2,180 matches
-
mărturisească într-o zi că, prin anii 80, aflîndu-se din nou la Paris după o absență de două decenii, revăzuse Domul Invalizilor și Podul Alexandru al III-lea proaspăt "reaurite": "lăsasem un oraș de aristocrați și regăseam un oraș de burghezi care se dădeau în vânt după aur". Refacerea unei clădiri va constitui întotdeauna o provocare. Nu numai ca reconstrucție materială efectivă, ci și, mai ales, ca salvare a urmelor pe care trecerea timpului le-a înscris în materie, ca salvare
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
glorii dispărute, cărora doar memoria istoricilor le mai poate restitui semnificația avută în epocă. Sunt aici și tablouri, portrete de actori puse claie peste grămadă, dovezi ale unei vanități deșarte pe care timpul a surghiunit-o în întunericul unui beci. Burghezii ăștia scorțoși și rigizi să fi fost oare celebritățile scenei maghiare? Nu, îmi spun în sinea mea, asta e cu neputință, tablourile mint: oamenii aceștia au fost, la vremea lor, veseli, nebunatici, trăzniți, au făcut beții de pomină, și-au
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
sutienelor acelora strâmte. Fotografii trebuie să fie foarte atenți când fotografiază vreo femeie, căci dacă își concentrează obiectivul asupra vreunui decolteu mai larg, imediat se pot trezi că iau vreo patru anișori de stat la răcoare sub acuzația de "libertinaj burghez". Scriitorii contemporani ceva mai îndrăzneți folosesc pentru a-i descrie expresii precum: "pernuțe rotunjoare", "colțunași fragezi", "petale de trandafiri", "struguri copți" sau "adăpost mult râvnit". Când vor să descrie senzația primei atingeri ei spun "am atins nemărginirea", "culmea extazului", "am
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
nu e, însă, al romantismului lui Poe. Este reluat, în revistă, din volumul de Opere alese, studiul profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Un poet întunecat, care i-a adus Americii recunoașterea Europei. Fiu de actori înfiat, după timpuria lor moarte, de niște burghezi de care se va rupe, cu anii, neintrînd în testamentul tatălui adoptiv, își duce existența într-o precaritate care va trece în viețile "amărîților" lui. Un nobil obligat - destin romantic! - la zilnica roboteală într-o redacție de revistă. Compensează, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
joacă de copii față de efectele devastatoare ale drogurilor veacului următor. Urmele lăsate în cultură - de la generația Beat, a lui Allen Ginsberg, la Jimi Hendrix, Janis Joplin, Jim Morrison și, mai recent, Kurt Cobain - arată diferența dintre benignele excese ale unor burghezi ușor nevrotici și tentația suicidară care a dominat o întreagă generație de artiști al căror succes a dobândit o faimă planetară instantanee. Îmi amintesc, totuși, două feluri de "intoxicație" din copilărie. Unul a fost consumul excesiv de mac. Era, de altfel
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
ale Uniunii Sovietice. În 1949 autoritățile sovietice au oprit Operațiunea Priboi - cum fusese ea denumită, pentru a fi deghizată în "manevre militare" - în care circa 95.000 de letoni, estoni și lituanieni au fost deportați pe motiv că sunt "naționaliști burghezi".
Un jurnalist leton a fost condamnat pentru că a încercat să justifice genocidul lui Stalin () [Corola-journal/Journalistic/59950_a_61275]
-
distruge tabuurile culturale, aproape la fel de letală precum a bombelor de pe front. Locul și oamenii s-au aflat la intersecția unor evenimente epocale, care au coincis cu o incredibilă descătușare de energie intelectuală. Doar aberațiile istoriei au făcut ca acest oraș burghez și lipsit de imaginație să devină un magnet pentru o mare pestriță de refugiați, dintre care unii erau artiști, unii aveau probleme cu poliția din țările lor, iar alții, scrie Andrei Codrescu, ilustrau ambele categorii: „Noutatea era uimitoare pentru toată lumea
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
și-a trăit povestea scurtă și agitată. Nimic, însă, nu ne îndreptățește la o asemenea presupunere. Poate fi, la fel de bine, vorba despre o căsătorie îndelung amânată, cu vreo Penelopă de provincie, făptuită, într-un sfârșit, în cel mai pur stil burghez. Așadar, o istorie mai degrabă banală, în care un om al aventurii pentru nimic devine un soldat al binelui comun își capătă interesul, inclusiv literar, prin deformarea ei până la încălecarea părților. Cadre care ar putea fi luate la douăzeci de
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
același farmec bizar al întâlnirilor improbabile, bizare, mediată în cazul de față de un hoț, un portofel și un polițist; Bernard (Mathieu Amalric). În jurul găsirii unui portofel ia naștere o fantasmă care devine din ce în ce mai elaborată pentru Georges Palet (André Dussollier), un burghez care locuiește într-o vilă minunată, posesor al unei soții delicate și înțelegătoare, Josepha (Emmanuelles Devos). Marguerite Muir (Sabine Azéma), o femeie în jur de 50 de ani, face obiectul unei fixații erotice, din partea „salvatorului" care-i recuperează portofelul și
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
o suferință abstractă", Adrian Marino nu pierde ocazia unei răfuieli cu confrații de-o manieră cît se poate de. concretă, încă mai contondentă. Cea a unei anecdotici triviale. Mostre. La G. Călinescu ar fi constatat un „interior mediocru, șters, «mic burghez». Fără exagerare spus, la noi acasă era mai multă abundență și ceva mai multă mobilă de calitate". Ori, despre același: „La moartea sa (notez tot din auzite) ar fi lăsat la CEC, pe atunci, o sumă enormă (2 milioane!), cu
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
pentru ca cenzura s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de severă la adresa muzicii a venit dinspre raționalismul liberal ale cărui origini se află în
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
pistolul și, chiar și atunci, personajele o fac cu aerul că nicio clipă nu au contat acele calități care fac din James Bond un redutabil atlet și din Bourne un soldat universal. Dimpotrivă, toți acești spioni au o aparență de burghezi obosiți care-și dansează cuminți nevestele, își omoară timpul la o canastă sau la un bridge, își semnează condica și își ronțăie pensia în lumina tulbure a crepusculului, vidați de afecte, cu amintiri îndepărtate și regrete mumificate. Filmul lui Thomas
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
duble/ Pentr- un pol și două ruble!”. Și regii păcătuiesc uneori... Complice, cu clin d’oeil, amestecând tragedia cu bucătăria, e Actul al cincilea, o adaptare după un poet german, Edwin Bormann, publicată la Sibiu. Chinurile operei dramatice sunt susținute, burghez, de o soție serviabilă: „Matildă, nu-mi aduci cafeaua?”; „Matildă, ce-i cu limonada?”. Momentul ei va veni, ca-n Conu’ Leonida, la final: „Toți plâng și aplaudează toți;/ O piesă clasică! Socoți/ Ce bine-a mai jucat și trupa
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
cu adevărat subversivă era chiar bucuria și evadarea pe care desenul animat o propunea. Pisicile erau aristocrate, Parisul era vesel, se făcea artă, se cânta acolo jazz pe rupte și cheful era în toi, dalmațienii făceau figurație într-un univers burghez și nu unul proletar, Mowgli trăia în libertatea junglei ca acasă, iar ursul Baloo făcea apologia lui dolce farniente etc. Gala Desenului animat ne propunea o lume a bucuriei și a libertății. Ceea ce n-am știut mult timp, Viorica Bucur
In memoriam Viorica Bucur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5290_a_6615]
-
cu care este purtat la un câine, ceea ce-l așează într-o condiție subalternă. Abia în cușcă, formă punitivă a unei delicvescențe bizare, Caesar dobândește o conștiință de specie, precum Șarik al lui Bulgakov dobândea una de clasă în mediul burghez întreținut neprincipial, antisovietic de părintele adoptiv, dar Wyatt nu intenționează să speculeze ironic subiectul, ci mai degrabă să dramatizeze pencilensian situația. Emancipate de serul minune, maimuțele se lasă educate de către un lider care nu doar că le controlează mințile, dar
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
acestea sunt inserate într-un film din anii ’50 - este drept, cu Lica Gheorghiu cu tot -, ca și jazzul și luxul învăluit în lassitude al inginerilor fără vocația sacrificiului, blocați maniacal într-un trecut de o senzualitate care salvează plaisirismul burghez în timp ce-l condamnă ostentativ, dar atât de neconvingător. Primul film al lui Liviu Ciulei surprinde prin aceea că recuperează tot ceea ce dă culoare și relief cadrului și personajelor, imprimă tensiune și dramatism cu foarte puține derapaje în artificial, răzbate dincolo de
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
fermecătoare, peste strâmtul sau largul orizont al inteligenței mele. Ea e pentru mine un pretext de luptă, și asta e totul, așa cum nelămuritul zărilor și otrava lecturilor mi-a fost pretext de goană și pribegie în adolescență.” În ochii micului burghez devorat de închipuiri romantice, femeia „inaccesibilă și încă indefinisabilă” are toate atributele unei destinații exotice, intens râvnite de-a lungul nopților petrecute în singurătatea tranșeelor: „Zvârlit înapoi de reflexul cenușiu și imens al războiului, spuneți dacă în zilele astea sure
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
să se prelungească la nesfârșit. Unsprezece ani - și trei sute de pagini - de așteptare febrilă se resorb ca prin minune într-o dezlănțuire animalică, pe divanul din dormitor. Ajuns la capătul tribulațiilor sale erotice și exotice în jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului înșelat un rol de invidiat. Punându-și capăt zilelor, maestrul Georges Radu Șerban își privează fostul asistent de o ultimă tiradă pe tema amorului imposibil
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
pas cu pas, chiar în zilele noastre, și asta mai ales din cauza crizei financiare pe care o trăim. Dintr-un asemenea unghi, tot ce se întîmplă azi e o confirmare a anatemei pe care Marx a aruncat-o asupra capitalului burghez, de aceea ideile acestui profet ilustru își vor arăta pînă la urmă profunzimea, atîta doar că trebuie să mai așteptăm o vreme, pînă cînd se va alege praful de societatea actuală, și abia atunci ne vom putea închina în fața gînditorului
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și Leiba un dialog ermetic cu un puternic fundament religios. Radu Gabrea a desfăcut acest univers al
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
se bată cu niște arabi și o încasează, acum inițiativa îi aparține, iar violențele curg, gratuite, cu o efervescență calomnioasă care treptat ia forma unui manifest mai ales în ceea ce-l privește pe Patrick. Ostentația vizează un mod de viață burghez, mod de viață care și-a semănat peste tot insignele, de la mica întreprindere familiară a hotelierului cu jacuzzi la cea a funcționarului cu zâmbetul ștampilat pe față care știe să vândă servicii clienților. Patrick aruncă în aer orice corectitudine politică
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
funcționar evreu cu aluzii antisemite, pe arabi cu un comportament ultragiant etc. Patrick invită două tinere englezoaice dispuse să facă sex în prezența unei fetițe placide și supraponderale care afișează un dispreț statuar, însă jocul său erotic nu vizează compromisul burghez al juisării, ci un joc nervos, puțin exhibiționism, marca épater le burgeois. Manifestul este grosier, Patrick, cu o elocvență ordurieră, urinând în jacuzziul perechii de onorabili hotelieri, modelul unei domesticități oneste până la injurie, apoi masturbânduse cu o figură inexpresivă de
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
să știu ceva concret, numai din auzite, că ar fi un rai pământesc". Iar Rolland îi răspunde: ,,Să nu-mi vorbești mie despre revoluție". în timpul celei franceze, în departamentul de unde era originar, a fost adusă la eșafod o familie de burghezi: bărbat, nevastă și un copil de șase ani. Au fost mai întâi decapitați tatăl și mama, pe urmă s-a citit actul de acuzare al copilului, condamnat la moarte fiindcă supsese din laptele reacțiunii. Când s-a apropiat călăul, copilul
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
epoci. Sunt multe case, unele foarte frumoase, altele într-o stare deplorabilă; parcă e un prezent care se suprapune peste un trecut, suprapus la rândul lui peste alt trecut. Am văzut un trecut sumbru (clădiri imense, staliniste) și un trecut burghez (case atrăgătoare, cu o arhitectură remarcabilă) toate întâlnindu-se într-un prezent eclectic. Sunt straturi succesive în acest oraș, îmi pare un oraș-palimpsest. Seamănă cu Santiago; și noi avem case cu arhitectură franceză, bistrouri, cafenele. Iar românii mi se par
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
incursiune de probă în "zugrăvirea" psihologiei țăranului în literatura noastră, aducând vorba de "nuvelistul popular al Convorbirilor", Ion Creangă, și de personajul său emblematic, Moș Nichifor, "autoritatea nediscutabilă în materie de viață și gândire țărănească"2), cu totul deosebit de psihologia burghezului, a orășeanului sau a artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]