849 matches
-
drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri încerca să scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din leșurile lor. Nu mai avuse de ales și, cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fiul, de a învinge cu orice preț este primul înțeles al sintagmei-titlu. După Mircea Zaciu, cei care „triumfă clandestin” pot fi „personajele marginale, neimplicate în marile conflicte, preferând existența strict senzorială, de suprafață... Cei ce acceptă trăirea într-o lume «buimacă» și ireală”. Personaje, idei, motive și tipologii de aici se regăsesc, dezvoltate sau doar enunțate, în romanele următoare, procedeul temei cu variațiuni caracterizând proza lui S. Tratat despre oaspeți (1979) începe cu urmărirea de către Eugen Norșa a unui urs uriaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
mai adânc al ușii. Era ora supliciilor, „căci cei ce fac rele, noaptea le fac” (Sfântul Apostol Pavel). Cu răsuflarea tăiată așteptam să ni se strige numele. Gardianul plimbă lanterna pe fețele noastre străvezii, paralizate. Maxim! Ieși afară! Emoționat și buimac am ieșit pe coridor fără bonetă și bocanci. L-am rugat pe gardian să-mi dea voie să-mi iau bocancii. De ce nu ți i-ai luat? Mișcă înainte! M-a scos în curtea din fața Zărcii. Zăpadă mare. Ningea de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca și muzica. În București, să știți, nu am ratat vreo piesă de când am ajuns. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc la marele Național, Doamne, îmi amintesc și acum prima zi. Eram atât de buimac și de emo- ționat, stăteam și tremuram acolo de frig și mă holbam ca un nebun la teatru, nu-mi venea să cred că în sfârșit ajun- sesem... Nimeni nu înțelegea ce era în inima mea, veneam parcă din altă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
văzuse pe taică-su împușcat sau pe Fernic făcându-se praf, odată cu prăbușirea avionului. El, care ieșea seară de seară cu o gașcă de prieteni, de actori, de muzicanți sau de studenți, se plimba acum tot mai des singur, rătăcea buimac pe străzi ca un adolescent speriat care nu știa pe ce cale s-o apuce. Nici femeile nu-l mai impresionau ca altădată. Poftele carnale apăreau și dispăreau și erau tot mai lipsite de dragoste. Mergea din cafenea în cafenea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
compartiment apare Fernic, care imediat sare în spatele său și începe să -i dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer, Cristi ! Trezește-te, tâmpitule, hai ! țipă Ionel cu toată puterea. Și Cristi se trezește buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept, care se amestecă cu lichid, și începe să tușească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem că se află acolo, și acum mă simțeam buimac și neajutorat, pomenindu-mă, pe jumătate orbit, printre stâncile amenințătoare. Nu era nici urmă de Hartley, probabil că se cățărase și sărise, cu agilitate de copilă, undeva, peste cercul de stânci care împrejmuiau pajiștea mea. Am strigat tare: „Hartley!“, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mănânci, fără să bei, fără să te oprești. Nimeni nu poate reuși una ca asta. — Iar ridicarea temperaturii corpului prin concentrare mentală e, evident, foarte utilă într-o călătorie pe timp de iarnă. — Ca bunul rege Wenceslas. Mintea mi-era buimacă, începusem să mă simt foarte beat și ochii mi se lipeau de somn. Auzeam vocea lui James care continua să vorbească, și mi se părea că răzbește foarte departe. Vanitatea mea l-a ucis... Pedeapsa pentru orice greșeală e automată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în opt minute. Toată lumea e înnebunită: Vasile B. e sunat a treia oară de Bush. „S-aștepte sau să mă cheme mai târziu“, spune Vasile B. din veceu. „Mă doare burta. Mai bine să telefoneze mâine.“ „E chiar Bush?“, întreabă buimac ofițerul. „De ce n-ar fi? - răspunde într-o doară Vasile B. „Ce, președinții nu beau palincă?“ Din discuție, reiese că-i însuși Bush. Vasile B. are un fel de verișoară de-a doua la Washington. Aceasta e vecină de bloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe margini se vorbește în dodii despre teroriști și despre o fisură la conducta de gaze, și totul de la telefonul unui chefliu. „Ați văzut și voi ce-am văzut eu?“, îi întreabă primarul pe alegători. Aceștia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o îndoială, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt câș, cel mai strâmb fiind blocul de vizavi. Dacă e să te iei după felinar, etajul zece ar veni aproape un metru într-o parte. „Cum să fie atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acolo unde-am vorbit, și n-ai să regreți!“ La un ceas de la plecarea mesagerului, Mitică încă se mai întreba cine putea să fie Stelică. Cât timp s-a întrebat fără carnețelul cu numere de telefon în mână, a stat buimac, dar după ce l-a deschis la litera S, primul nume peste care a dat era Stelică. Mitică nu-și mai amintea cine era acel Stelică, totuși l-a sunat și i-a transmis mesajul, întocmai cum îl formulase necunoscutul: „Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica naturală a lucrurilor. Ca niște pușcăriași cărora le-a fugit paznicul. Nimeni nu avea chef de glumă, mai ales că ghidul, care numai ghid nu era, nu mai considera necesar să ne spună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lichida fizic. Și din acest motiv copiii vor ajunge să-și trădeze la "organele statului" părinții, iar tații, în funcții de conducere, își vor trimite în închisori părinții sau bunicii. Probabil că nu a existat în istorie o frază mai buimacă și lipsită de adevăr și substanță care să producă atâta suferință și haos social. 1148 Apud Frédéric Laupies, Dicționar de cultură generală, Editura Amarcord, Timișoara, 2001, p. 423. 1149 V.I. Lenin, Noua politică economică și sarcinile comitetelor pentru educație politică
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
și inteligente, cu privirea ochilor rătăcită și sperioasă, căuta cu înfrigurare, asemenea unui nebun, un reper, un punct de sprijin, pentru a-și aminti cine este, unde se află acum, și ce trebuie să facă. Era cu desăvârșire dezorientat, pierdut, buimac. Căzuse pe partea dreaptă, iar acum șoldul, laolaltă cu bazinul, erau străpunse de dureri insuportabile, care-l forțau să rămână într-o poziție inertă, pentru a evita durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce-i cu tine mă zgudui tata de umeri. Ai adormi, ești obosit. Ce să-ți fac, dacă vrei la câmp. Învelește-te cu haina mea să nu răcești. Văd eu cum o scoatem la capăt. Am ieșit de sub căruță buimac, nu știam ce-i cu mine, uitasem unde mă aflu. Tata s-a apropiat de cal să-l prindă de grumaz, când am auzit din spate: Ce-i cu voi, nu plecați? Grăbiți-vă! Aveți mult de mers pe râu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în spinare, dar nu reușea să ajungă pe culme, acolo unde se înălța un stejar uriaș cu rădăcinile groase înfipte adânc în pământ). Ce faci, Ioane? auzi prin vis, apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul buimac de somn și-l văzu proptit lângă el pe văru-său Mihai, directorul unei instituții din oraș, râzându-i în nas. Hai cu mine! Spuse autoritar, tulburându-l cu hohotele lui mai tare decât femeile ce mișunau în jurul lor, elegante, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe cei doi fii ai lui. În privirile lor fixe deslușea o mare neliniște. Ei strigau și strigătele puternice îl trezeau. Nene, nene! simți o zguduitură în umăr. N-ai voie să dormi aici. Erau îngrijitorul și un polițist. Privi buimac spre cei doi și își aminti de tren. Cât e ora, cât?! spuse grăbit. Polițistul arătă cu degetul ceasul din gară ce atârna deasupra mulțimii de oameni ca un soare mare, alb. Bătrânul sări drept în picioare, speriat și nervos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
semnată de dr. Pesce, care joacă pe aceeași poziție ca și Lusteau∗. Alberto le-a fluturat pe sub nas diverse certificate și nici nu-și trăseseră sufletul, că am Început și eu să-i Încolțesc cu lucrările mele despre alergie, lăsîndu-i buimaci. Urmarea? Am primit amîndoi de lucru. Eu nu aveam deloc de gînd să accept, dar Alberto cîntărea bine posibilitatea, din motive evidente. Eu schițasem ceva pe pămînt, În stradă, folosind cuțitul lui Roberto, și, În consecință, am avut o altercație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
se poate de firesc și chiar neprotocolar. Mi-l imaginez dis-de-dimineață, pe un colț de pat, având pe cap un fes (alb, roșu, albastru sau de ce culoare vreți), pe jumătate Îmbrăcat ca orice bărbat, pe jumătate În straie preoțești, Încă buimac, dar și treaz, obosit, dar și odihnit, În tranzit de la starea oricărui muritor la statutul de preot, sacerdot, conducător al unei obști preoțești mai mari sau mai mici, pe cale de a „Îmbrăca” un statut, poate chiar o mască. Suspendat, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
tipărește În termen noua culegere de rugăciuni, mai pregătește-te pentru un interviu la radioul sau televiziunea locală. Și câte și mai câte... Nu e ușor să fii preot Într-o lume În schimbare, În plină trepidație, nestatornică și chiar buimacă. Se impune o nouă simfonie, noi tipuri de conlucrare, forme inedite de solidarizare. Așa că noi, laicii, am priceput În fine că e greșit să stăm deoparte - pasivi și indiferenți - și că a venit timpul să fim mai apropiați de preotul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și totuși a primit prea puține laude. Sub Reagan, George Shultz a luptat deschis cu secretarul apărării Caspar Weinberger, cu excepția situației când el și Weinberger și-au unit puterile pentru a lupta împotriva CSN. Fiind pe vremea aceea un observator buimac al competiției Vance-Brzezinski, mă simțeam de parcă mă aflam în mijlocul rivalității dintre Brzezinski și Edmund Muskie când aceasta din urmă i-a succedat, în vara lui 1980, lui Vance ca secretar de stat. Lucrasem pentru Muskie în Senat înainte să fiu
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
lins pe bot de struguri sau zarzăre. După care, prin mai, își pun basca pe-o ureche, și valea. În urmă, și oameni, și gârle, și copaci, și "oaspeți ai primăverii" veniți pe neobservate pe sub blocada ploilor-ninsori rămânem un pic buimaci, un pic vestejiți, ca apoi s-o luăm și noi la trap, să ne împlinim cântecul pe anul acela." Frumos. Frumos de tot. Și se pare potrivit sau nu că am citit cu intonație? Ai fi preferat să citesc "alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și trimiterea...! Aveți un cupon de pensie, ceva...? Sunteți pensionat, nu? Da...? Buimac și nervos, am răspuns totuși politicos, destul de debusolat... Da, poftim documentele! Cupon... nu mai am, e cel de data trecută...eu...am fost într-o scurtă permisie, de o săptămână... Puneți-l pe cel de la internarea trecută, vă rog, domnule
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]