3,188 matches
-
hârtie își găseau mai ușor răspuns. Era din ce în ce mai agitată și mai nerăbdătoare să vină Ana pentru a se întoarce acasă. În timp ce se plimba dintr-un capăt al altuia al încăperii, fără o țintă anume, auzi motorul unei mașini. „- Ana!” exclamă bucuroasă Karina, impresionată de puterea gândului care îi adusese prietena mai repede decât prevăzuse și ieși în grabă afară. Îndreptându-se spre poartă văzu o mașină albă cu geamuri fumurii trecând pe drum. Mașina Anei nu era albă. Pașii îi încetineau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe altarul politicii. Politica este o cur... PATROANA: ...vă! MINISTRUL: Este o cur... să cu obstacole. Cînd nu mai pot să le sar, mă tîrăsc pe sub ele. Mama ar fi fericită să mă vadă. Cînd eram mic era atît de bucuroasă cînd mă tîram prin casă. Mă arăta rîzînd șefului de post și îi șoptea " Uite la el ce ambițios este". JENI (patroanei): Cafeaua dumneavoastră. MINISTRUL: Și a mea? JENI: A dumneavoastră nu este gata. Am dat prioritate musafirilor. MINISTRUL: Codoașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și intră un Toreador, cu valiză, peste care poartă pînza roșie și o spadă) CHARLES: Dumneavoastră? TOREADORUL: Bună seara! Eu sînt toreadorul. Primarul mi-a recomandat... CHARLES: Poftiți, intrați. Moșul ăsta face mereu așa. Ne trimite oaspeți neanunțați. Îi primim bucuroși, dar, iertați-ne, nu am știut. E o corrida? TOREADORUL: Cum? N-ați văzut afișele? Nu s-or fi pus destule. Impresarii ăștia... Or să mai lipească mîine dimineață, cînd o să fie prea tîrziu. Iar pe dumneavoastră să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ascultat plin de emoție, apoi a sunat-o pe Ionela. Au gângurit la telefon cam un sfert de oră, el i-a propus să se vadă a doua zi, că are să-i spună ceva foarte, foarte important, ea a acceptat bucuroasă. El i-a spus că miroase a tei prin telefon, ea a părut surprinsă: — De unde știi că mi-am făcut ceai de tei? El știa totul, Vasile Moare, iar Ionela nu va mai trebui să se teamă de nimic pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că Valter Român, Ana Pauker, Luca, Botnăraș etc. și atunci să te vezi. Afganistanul și Irakul sunt glume și Siria o distracție. Nu rămâne piatră peste piatră, babă. Glumesc. Nu e posibil, dar nici imposibil. Vom trăi și vom vedea, bucuroși vom duce toate, de-o fi pace ori război. Am 70 de ani, am trăit și voi muri că col. Arnăuțoiu, cu arma în mână sau că mareșalul cu suficient scuipat în gură să scuip călâii sau să cânt CĂSUȚA
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
grabă și cu mulțumire că e întrebat, apoi tăcu, mângâindu-și copilul și neștiind ce să mai zică. — Al tău e ăsta? — Al meu. — Câți ai? — Doi. — N-ai și doi morți? sări Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își zise Celebi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de metal. Dincolo de gard, prăpastia era înghițită de întunericul dens și de prăbușirea continuă, nesfârșită, a fulgilor (Dumnezeu scutură chiar acum toate pernele din dormitoarele celeste, forever young), dar o simțea ca și cum ar fi fost chiar lângă el, invitându-l bucuroasă la o plimbare în picaj prelungit către hăul pe care îl admirase de multe ori, stând lângă botul mașinii, fumând o țigară, sorbind din sticla cu suc și propunându-și ca odată ajuns la cabană să o ia la pas
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o dată de experiența altor locuri. Acasă își întărește sensul prin a vedea și locurile altora. Despre posibilitatea neîmplinirii (încă) propriei gândiri. Există în noi numeroase gânduri neștiute ce-și așteaptă rostirea. Ne-o dovedesc anumite împrejurări în care ne surprindem bucuroși dând glas unor idei pe care nu știam că le avem. De remarcat că cel mai adesea asemenea momente de auto-descoperire ne sunt prilejuite de oamenii deosebiți pe care-i întâlnim. Ceea ce mă conduce la gândul că ceilalți sunt oglinzi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
așa neagră cum este pasărea i-ar sta bine cu o bentiță roșie.Împăratul Îl luă În brațe și Îl sărută pe creștet și cu mâna lui legă la gâtul vestitei păsări bentița cea roșie.Pasărea, se vede, era tare bucuroasă de cadoul primit, căci era mai veselă. Împăratul avea obiceiul ca la masă să mănânce cu o furculiță de argint pe care o avea de la bunicul lui.Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
n-o mulțumea. Când venea feciorul babei acasă de la muncă, Îi Îndruga multe și nevrute: că e leneșă, că e trândavă, că așa și pe dincolo. Bărbatul o ascultă pe maică-sa cu atenție, apoi zâmbea și Își pupa nevasta bucuros, că doar știa cu cine se Însurase: cu o Anișoară tânără și frumoasă, harnică, veselă, blândă și iubitoare. Asta o scotea pe baba Dochia din minți.Și o ura și mai tare pe norusa și Își puse În gând să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căci terminase toate numele. S-a gândit El În fel și chip și-i era milă când se uita la floarea cea necăjită. Și pentru ca lumea s-o țină minte, Îi puse florii numele de Nu-mă-uita. Floarea acum este tare bucuroasă căci Îndrăgostiții și-o dăruiesc unul altuia și-și spun:”Nu-mă uita”! LEGENDA FOCULUI Soarele era un prinț care avea o mare herghelie de cai și se mândrea cu acest lucru. Erau caii soarelui albi ca spuma mării, cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa aceea, m-am simțit liber și bucuros. Eram liber! Ațipisem puțin. Când m-am trezit, ea nu mai era. Parcă fusese un vis! Parcă fusesem hipnotizat. Fusese adevărat? Urmele ierbii strivite îmi spuneau că nu fusese un vis. Atunci m-am simțit bine, parcă mi se luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
piciorul lui. Începu să-l mângâie și câinele îi lingea mâna. Se gândea ce nume să-i pună. Îi trecuse multe prin cap, dar nimic nu i se potrivea. Era ca și cum ar fi ales numele unui copil al lui. Ce bucuroși erau amândoi! Vorbea cu el ca și cum ar fi avut un frate alături! Am să-ți fac o cușcă, o să mergem la plimbare, o să-ți fac de mâncare. Și câinele se uita la el de parcă înțelegea tot. Am să te strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumusețea și liniștea casei lui de la Bucura, la ce-l aștepta la București Camelia, fetele, marinarul... Ajuns în apropiere de capitală, își spuse că n-are rost să-și facă gânduri, amintindu-și, zâmbind, de spusele lui Mircea cel Bătrân: "bucuroși le-om duce toate, de-o fi pace sau război"! O anunțase pe Camelia de sosirea sa și era așteptat de toată familia. Fetele s-au bucurat, i-au sărit, din prag, de gât și când a început a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu știa dacă e la Paris sau la Los Angeles, sau la Tokio, fiind mereu în turnee. Nu mai vorbiseră cam de mult, așa că nu avea de unde ști de programul "maestrului". Sună și, spre surprinderea sa, îi răspunse Beatrice. Era bucuroasă să-l audă, să afle vești unul despre altul. Petre mai să scape telefonul din mână la auzul glasului ei semăna atât de bine cu vocea caldă și catifelată a lui Clody când îl suna să-l întrebe dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vă am pe dumneavoastră, la fel de ocrotitor, tată! Îmi spui tată? Da, sunt fericită să pot pronunța acest cuvânt, după cum și soției dumneavoastră aș fi fericită să-i spun mamă! Poți să ne spui! Tu ești fetița noastră dragă și suntem bucuroși că ești cu Mihai și că vă iubiți, nu-i așa? Da, îl iubesc foarte mult pe Mihai și cred că și el pe mine. Avem cam două ore până la Bușteni , pe aici nu sunt trenuri de mare viteză ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vechi. Vă mulțumim mult. Și eu vă mulțumesc. Noroc bun! Petre, împreună cu domnul Pavelescu și badea Ion, intrară în fabrica pustie, trecură de la un atelier la altul, văzură, pipăiră, își însemnară ba una-ba alta și, în final, își strânseră mâna bucuroși că făcuseră o treabă bună. Rămaseră înțeleși cu directorul, să-i comunice în următoarele zile decizia lor. Se întoarseră la Bucura, hotărând ca a doua zi să se întâlnească "în deal, la domnul Petre", să concretizeze planul de bătaie. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împreună cu Carmen, care, când se uită la Petre, se roși toată, sub privirile mirate ale Anei. Unde te duci? La o mătușă care-mi face cozonaci. Dar ce sărbătoriți? Nunta mea. Mă mărit! Și când e nunta? Săptămâna viitoare. Ești bucuroasă? Îmi trecea vremea. O să fiu și eu la casa mea. Nu zâmbea. Merseră așa, tăcuți, o bucată de drum. Trăgea cu coada ochiului, pe furiș, către ea. Era atât de tânără, cu pasul sprinten, zveltă. Parcă simțea și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă fermeca. Eram extrem de bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar a urcat febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minților noastre. De ce ne-am pierde cu firea atunci când, după ani de umflare cu pompa a PIB-ului, bate ceasul contracției: vârful acului pătrunde în veselul, coloratul, zburdalnicul balon. Care face phhh și buff! Ne îngrijorăm, căci dacă anii de bucuroasă creștere a PIB-ului nu ne-au schimbat starea, ani de criză ar putea să ne arunce în stradă întâi și întâi pe noi, muncitorii intelectuali. Bănuiala că nu pe norocosul vecin, ci pe tine te va pocni ghina nu
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
scriitorii la aceste comenzi? Literatura sub totalitarism. 1954 demonstrează că, în vreme ce unii autori inserau "șopârle" în texte pentru a evita, pe cât posibil, cenzura care impunea o direcție bine stabilită sau preferau să nu publice nimic, alții erau - în mod surprinzător - bucuroși să îndeplinească ordinele. Iată cum începe un interviu cu Eugen Jebeleanu: Cred că n-aș putea realiza nimic bun dacă n-ar exista comanda socială. Comanda socială este pentru mine o nevoie permanentă." În acest an, activitatea scriitorilor care au
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
fi greu de susținut așa ceva: "Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
fi greu de susținut așa ceva: "Ar trebui o scrisoare fericită, ușoară, șepticoloră, ca de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ce nu poate întârzia prea mult. De când cu boala părintelui Benedict, comuna este condusă prin Ťmesajeť: niște bilețele scurte, scrise în grabă de Socoliuc: ŤOituz, garduri.ť ŤCălin - contribuții.ť ŤTimofte: recoltă, dări de seamăť etc. Și cei în cauză, bucuroși că au scăpat de nervii lui, le execută întocmai." (pp. 560-561). De la acest grotesc rural trecem, odată cu pledoariile lui Rafiroiu și ale lui Crișan, la unul urban-industrial. "Trebuie să ținem la instituția de la care mâncăm pâine, să facem totul pentru
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
pentru poezie, nu pentru alte isprăvi. Nu îl premiem pe interlocutorul și partenerul lui Stelian Tănase de la Realitatea TV, nici pe membrul în Consiliul CNSAS, nici pe proprietarul de porturi la Dunăre; altfel spus, premiem poetul, nu negustorul. Am fi bucuroși dacă el ar scrie mai des poezie, căci sunt convins că are încă destule de spus și oricât de elocvent ar fi la Televiziune, tot mai bine știe să spună într-un poem. Nu va mai putea lua acest premiu
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]