575 matches
-
cu Ana în casa de protocol a lui Stoian. Inginerul Petre Petrescu dă pe gât paharul de coniac. Încălzindu-și paharul în palme, Stoian îl atenționează : „De ce-l bei așa repede ? Coniacul se bea încet, foarte încet...”. E o remarcă „burgheză”, sofisticată, prima de acest fel pe care un tovarăș prim și- o permite pe ecran. Iritat-amuzat de atmosfera țeapănă, Stoian cere muzică. Formând un duet grotesc, Olariu, înalt, în uniformă, și moș Nechifor, un vechi tovarăș din topor, încep să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vieții, mai ales după revoluția condusă de Tudor Vladimirescu și reinstaurarea domniilor pământene. Printre acești boieri reformatori se numără Dinicu Golescu, un al doilea - Spătar Nicolae Milescu, dornic de călătorii prin țările Europei Occidentale, dar și un artizan al ideilor burgheze novatoare. În Moldova, comisul Ionică Tăutul este un tipic reprezentant al ideilor noi, în ton cu epoca, destul de frământată pe plan politic, militar și social. Revenind la spațiul muntean, unde primul domn pământean, Grigore Dimitrie Ghica, provenind dintr-o familie
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
Fabian, Eugen Rozvan. Elena Filipovici a prezentat un raport prin care a analizat realitățile economico - sociale din România, în perioada care a trecut de la scoaterea partidului din ilegalitate și până în prezent. Sa arătat în acest raport cotradicțiile acute din regimul burghezo - moșieresc, existent în România și sarcinile care vor reveni conduceri partidului în perioada imediat următoare. Printre cei care au luat cuvântul la Congresul al - V - lea al Partidului Comunist din România s-au mai aflat: Pavel (D. Goldstein), Ecaterina Arbore
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
vindecați" sau "adaptați", gândindu-se că o dată adaptați fie că vor înceta să scrie, fie că adaptarea ce li se propunea însemna o adaptare la o normalitate sau la un mediu social pe care ei le respingeau ca filistine sau burgheze. Astfel, Auden a afirmat că artiștii ar trebui să fie cât mai neurotici ou putință; și mulți au fost de acord cu freudiștii revizioniști, ca Homey, Fromm și Kardiner, care susțineau că și concepțiile lui Freud despre nevroză și normalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de a lega concret tragedia greacă de cultul și ritualurile religioase, precum și de revoluția socială democratică efectuată în vremea lui Eschil ; în tentativa oarecum naivă a lui Cristopher Cauldwell de a căuta izvoarele poeziei în emoțiile tribale și în "iluzia" burgheză a libertății individuale. 152 Întrebarea dacă atitudinile sociale n-ar putea deveni "constitutive", intrând într-o operă literară ca părți integrante ale valorii ei artistice, n-ar putea fi pusă decât dacă s-ar demonstra în mod convingător determinarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
proiectarea concepțiilor sale pe un fundal ideologic mai larg, anterior, în perspectivă istorică. Ce reprezintă în esență această teorie a formelor fără fond în vechea noastră ideologie? Nimic altceva decât chintesența criticii adaptării foarte rapide a formelor civilizației moderne, occidentale, burgheze, peste un fond propriu, de structură încă tardiv feudală. Teoria este expresia unei anumite rezistențe, ideologice și practice, inevitabile, față de imitația mecanică, nefiltrată, a instituțiilor, moravurilor, culturii și ideilor apusene. Rezistență tipică forțelor interne boierești, conservatoare, dar și cercurilor burgheze
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sistemul comunist mondial. Afiliindu-se, în 1920, la Internaționala Comunistă (IC), Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitoare (S.F.I.O.) a acceptat cele 21 de condiții de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres către distrugerea societății „capitaliste” și a democrației „burgheze” prin pregătirea războiului civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea și apoi stalinizarea structurilor, a cadrelor și a politicii PCF au transformat acest partid care a lăsat să i se impună metodele totalitare - epurării*, reașezări pe linia dreaptă*, critica și autocritica
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției Franceze. Dacă, până în 1934, acest partid nutrea anumite suspiciuni la adresa ei, considerând-o „burgheză” el o repune la loc de cinste odată cu cotitura marcată de Frontul popular*. Pe 14 iulie 1935, PCF impune intonarea Marseillaise-i, considerată până atunci drept un cântec naționalist, imediat după Internaționala*, și face să fluture drapelele roșii alături de cele tricolore
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în amintirea luptei de la Valmy. Celelalte revoluții franceze - cea din 1848 și Comuna din Paris din 1871 -, interpretate de Marx* prin prisma teoriei sale, au marcat și ele viziunea bolșevică, în deosebi în privința necesității unui partid „proletar” independent de partidele „burgheze” și de regimul democratic (1848), dar și în ce privește caracterul ineluctabil, necesar, al războiului civil în cadrul oricărei revoluții (1871). Pe 27 ianuarie 1891, Clîmenceau declară: „Revoluția este un bloc”, obligându-i astfel pe toți republicanii să se solidarizeze cu ansamblul episoadelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
restrânsă aristocrație de adevărați sau de pretinși savanți [...] Astfel, pentru a elibera masele, s-ar începe prin a le aservi”. Dacă neîncrederea între cele două curente durează și la începutul secolului XX, ele au în comun anticapitalismul, ura față de societatea „burgheză” și voința de a o distruge din temelii prin violență. Spre deosebire de social-democrație*, favorabilă democrației* parlamentare, anarhiștii recuză parlamentarismul. Totuși, unii - anarhosindicaliștii și cooperatorii - doresc să deschidă, prin greva generală, calea către o societate a libertății - libertară, anarhistă deci - în care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaționalei a II-a, considera, dimpotrivă că revoluția în Rusia trebuie să treacă printr-o fază „burgheză” și că partidul trebuie să fie o organizație care să recruteze membri din păturile cele mai largi, să activeze pe cât posibil în legalitate și să se ocupe înainte de toate cu educarea socialistă a maselor și cu apărarea revendicărilor muncitorilor îndeosebi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ea exista și în faza iacobină a Revoluției Franceze) care-și imaginează că este posibil să modifici natura umană. Pentru mulți revoluționari, printre care și Lenin, omul alienat este produsul unei societăți edificate pe baze proaste. Distrugerea vechii societăți - autocratică, burgheză etc. - trebuie așadar să permită să se facă tabula rasa, așa cum cântă Internaționala* și, pe niște baze corecte - socialiste, iar mai apoi comuniste -, să făurească, prin educație, un om nou, înzestrat cu o natură umană „bună”. Astfel, în Literatură și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
duce la o creștere considerabilă a mobilității, inițial în favoarea țăranilor veniți să lucreze în industrie: dezvoltarea extensivă a acesteia reclamă mereu mai multe brațe de muncă. Simultan, mulți muncitori sunt promovați în posturile rămase vacante prin eliminarea responsabililor din epoca „burgheză”. Spre deosebire de societățile industriale capitaliste în care un post de răspundere poate fi ocupat numai de persoane a căror calificare este dovedită printr-o diplomă, în regimurile comuniste apare o nouă „intelectualitate muncitorească” bazată pe „originea de clasă sănătoasă” - muncitorească sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa, Nadejda Krupskaia - care-i va fi un sprijin constant în acțiunea politică - și pentru a publica prima sa lucrare Dezvoltarea capitalismului în Rusia (1898), în care încearcă să demonstreze că Rusia este deja o țară capitalistă în care revoluția „burgheză” va trebui foarte rapid urmată de o revoluție socialistă. în ciuda criticilor pe care alți marxiști le aduc analizei sale, atât economice, cât și politice, Ulianov se poziționează ca unul dintre revoluționarii cei mai doctrinari și mai radicali. Ce-i de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a claselor sociale, de dispariție a statului, de edificare a unei societăți fără clase, în care „administrarea lucrurilor se va substitui guvernării oamenilor”. Există totuși un punct asupra căruia Marx n-a făcut niciun fel de concesie: ura față de „democrația* burgheză”, de „pretinsele drepturi ale omului”; iar atunci când consimte la recunoașterea utilității tactice a votului universal, o face numai pentru a facilita întărirea comuniștilor și a netezi calea revoluției*. „Parlamentarismul burghez” și cortegiul său de „libertăți formale” nu-și au locul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care subordona în mod evident edificarea comunismului eliminării prealabile a „claselor dominante” ale societății, care făcea din violența revoluționară marea făuritoare a istoriei și care, la modul general, lăsa să planeze o suspiciune definitivă asupra valorilor și procedurilor unei democrații „burgheze”. Cum s-ar putea împăca o reprezentare a lumii care-și face un țel din făurirea unei societăți omogene, lipsită de conflicte și neîntinată de nicio mediere, care se sustrage instinctiv probei criticii, cu principiile democrației, care postulează nedeterminarea radicală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să-și stabilească hegemonia. în ianuarie 1943, PCF trimite un reprezentant oficial pe lângă generalul de Gaulle, iar în iunie se află în Consiliul național al Rezistenței. După un eșec în octombrie, participă pentru prima oară, în martie 1944, la guvernarea „burgheză” condusă de Charles de Gaulle la Alger. Concomitent, dezvoltă, în lunile de dinaintea și de după Eliberare*, o strategie de dublă putere sortită eșecului din cauza fermității gaulliste în restabilirea statului. Totuși, de-abia în noiembrie 1944 și după întoarcerea în Franța a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și că sensul ei este cel al ajungerii într-o lume mai bună, nu o preocupare pentru științificitate, ci o foarte veche schemă culturală este pusă în mișcare la Marx: lumea văzută ca un pelerinaj, ca un tărâm promis... știință burgheză și știință proletară Ultimul tip de problemă este de ordin ideologic. A afirma că marxism-leninismul oferă un punct de vedere științific asupra lumii și societății înseamnă a susține că numai el e în afara iluziilor, rezistențelor, orbirilor proprii grupurilor sociale chemate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
doua este cu necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale tehnicii* sovietice în spațiu vor conferi un oarecare credit acestor teze. Teoria celor „două științe”, pe care o susțin atunci în Franța intelectuali comuniști - Jean-Toussaint Desanti, Louis Aragon sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1912, este străbătut de valuri patriotice, chiar șovine. Contrar predicțiilor lui Marx* - „proletarii nu au patrie” -, sentimentul național o ia înaintea noțiunii de clasă. în plus, Unirea sfântă îi împinge pe liderii socialiștii nu numai să voteze cu partidele „burgheze”, ci să și participe la guvernările „burgheze”. Drept reacție și față cu ororile războiului*, în interiorul IOS se cristalizează, încet-încet, o minoritate pacifistă și revoluționară care ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar șovine. Contrar predicțiilor lui Marx* - „proletarii nu au patrie” -, sentimentul național o ia înaintea noțiunii de clasă. în plus, Unirea sfântă îi împinge pe liderii socialiștii nu numai să voteze cu partidele „burgheze”, ci să și participe la guvernările „burgheze”. Drept reacție și față cu ororile războiului*, în interiorul IOS se cristalizează, încet-încet, o minoritate pacifistă și revoluționară care ar fi rămas marginală, dacă nu ar fi intervenit revoluția rusă din februarie 1917, apoi conflictul violent prin care Lenin va căuta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proprietatea asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt, la disoluția oricărei societăți civile. Acest obiectiv, bolșevicii* l-au radicalizat, revoluția lor părând un demers metodic de distrugere a societății civile, inițiată în timpul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu un program foarte moderat, la prima vedere. După cum le-o va zice apropiaților săi Walter Ulbricht, viitorul conducător al RDG: „Trebuie să păstrăm aparențe democratice, dar trebuie să controlăm totul”. Primul obiectiv al comuniștilor este de a neutraliza partidele „burgheze”, adeseori lipindu-le eticheta de „fasciste” și de „colaboraționiste”. Apoi își asigură posturile-cheie în guvernele de coaliție - poliție, armată și propagandă - și își instalează în cadrul lor o ierarhie paralelă. Poliția își infiltrează agenți în toate partidele și îi recrutează pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
considerare în afara raporturilor de producție în care sunt puse în aplicare: „Diviziunea muncii primește, de exemplu, prin folosirea mașinilor, un impuls mai puternic decât prin manufactura propriu-zisă”, scrie autorul Capitalului. Invers, raporturile sociale influențează dezvoltarea tehnică. Astfel, pentru Marx, lumea „burgheză”, spre deosebire de feudalitate, „nu poate exista fără să revoluționeze constant instrumentele de lucru”, proces care angajează o dinamică „pozitivă”, cel puțin atât timp cât condițiile de dezvoltare a producției - în special socializarea progresului științific și tehnic - nu intră în contradicție cu raporturile sociale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Primul argument ignoră sau, cel puțin, relativizează finalitatea „particularistă” ce se afla și în inima proiectului comunist. Chiar dacă societatea fără clase era formulată ca „reconcilierea omenirii cu ea însăși”, ea era totuși capătul unui proces ce făcea din eliminarea „claselor burgheze” ale societății o condiție prealabilă edificării „comunismului real” și care deschidea chiar astfel calea unei represiuni fără margini. Al doilea argument trimite la teza așa-numită a „unicității Shoah”: ar trebui deosebit între lagărul nazist, special afectat exterminării „raselor dăunătoare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]