389 matches
-
insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană grasă și urâtă. Aceste preocupări corporale o incită să dorească să-și controleze alimentația și silueta. Insatisfacție corporală Simptomul principal al bulimiei ar fi imaginea negativă a corpului său. Această experiență corporală negativă se exprimă prin preocupări excesive în ceea ce privește alimentația, silueta și greutatea; o atenționare negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de propria persoană, stări anxioase și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
excesive în ceea ce privește alimentația, silueta și greutatea; o atenționare negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de propria persoană, stări anxioase și depresive...) și comportamente de (supra) control al alimentației și al propriului corp. Restricție alimentară și bulimie Insatisfacția legată de aspectul fizic determină persoana bulimică să adopte atitudini și comportamente alimentare restrictive, care nu pot fi susținute pe termen lung. Persoana își impune reguli dietetice atât de stricte încât, la cea mai mică abatere de la conduita alimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau de performanță, aceasta se supraalimentează Privațiunea alimentară antrenează mecanisme psihobiologice de „contra-reglare” sub formă de hiperfagie și perturbări importante (labilitate emoțională, iritabilitate, tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aceasta se supraalimentează Privațiunea alimentară antrenează mecanisme psihobiologice de „contra-reglare” sub formă de hiperfagie și perturbări importante (labilitate emoțională, iritabilitate, tensiune, pierderea stimei de sine, izolare socială, apatie, tulburări de concentrare...) care predispun la declanșarea crizelor de bulimie. Criza de bulimie este urmată de comportamente voluntare (purgații, post, consum energetic...) pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru atenuarea suferinței psihologice (teamă de a nu se îngrășa, culpabilitate, rușine, tristețe...) și disconfortul fizic (balonări, greață, dureri gastrice...) consecutive crizei. Aceste comportamente compensatoare întăresc în mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mod negativ comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentul bulimic. Ele prelungesc starea de denutriție, amplifică deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deci riscurile apariției bulimiei. In sfârșit, unele persoane bulimice simt nevoia de a se supraalimenta pentru a facilita regurgitația, situație care favorizează trecerea de la o criză bulimică subiectivă la o bulimie obiectivă. Bulimia și reglarea emoțiilor Persoanele care suferă de bulimie consideră că emoțiile negative ar putea fi reglate cu ajutorul crizelor lor hiperfagice și/sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau a purgațiilor. Un mare număr dintre aceste persoane manifestă afecte negative (anxietate, tristețe, sentiment de vid și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și singurătate...) chiar înainte de apariția crizelor. Emotivitatea negativă scade rapid la începutul crizei, și chiar și în timpul purgației. Din nefericire, după diminuarea tensiunilor, bulimiile și purgațiile antrenează reacții emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoționale negative (rușine, culpabilitate, disperare...), situație care favorizează apariția unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare restrictive, uneori a unor probleme interpersonale, uneori a unor emoții negative. Terapia cognitiv-comportamentală clasică intervine țintit asupra preocupărilor corporale exagerate și a manifestărilor comportamentale sub formă de restricție alimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihosocială. Terapia comportamentală dialectică și terapia schemelor se centrează pe dificultățile de control emoțional. Terapia cognitivă integrativă lucrează asupra alimentației, emoțiilor și schemelor comportamentale personale și interpersonale Primele două terapii au fost studiate și validate ca „tratamente de calitate” ale bulimiei și ale hiperfagiei bulimice. Terapia cognitiv-comportamentală Principii și etape Terapia cognitiv-comportamentală a bulimiei este o terapie standardizată care constă în aproximativ douăzeci de ședințe efectuate în mai puțin de șase luni. Ea se bazează pe modelul de menținere a bulimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
emoțional. Terapia cognitivă integrativă lucrează asupra alimentației, emoțiilor și schemelor comportamentale personale și interpersonale Primele două terapii au fost studiate și validate ca „tratamente de calitate” ale bulimiei și ale hiperfagiei bulimice. Terapia cognitiv-comportamentală Principii și etape Terapia cognitiv-comportamentală a bulimiei este o terapie standardizată care constă în aproximativ douăzeci de ședințe efectuate în mai puțin de șase luni. Ea se bazează pe modelul de menținere a bulimiei al lui Fairburn și se desfășoară în mai multe etape: - prima etapă are
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimiei și ale hiperfagiei bulimice. Terapia cognitiv-comportamentală Principii și etape Terapia cognitiv-comportamentală a bulimiei este o terapie standardizată care constă în aproximativ douăzeci de ședințe efectuate în mai puțin de șase luni. Ea se bazează pe modelul de menținere a bulimiei al lui Fairburn și se desfășoară în mai multe etape: - prima etapă are o componentă psiho-educativă referitoare la tulburare și la tratamentul acesteia, realizează o automonitorizare a conduitelor alimentare și a prescripțiilor comportamentale care vizează normalizarea alimentației cât și controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al lui Fairburn și se desfășoară în mai multe etape: - prima etapă are o componentă psiho-educativă referitoare la tulburare și la tratamentul acesteia, realizează o automonitorizare a conduitelor alimentare și a prescripțiilor comportamentale care vizează normalizarea alimentației cât și controlul bulimiilor, al purgațiilor și al greutății; - a doua etapă elimină toate formele de control a greutății (regim alimentar, post, sport...) și modifică cognițiile disfuncționale care accentuează comportamentele bulimice; - a treia etapă conține tratamentul insatisfacției corporale și a stimei de sine diminuate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezolve problema și cum să se afirme pe sine; - ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de abandon. Rezultatele sale se mențin în mod satisfăcător pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează un procent de 40 până la 50% cazuri de abstinență și reduce cu 80% crizele de bulimie și vomismentele autoprovocate. Terapia acționează asupra tuturor simptomelor bulimiei (bulimii, purgații, restricție alimentară și preocupări corporale) și asupra psihopatologiei asociate (stimă de sine, depresie și adaptare socială). Acțiunea sa este rapidă și nu provoacă decât 15 până la 20% cazuri de abandon. Rezultatele sale se mențin în mod satisfăcător pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
farmacoterapiei utilizată ca unică formă de tratament și altor forme de (psiho)terapii, cu excepția terapiei interpersonale care oferă, de asemenea, rezultate bune pe termen lung. Combinația dintre terapia cognitiv-comportamentală - antidepresive este eficientă ca tratament în cazul depresiei și anxietății asociate bulimiei. Terapia interpersonală Principii și etape Terapia interpersonală explică dezvoltarea și menținerea comportamentelor bulimice prin prezența unor probleme interpersonale gestionate în mod deficitar de către persoana în cauză. Este vorba despre o terapie standardizată formată din aproximativ douăzeci de ședințe care se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cazul acestei terapii. 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Gwen are 20 de ani și studiază să devină infirmieră. In urma sfaturilor primite de la medicul său, ea consultă un psihoterapeut psiholog și un psihiatru pentru a-și trata crizele de bulimie. Ea își provoacă stări de vomă și abuzează de laxative. Ea suferă de o depresie clinică cu riscuri suicidare. Situație familială Tatăl lui Gwen, în vârstă de 53 de ani, este director comercial într-o mare întreprindere de distribuție. Mama
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
gazoasă „light” și fuma pentru a-și înșela foamea. Ea cântărea atunci 55 kg la o înălțime de 1,76 m. Aceasta este perioada în care sora sa Estelle a plecat în Statele Unite și când au apărut primele crize de bulimie. Gwen a suferit o depresie, dar a ascuns acest lucru părinților și prietenilor săi. Ea reușea din ce în ce mai greu să se concentreze și a studiat mai mult pentru a compensa lipsa sa concentrare. Ea dorea să facă studii de medicină. Somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
săi pe un coleg care să o supravegheze ambulatoriu. Gwen a consultat de câteva ori un psihiatru femeie, și-a povestit viața de zi cu zi și i s-au prescris antidepresive. Ea și-a minimalizat suferința și a ascuns bulimia. A decis apoi să ceară medicului său de familie să-i prescrie medicamentele și a abandonat supravegherea psihiatrică. Gwen și-a petrecut restul anului stând acasă, în pat atunci când era singură. Atunci când mama sa era prezentă, ea învăța limba engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]