zilele vieții orașului. Un calendar evenimențial, așa cum anunță subtitlul, ce începe cu un capitol de „preistorie și istorie veche bucureșteană", pentru a-și încheia cronologizarea cu anul 1945. Trecînd peste ciudățenia faptului de a considera intervalul 1919 - 1945 drept epoca contemporană (sic!), volumul urmărește o periodizare în principiu general acceptată și își împarte prezentarea în trei mari părți. Epoca „medie
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
Sorana Gurian este căutată, făcîndu-se astfel o excepție de la regulă. Cert este că respectivul comisar-șef nu se ocupa de delictele "politice", de "atentatele" la siguranța statului. Se cuvine a menționa că anunțul poliției nu stîrnește nici un ecou în presa bucureșteană. În schimb, se înregistrează unul în cotidianul ieșean "Moldova", unde un ziarist antisemit, ascuns sub pseudonimul Gh. Sânger, își exprimă indignarea în articolul Cazul Sorana Gurian. Aici citim: "Uitasem cu totul de obscura existență a proprietarei pseudonimului literar [...] O credeam
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
Mereu, om al naturii, "plin de violență și neastâmpăr", are și o "aprigă râvnă intelectuală". Îi citește pe marii clasici români, ca și pe romancierii francezi, englezi și ruși. Scrie imnul liceului și se încumetă să trimită versuri la revistele bucureștene, la macedonskiana Viața Nouă (1899), de unde se retrage îndată, considerând că nu i se potrivește ca orientare artistică, apoi la Pagini literare, unde semnează cu pseudonimul M. S. Cobuz. (Pe atunci, elevii, ca și militarii, nu aveau voie să publice
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Oameni și umbre, în mod sigur însă nu-mi oferise manuscrisul spre lectură. Mi-a oferit ediția incompletă cînd ne-am văzut în 1998, după mulți ani (eu plecasem în America din 1973), cu cîteva zile înainte de sfîrșitul sejurului meu bucureștean. Am citit-o și, vrînd s-o recitesc, i-am cerut-o în cursul vizitei de anul trecut în România, în forma completă. Oameni și umbre, o spun fără ezitare, e una din acele cărți la care simți nevoia să
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
înalte, pe dinafară impresionante, sînt pe dinăuntru ca la începutul secolului trecut. O chiuvetă solemnă în holul rece, legată iarna cu cîrpe, ca să nu-i pleznească țevile. Cîte 4-5 etaje serioase (unul se lungește cam cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
Primul domiciliu bucureștean al lui Ion Luca Caragiale a fost înregistrat în 1868-69, pe ultimul l-a părăsit în 1904. Exceptînd scurtele perioade cînd a funcționat ca revizor în Moldova și Oltenia, el a petrecut aproape 35 de ani în urbea de pe Dâmbovița
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
instalat definitiv. Dar ce se petrecea în fond, dincolo de forme? În fond societatea democratică românească fusese atacată în chiar nucleele constitutive și se năruia implacabil. Oamenii lucizi ai epocii începuseră să înțeleagă. Iată un semnificativ tablou al vieții aparent normale bucureștene, trăite la marginea prăpastiei. Îl avem de la Dinu Pillat care i-l înfățișa sorei sale Pia, într-o scrisoare din august 1947 trimisă acesteia la Londra, unde se afla în exil: "Ruși în uniformă se văd mai puțin pe străzi
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
a, pe atunci, atât de actualei chestiuni a revizuirii Constituției), cea mai puternică impresie avea să i-o stârnească tot mentorul Junimii, care, cu obișnuita sa solicitudine față de tinerii studioși, i-a împrumutat cărți, l-a invitat la întâlnirile Junimii bucureștene, i-a furnizat informațiile istorice de care avea nevoie, i-a verificat apoi datele pentru un articol despre monarhia română ș.a. Scrisorile trimise de Nyrop lui Maiorescu după întoarcerea sa în Danemarca (parțial publicate de către Geo Șerban în Secolul XX
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
din 1841 prin Grecia, Turcia și țările dunărene, acesta descoperise, la rândul lui, că un băiat român fusese singura persoană în stare să-i spună, corect, unde se află Danemarca. în fine, fragmentul din capitolul despre Maiorescu descrie ședința Junimii bucureștene din 2/14 mai 1884, la care Nyrop a avut prilejul să participe. Titlurile aparțin autorului danez. Sosire la București Se înserase înainte să ajungem la București. Plecasem, în zori, de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
Într-un fel, s-ar putea argumenta că în ipostaza conștientă de "floare de cîmp" naratorul din Remember lasă deschisă posibilitatea unei variante feminine. Aceasta se va încorpora literar în personajul central feminin al Crailor... , în "floarea aspră de maidan" bucureștean care este Pena. În ciuda paradoxului aparent, ne putem întreba dacă Mateiu I. Caragiale n-ar fi fost îndreptățit să exclame, cum făcuse Flaubert în legătură cu Emma Bovary, "Pena c'est moi"? Cu atît mai mult cu cît Pena fusese înnobilată prin
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd în librăriile bucureștene. Maestrul răspunse cu răceală și stînjeneală la aceste mărturisiri zgomotoase, neștiind cum să-l îndepărteze cît mai iute pe neprevăzutul personaj, care năvălise spre el. Eu stam nemișcată fiind martora unei situații la care Lovinescu răspundea cu o vădită plictiseală
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși, Horia Furtună îl scormonea pe Ion Marin Sadoveanu și împreună evocau alcătuirea vechii societăți bucureștene din relatarea modului în care fuseseră repartizate mormintele în cimitirul Bellu. Ascultam vocea adâncă cu inflexiuni dramatice a lui Tudor Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
fine. Să ne întoarcem puțin cu gândul la Barcelona și la faptul că există acolo niște oameni al căror job e mai mult decât ciudățel. Stau toată ziua pe La Rambla (cel mai populat pietonal din Barcelona, aglomerat cam ca metroul bucureștean la ora la care ies oamenii de la serviciu), costumați în diverse personaje și se trag în poze cu trecătorii. În schimbul pozei, li se oferă câțiva cenți. E plină La Rambla de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]