2,586 matches
-
haiducești, pe Horea și Tudor, pe Bălcescu și Bolliac, pe țăranii de la 1907 și pe luptătorii ceferiști din 1933, pe Ștefan Gheorghiu și Ilie Pintilie, pe eroii Doftanei și pe cei ai războiului antihitlerist". Sau: "Unul din protagoniștii științei istorice burgheze, hitleristul Gheorghe Brătianu, a emis chiar o teorie care avea menirea să justifice cosmopolitismul în știința istoriei: Ťîntrucît intrăm în era atomică - a declarat el în 1947 -, trebuie să dăm atenție istoriei universaleť". Sau: "Reprezentant al intereselor politice și culturale
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
decidă dacă se întoarce cu ei sau nu. Scena rămîne exemplară dacă o corelăm cu fotografia de familie realizată înainte de plecare, una din acele fotografii de bîlci, unde chipurile sunt decupate într-un carton, cel din film înfățișînd o familie burgheză înstărită fiecare membru într-o postură artificială, ilustrînd probabil idealul de prosperitate către care-i îndreaptă transatlanticul. Tabloul de familie se recompune pentru o ultimă oară, mama, fii, cele două fete care au fost deja achiziționate marital, numai că nu
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
De la orice subiect ar porni: literatura, reviste culturale, autori provinciali sau "centrali", femei "dulci" și fetițe de școală, biserica și Dumnezeu, Pavese și Daniel Corbu, Aurel Dumitrașcu pornește abrupt și o ține tot așa, sfidând comoditățile de gândire și prejudecățile "burgheze". Maturitatea tânărului de douăzeci și trei de ani (în 1979, când începe epistolarul) apare că evidență, de la primul până la ultimul rând trimis prin poștă. În schimb, într-un mod de asemenea vizibil, junele Adrian Ălui Gheorghe se află deocamdată la
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
mărunte, ca zuruitul unor monede, precum regăsirea cine știe căror iglițe poeticești, pînă la teribile fanfare anunțînd revanșa, revoluția ori, dimpotrivă, restaurația, se agață de sensul echivoc al întoarcerii. Te poți aștepta la orice, luînd această promisiune, cu vagi izuri burgheze, în litera ei. Sensul pe care i-l dă Camil Baltazar liniștește dezamăgitor - orice confruntare e o dezamăgire! - atari speculații. E viață regăsită și împăcată în reînnodarea poveștii de amor cu styloul (sic!) galben dăruit de Ury Benador, pentru "alba
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
ar fi devenit fastidios, Roxana Melnicu realizează o retrospectivă captivantă prin accentul personal ce s-ar putea sintetiza în câteva fraze concluzive, precum aceasta: "ș...ț psihanaliza parcurge un traseu "mitic": începe prin a avea caracterul profan al unei întreprinderi burgheze, trece prin mitul eroic al aventurierului explorator al unor teritorii virgine și apoi îmbrățișează mitul biblic al unei misiuni de cucerire și convertire duse în numele unor porunci fără drept de apel." O viziune, desigur, care poate fi discutată. Unul dintre
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
sigur, de fapt, că o iubești. Oliveira este chinuit de gingașa și uriașa iubire a Magăi; dar în această urieșenie zace și puterea de a se vindeca a Magăi, abandonată de Oliveira. Iubirea, mai spune Oliveira, înseamnă, la nivelul cutumelor burgheze, a te căsători cu femeia pretins iubită, a o alege. Dar, susține (culmea, de data aceasta logic!) Oliveira, a iubi nu are cum să însemne a alege: în iubire nu alegi, nu optezi, ci ești ales de o forță care
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Ion Teodorescu Sion, Elena Popea, Leon Al. Biju, George Nichita, Constantin Artachino, Kimon Loghi, Tachi Papatriandafil, Tache Soroceanu și încă mulți alții. În ceea ce privește pictura lui Kimon Loghi, de pildă, se perpetuează încă acel clișeu comunist privind evazionismul moral și edulcorarea burgheză a expresiei, uitîndu-se un lucru esențial, și anume acela că disprețuitul pictor este reprezentantul unic al unui anumit gen de simbolism tardiv, în care intră și o interesantă componentă de secession vienez. Ceea ce Loghi oferă privitorului prin pictura sa atît
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel despre cultura burgheză decadentă? Un I. Vitner, un N. Moraru, un J. Popper nu vorbeau la fel? Stranii afinități spirituale redescoperite, curioasă reciclare, ciudată retrezire din somnul letargic a proletcultismului! Cenzura în democrație Remarcabil articolul lui Horațiu Pepine ("Votul obligatoriu și istoria posibilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
trăi din scrisul său. Doar că se epuizează muncind și, atunci, moare tânăr. Balzac, Molière, Shakespeare, Beethoven, Descartes «au murit între 50 și 53 de ani, epuizați cu totul» (nu toți au fost scriitori și nu toate regimurile în discuție burgheze, dar ce mai contează?). În țările capitaliste mici e și mai rău; tirajele fiind și ele mici, scriitorul se epuizează fără a putea măcar trăi din scrisul său: «e stors ca o lămâie. El dă totul și nu i se
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
deloc neindicat". Cronicarul introduce o distincție între universul celor două opere, încercând să-l scoată pe autorul Năpastei din sfera criticilor aspri ai „stării civile": „Nu este vorba de o deosebire de straturi sociale (la Caragiale - ciocoimea; la Rebreanu - intelectualitatea burgheză), ci de praguri morale. Pe lângă universul crud al lui Rebreanu, viziunea lui Caragiale e aproape senină". La secțiunea „Însemnări", Doinaș polemizează cu Sică Alexandrescu, pe marginea regiei dramatice (Șt. Aug. D., Argumentele unui optimist, p. 85-87). Redactorul îl dezaprobă pe
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
refugiați, care s-au trezit expuși ideilor și artelor ce se adunaseră aici, ca un lac alimentat de cele mai ciudate izvoare.” Ciudățenia supremă este că ei, n-au inventat, de fapt, nimic. Marii inventatori erau alții, indivizi cu existențe burgheze impecabile, de la Ezra Pound la James Joyce și T. S. Eliot, aproape simultan cu Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmitz). Dacă excesul necontrolat și improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
alăturări interesante. În „Femeie cu fierul de călcat", modelul este privit din profil, la fel ca în pictura lui Degas din 1876 purtând același titlu. Chipul supt al personajului lui Picasso, caracteristic perioadei sale albastre, este însă departe de silueta burgheză pictată de Degas. Pe de altă parte, pictura lui Degas este mult mai complexă ca manieră de tratare a luminii -albul cămășii călcate, al perdelelor - și compoziție decât cea a lui Picasso. Este poate și o diferență de experiență. Cu
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
devine primul suspect și mulți dintre noi au văzut (și au regretat) Basic Instinct (1992) al lui Paul Verhoeven. Într-adevăr, scriitorul tânjește după acțiune ca vampirul după sânge, pentru că adeseori viața sa este banală, lipsită de complicații, chiar îngrozitor de burgheză (pentru cei cu adevărat norocoși). În filmul lui Polanski scriitorul este pe jumătate scriitor, pe jumătate editor-corector, un scriitor fantomă în sensul că prelucrează cărțile unor personaje care au maximă vizibilitate, cărți care se vând în tiraje impresionate tocmai pentru că
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
ape tulburi se scaldă Adam Lang. În cele din urmă, scriitorului i se oferă un roman polițist la pachet cu o melodramă și un rol important în ele, atât de important încât îl poate califica pentru un deces spectaculos. Lumea burgheză a scriitorului se umple de fantome, de umbre, de mistere, toată recuzita pentru un bun roman, nu doar pentru o carte de memorii. Tinerețea romanțată a politicianului și anturajul său ascund secrete menite să divulge partea de umbră din viața
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
63 de zile de luptă. În 1950, deja regimul comunist este instalat și funcționarii noului regim încearcă să coopteze în aparatul de propagandă scriitori, oameni de cultură, persuasiunea fiind însoțită de delațiune și încarcerarea celor care își manifestă reticența. Scena burgheză a pețirii fetei de măritat, Sabina (Agata Buzek), secretar de redacție la Editura Nowina, se desfășoară pe o scenă mult mai amplă, a colaboraționismului și rezistenței poloneze, fețele simbolice ale monedei de 1 dolar pe care fata o înghite în
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
mascând o brutalitate cu un farmec aparte care făcea din Dillinger un om de lume. Similitudinile sunt aici programatice, oamenii poliției secrete au aceeași alură gangsterească dedusă cinematografic. Cererea sa de căsătorie care urmează unei violențe sexuale acceptate de fata burgheză este dublată însă de o cerere de colaborare în slujba statului, de o misiune de delator. Ceea ce se negociază în filmul lui Borys Lankosz sunt roluri emblematice, situații-tip reprezentative pentru opțiunile dramatice pe care istoria le revendică. Scena burgheză
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
burgheză este dublată însă de o cerere de colaborare în slujba statului, de o misiune de delator. Ceea ce se negociază în filmul lui Borys Lankosz sunt roluri emblematice, situații-tip reprezentative pentru opțiunile dramatice pe care istoria le revendică. Scena burgheză se topește pentru a face loc scenei revoluționare, iar dacă actul sexual care păstrează o similitudine degradantă cu violul sau sexul ilicit al redactorului-șef cu una dintre angajate pe biroul acestuia, scenă surprinsă de către Sabina par hazard, nu tulbură
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
ucide potențialul soț și fără să o știe în acel moment, tatăl propriului copil, efect din recuzita melodramei, utilizat aici în scop eticist. Până în acel punct Sabina se află într-o defensivă a supunerii în fața comandamentelor instinctuale și a convențiilor burgheze care o împing spre bărbatul puternic, devenit într-o noapte salvatorul ei, iar o întâmplare de vodevil cu care regizorul cochetează deschide o love affair după regulile genului. Numai că germenele revoluționar se află sădit și în fragila poloneză, iar
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu nu doar să ajungă la aceste observații, ci să pornească de la ele pentru a încadra poetica optzecistă altfel decît prin simpla constatare a unei apetențe teoretice. Foarte corect
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
istorii a infamiei de care vorbea Borges. Benya Krik poseda acea aureolă pe care o conferă naivitatea și admirația populară celor care sfidează legea, un bandit-haiduc fără scrupule, dar cu șarm și ștaif, amestec de fante de mahala cu maniere burgheze și cuțitar. Existența sa aventuroasă traversează ambele lumi, regimul țarist și cel bolșevic fiind puse astfel în contrast. O bună parte din film îl înfățișează pe bandit deambulând mândru prin Odesa asemeni unui prinț, trimițând depeșe prin curierii personali ciracilor
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
călătoare în timp, devenind captivă într-unul dintre pliurile lui. Gil se va retrage pentru a descoperi dragostea în Paris alături de o fată care vinde lucruri de anticariat, separându-se de logodnică infidela și de universul fad, convențional al familiei burgheze. Cu alte cuvinte, câștigându-și libertatea de a confrunta scrisul cu viața, dar o viață care îmbrățișează tandru clișeele dragi. Și aceasta idealitate fragilă ne este servită cu un surâs ironic în colțul buzelor în timp ce cameră îi fixează pe cei
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
socoteală machiajul, ca niște veterani care-și curăță pipele ca odinioară mitralierele, își conduc puradeii în primul an de școală la Școala de Magie. Lecția de viață prevede la capitolul „sfârșit” (That’s all, folks!) o binecuvântată căsnicie, o prosperitate burgheză și o amnezie sănătoasă dincolo de care stau grijile inerente pe care orice familie le administrează judicios ca pe borcanele cu marmeladă din cămară. Ei bine, acesta este anticlimaxul, pentru că avem și un climax, pe care orice apoteoză îl cere. Înfruntarea
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
aspre ce contrastează în răstimpuri cu atmosfera romantică. Este de amintit faptul că în anii primei conflagrații mondiale unii dintre soldații germani purtau în raniță versurile marelui poet. Muzica lui Ullmann?... definește atmosfera unei adresări apropiate intimității colocviale, proprii zonei burgheze a intelectualității germane. Concerte la biserica evanghelică din Roșia, la sinagoga din Făgăraș, la cea din Brașov, la Muzeul de Artă din orașul de la poalele Tâmpei, un altul la Biserica Neagră, concerte pe parcursul cărora creații ale compozitorilor amintiți au fost
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
Cine nu știe de pălăria lui Spirache din Titanic Vals, scumpă, de felui, ca nobilă inutilitate, și apoi sacrificată, tot mai mult, rațiunii practice a familiei? Până, de altfel, la desființarea ei - de unde era un moft aristocratic, ajunge o pomană burgheză. În Gaițele lui Kirițescu, lumea devine ceva mai selectivă: „Cum îmi stă, țațo, cu pălărie?” (pretenția); „Parcă ești un câine cu oala-n cap” (sancțiunea). Orice complezență a dispărut. Pălăria pică, deci, între două lumi. De la pălăriile spectaculoase, ca ale
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
secolului al XX-lea poate fi mai mult decât o recapitulare a unor evenimente biografice și aprecieri critice intrate de mult în conștiința publică... Oricine-i cunoaște numele știe despre agentul de bursă care și-a părăsit familia și viața burgheză pentru a se consacra exclusiv artei, despre săptămânile petrecute cu Van Gogh la Arles, despre abandonarea Europei pentru sudul Pacificului în căutarea unei lumi încă pure... Cât despre poziția lui de premergător al artei moderne, nu trebuie să fii un
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]