827 matches
-
nevoiți fiind să ia trenul din gara Ulmeni. Ca să ajungă la ... XIX. POEME FRANCO-ROMÂNE, de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 32 din 01 februarie 2011. ÎN CĂUTARE DE ARGINȚI Afinit alunecă în spatele unui cerc mim al mișcării concentrice căzând buimac între roțile pegasului imaginar ce lipsit de vână depășește faza de rotondă. prin gestul următor înnobilează razele umbrei ridicându-le la rang de diametru. ranchiunos numără clipele ce scad necontrolat în progresie geometrică. nemulțumit de restul obținut prin două căi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
-i plătească lui Nae. Însă, tot mai avea datorie, așa că Nae întețise vizitele la magazin. De câte două-trei ori pe zi, cum deschidea ușa, rânjea: --Banii! Banii, nea Moto, că... Tremura Mototolea pentru că termenul fatal se apropia și se întreba buimac: cum o să mă jupoaie Nae? Și a venit termenul apocaliptic, cu Nae intrând pe ușa magazinului la prima oră: --Ei, nea...în cât suntem azi? Ce mai avem de dat, de primit? Să facem socotelile! Bietul Trache a-nceput să
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
din mână când adormise, o ridică ușor și începu s-o răsfoiască... CAP.14 După plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-un pustiu, evită să se mai întâlnească cu colegii, se închise în casă și câteva zile zăcu buimac. Gândul de a părăsi Viena i se cuibărise din iarnă în inimă; boala lui prelungită, lipsa de bani, traiul greu și mai ales lipsa perspectivei unei diplome erau argumente care îl înclinau către o asemenea hotărâre. Acum Veronica venise ca
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
și oamenii din zona noastră), care locuia în centrul comunei, i-a povestit la telefon că de două zile mă căutau prin comună doi milițieni, împreună cu un civil. Apoi am vorbit, am vorbit ... până când am adormit. M-am trezit după-amiază, buimac și speriat nerealizând unde mă aflu. Domnul Mircea m-a liniștit spunându-mi că dormeam ca un copil și nu s-a îndurat să mă trezească. M-a sfătuit apoi să fiu atent ca, ducându-mă să o văd pe
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > XXV. ECOU RĂTĂCIT Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Deși obișnuit cu orele matinale, de această dată, Albert s-a trezit buimac și cu oarece întârziere față de ora care și-o propusese. Corvoada repetițiilor la care fusese supus în ultima vreme luase sfârșit cu o seară înainte, de fapt noaptea târziu, odată cu terminarea „rolului” său din spectacolului omagial ocazionat de împlinirea a
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
casa lui Toader Baciu. Pe acesta și pe băiatul lui cel mic i-a împușcat cu revolverul, iar pe nevasta lui Toader, nora lui și cele două nepoțele de 2 și 3 ani, le-a spintecat cu baioneta, erau toți buimaci, neștiind ce se întâmpla. Ajuns la cazarmă, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
un lasou subțire Un bici aveai în gând și pinteni în privire Te prefaceai lupoaica, în stana lui săreai Și neprihane sacre la piept îi încălzeai Și îl orbeai cu fildeș de alb nebănuit Era mustang rebel de zări împătimit Buimaca tresăreai că dintr-un vis urât Când mirosea a rană de lat sculptat pe gât Și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
de sihastru tot bate ceasul iarăși unsprezece. În blânda nebunie a nopții ce se lasă tăcută-n coțofene ce, iată, vor să plece lumina ta, iubire, pătrunde-ncet în casă și bate ceasul iarăși unsprezece Și inima ascultă în tresăriri buimace beția dintr-un cântec venit din iarna-mi rece, imagine pestriță a umbrei care tace când bate iarăși ceasul unsprezece . Leonid IACOB tot bate ceasul Referință Bibliografică: tot bate ceasul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1457, Anul
TOT BATE CEASUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366503_a_367832]
-
de sihastru tot bate ceasul iarăși unsprezece. În blânda nebunie a nopții ce se lasă tăcută-n coțofene ce, iată, vor să plece lumina ta, iubire, pătrunde-ncet în casă și bate ceasul iarăși unsprezece Și inima ascultă în tresăriri buimace beția dintr-un cântec venit din iarna-mi rece, imagine pestriță a umbrei care tace când bate iarăși ceasul unsprezece. Leonid IACOB ... Citește mai mult tot bate ceasulBeția unui cântec pe ziduri se aruncă,prin iarba-mi pustiită lin o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
amânare... „O clipă, o clipă numai!” și resemnată la câte nu-i prididesc în bătătură, își urmează calea de demult a chemărilor sale. Pologul nesiripit, pe alocuri neîntors și vipia grea a amiezii uscate gata să se instaleze... oh, vară buimacă și fără umbre prelungi pe țarina de fâneață, departe de liziera de brazi și de foioase, neiertătoare cu cei ce tânjesc și s-apucă mai greu de treabă... Încă mai așteaptă cosașii tocmiți să „culce” în brazde înșirate iarba molicioasă
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
dat în sală și-a făcut apariția un șobolan interesat și el de creșterea nivelului de trai în următorii cinci ani. Prideți-l ! Prindeți-l! s-au auzit vociferări care s-au intensificat pe toate planurile. Omorâți-l ! Omorâți-l!. Oarecum buimac, trezit din somn de vociferări, bătrânelul s-a alăturat corului de indignați strigând : și pe ea ! și pe ea!... ” La vremea născocirii lor, erau doar bancuri care amuzau. Acum, ideile au prins rădăcini. Cei care nu îndrăzneau să gândească radical
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
picuri. Era răsuflarea celor ce dormiseră peste noapte, a celor ce dormiseră ... IX. XXV. ECOU RĂTĂCIT, de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Deși obișnuit cu orele matinale, de această dată, Albert s-a trezit buimac și cu oarece întârziere față de ora care și-o propusese. Corvoada repetițiilor la care fusese supus în ultima vreme luase sfârșit cu o seară înainte, de fapt noaptea târziu, odată cu terminarea „rolului” său din spectacolului omagial ocazionat de împlinirea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
independenței ar fi fost Nicolae Ceaușescu. De cum avusese ocazia să se strecoare în afara stadionului „Republicii” Albert alergase într-un suflet să prindă un tramvai „treisprezece” ... Citește mai mult Deși obișnuit cu orele matinale, de această dată, Albert s-a trezit buimac și cu oarece întârziere față de ora care și-o propusese. Corvoada repetițiilor la care fusese supus în ultima vreme luase sfârșit cu o seară înainte, de fapt noaptea târziu, odată cu terminarea „rolului” său din spectacolului omagial ocazionat de împlinirea a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
iarăși și iarăși nemărginirea și misterele întunericului. Și așa trecură anii, și timpul se lăsă peste ei. Acum, noaptea, curcanul îi dădea câte un ghiont cocoșului: - Trezește-te, gornistule! La ora asta trebuia să fi cântat deja! Și sărea cocoșul buimac de somn și trăgea câteva cântări. E drept, în ultima vreme nu mai răsuna satul, glasul îi era mai răgușit și nu mai avea forța din anii trecuți. „Îmbătrânim cu toții!”, se gândi curcanul. Uneori, curcanul adormea buștean, și atunci n-
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
n-ar fi fost noapte și dacă n-ar fi fost nici viscolul atât de năprasnic John ar fi putut să observe că la zgomotul armei victima de la picioarele lui a avut o ușoară tresărire. O mulțime de glasuri năvăliră buimace spre John. - Cine ne tulbură liniștea la ora asta? Tu ești, Parker? - Eu sunt, lichea bătrână. Dacă nu ești încă beat și te mai poți ține pe picioare, vino repede în spatele closetului să-mi dai o mână de ajutor. - Te
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Dickens, Alexandre Dumas, Honoré de Balzac Cu “Marile speranțe”, -ntre golani, Aveam iluzii ferme, renăscute, Dar astăzi, “După douăzeci de ani”, Mai am, e drept, “Iluzii, dar pierdute” William Shakespeare Văzând electoratul consecvent Ce-i dus la vot cu mințile buimace Și-alege numai hoți în Parlament, A ridicat din umeri - “Cum vă place”. Referință Bibliografică: Biblioteca pentru (t)hoți / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1234, Anul IV, 18 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Norea
BIBLIOTECA PENTRU (T)HOŢI de DAN NOREA în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350535_a_351864]
-
era să aștept încă două - trei zile până venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
amândouă, îmbrățișate strâns, pătrunse de emoție și teamă. Tremurau cu gândul la urmările evenimentelor la care Alina participase direct și care, în mintea lor, luau dimensiuni înfricoșătoare. Nici nu au observat că, între timp, Eugen intrase încet în bucătărie, încă buimac dar, mai ales, năucit și impresionat de tabloul înduioșător ce-l ofereau cele doua femei ce plângeau cu sughițuri. Deosebit de palid, fără sânge în obraz, în afara celui adunat în jurul rănii vizibile de la distanță, lipsit de forță, se sprijinea de mobile
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
un bilet în mână: „Marianna?” După câteva clipe de stat cu gura căscată, ca la dentist, neștiind ce se întâmplă, ușa vecină se deschise și o mână albă, delicată, îi făcu semne disperate: „aici, domnu'...aici!” Am închis, și mai buimacă... A doua zi, la curs, un domn din Scoția tot voia să știe care sunt. Întreba pe toată lumea de...numele meu...dacă nu mă cunoaște cineva. M-am prezentat, și domnul, bătându-mă ștrengărește pe umăr îmi zise: „Iată, o
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca la un cutremur. Soneria țipă ca un strigăt deschise buimac ușa „nenea îmi dai și mie 50 de bani ?” zice un puștiulică vrând să intre în ramă Doar sânii țărăncii respirau adânc pacea izvorâtă din istoria îmbrăcată decent , cu picioarele goale cu ía curată cu busuiocul în păr cu dimineața
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]