371 matches
-
din drum. — Mai spune-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî în husă. Se apropie de o bancă și, punând mâna, își dădu seama că era umedă. Scoase un ziar, îl întinse pe bancă și se așeză. Apoi blocnotesul, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de cel pe care i-l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă conduseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că, dacă ar fi în viață, nu tatăl tău i-ar duce farfuria câinelui pe care ea nu-l vrea, răspunse Cipriano Algor, și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acesta îi va fi numele, Pe mâine, tată, somn ușor, Pe mâine, să nu stai târziu la cusut, ai grijă cu ochii. După ce fiica lui se retrase, Cipriano Algor deschise ușa care dădea afară și privi spre dudul cel negru. Burnița persistentă continua să cadă și nu se simțea nici un semn de viață în cușcă. O mai fi acolo, se întrebă olarul. Găsi un fals pretext ca să nu meargă să verifice, Asta mai lipsește, să mă ud la piele din pricina unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu lipsesc cei care o afirmă, absența ei, însă era noapte, iar dacă noaptea pisicile albe sunt gri, același lucru, dar accentuând tușa tenebroasă, se poate spune despre un câine văzut pentru prima dată sub un dud negru pe când o burniță nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbații se folosesc de bani ca să domine femeile. Dar e corect, absolut corect să-i dau ceva, bani... M-am furișat până la geamul dormitorului și mi-am strecurat mâna printre perdelele negre. Era cea mai rece primăvară a secolului. Acum, burnița lui iunie sărea pe geam. Frig afară. Când e frig. Atunci îți simți cu adevărat banii. Stăteam la bar și citeam Morning Line: VRĂJITOAREA CARE A MINȚIT PENTRU DR. SEX, E DOAR... O DRAGOSTE DE PUȘTANI. SPRIJIN IRA-RED KEITH. DRAGOSTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum era splendidă, cu multe grădini, Împăratul contempla, obosit și fără bucurie, minunatele corăbii, templele de marmură nemișcate pe apa întunecată, pe care Euthymius, Imhotep și Manlius le construiseră, așa cum promiseseră. Coloanele fuseseră ridicate. Plăcile aurite se aflau pe mal. Burnița însă, și șantierul era închis; muncitorii își pregăteau masa de prânz în barăci. În ciuda ploii, o delegație de senatori, aleși dintre oratorii cei mai convingători, urcă până la vilă, se prezentă la poarta păzită de gărzile germanice și află cu ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu vă Împărtășesc stările sufletești, dar deocamdată cei care mor sînt oameni de pe insulă, așa că atîta vreme cît asasinul nu va fi la zdup, insula va fi Închisă. Cam pe la ora trei, vîntul conteni, iar potopul se transformă treptat În burniță, ploaia aceea fină și pătrunzătoare al cărei secret de fabricație Bretania pare să-l dețină dintotdeauna. Legătura cu continentul avea să fie curînd restabilită. La cafeneaua din port, Anne și mica chelneriță Împărțeau sandvișuri și căni cu grog celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui de castelan, PM o scuipă În obraz și era gata să-i ardă o palmă cînd interveni Morineau. În dezordinea care urmă, nimeni nu văzu mîna care picura pe furiș conținutul unei pipete În paharul lui Yvonne. Insensibilă la burnița care Îi aureola părul cu o rețea de picături fine, Yvonne mergea cu pas energic, chinuită de frica pe care o declanșase apelul telefonic primit la cafenea cu o jumătate de ceas mai Înainte. Cum putuse el să descopere adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Îmblînzi și o sfătui să se Întoarcă acasă, făgăduindu-i s-o țină la curent de Îndată ce va avea vești de la echipele de salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl transformase În patinoar. Îi Întinse mobilul lui Lucas. - Laboratorul din Paris, domnule comandant. Au primit rezultatele de la analiza sîngelui găsit pe veșmintele tînărului Kermeur. N-o să vă vină să credeți. De altfel, prefer să v-o spună chiar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Marie la pieptul lui, Îi cuibări capul În scobitura umărului fără ca ea să se opună și nu se mai gîndi nici o clipă la prețiosul cașmir al hainei al cărei guler se Îneca sub valul de lacrimi sărate. Acoperite de burniță și saturate de umezeală, geamurile mașinii ascundeau interiorul. MÎna apucă mînerul portierei și trase cu putere. Deși rapidă, mișcarea pe care o făcură Marie și Lucas ca să se despartă nu rămase neobservată de ochii lui Christian. - A fost găsită barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acum mă mințea pe mine. Înainte de a pleca spre Basel și Berlin, s-a Întâmplat să mă plimb de-a lungul lacului În noaptea aceea rece și cețoasă. Undeva, o lumină singuratică dilua vag Întunericul și transforma ceața Într-o burniță vizibilă. „Il pleut toujours en Suisse“ - fusese una dintre remarcile Întâmplătoare care o făcuseră odinioară pe Mademoiselle să plângă. Dedesubt, o unduire amplă, aproape un val și ceva vag alb Îmi atraseră privirea. Apropiindu-mă de apa care clipocea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână peste câinele care din când În când Își zornăia clopoțeii În poala Colettei și am vizionat o luptă de tauri smucită, măruntă ca o burniță, dar extrem de palpitantă, de la San Sebastián. Ultima imagine mă arată pe mine purtat de Linderovski de-a lungul promenadei. Picioarele lui lungi se deplasează cu un soi de vioiciune de rău augur și Îi văd mușchii fălcii sumbru Încleștate zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îmi crăpa de durere după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aveau legătură cu mine. Nu mai apăram mingile trase la poartă, ci mai degrabă un secret. Stând cu mâinile Încrucișate, rezemat de stâlpul din stânga al porții, savuram plăcerea de a Închide ochii, ascultând astfel cum Îmi bate inima și simțind burnița oarbă pe față, auzind de departe zgomotele intermitente ale partidei, imaginându-mă o ființă exotică fabuloasă deghizată În fotbalist englez, compunând versuri Într-o limbă pe care nimeni n-o știe despre o țară Îndepărtată pe care nimeni n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aceasta pâcloasă, din trupul acesta care a început să îmbătrânească, să slăbească, să se umple de boli, să adulmece Moartea și, liniștit, să se simtă bucuros în împăcarea că întoarceri nu mai sunt, că totul este doar poveste, închipuire și burniță de amintiri izvodite doar de cuvinte. Ca să nu spun că am pierdut dimineața în zadar, iau din raft un tom, VIII, partea a 4-a, din DLR și-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de nori joși și întunecați, din aceia care obișnuiesc să aducă ploaia pe care o promit. Cam în ultimul ceas al dimineții începură să cadă niște stropișori răzleți, din când în când se opreau, din când în când reveneau, o burniță nesuferită care, în ciuda amenințărilor, părea să nu prea mai aibă mult de dat. Rămase în această stare de plouă-nu-plouă până pe la mijlocul după-amiezii și, deodată, fără veste, ca și cum s-ar fi săturat să simuleze ceea nu simțea, cerul se deschise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o inflație de erori. Prin noroi și burniță, ciobanii fac închisoare în haine civile. Nu s-ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la masa optimiștilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și lansă În aer enigmatica replică, părăsi Încăperea cu niște pași de uriaș, de parc-ar fi mers pe picioroange, lăsîndu-l pe Rowe cu Beavis. Dimineața se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece. După un timp, cineva Îi aduse lui Rowe pe o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oară trecuse pe la școală în urmă cu două săptămîni ca să iscălească condica. În tot acest răstimp își adusese lemne din pădure dar, în dreptul său, directoarea nota cu consecvență: „Muncă de lămurire pentru GAC”. Într-o dimineață m-am încrucișat prin burniță cu domnișoara Cornelia care era însoțită de un bărbat sprințar și subțiratic, cu figura șoltică. Domnișoara făcu prezentările: în sfîrșit îl cunoșteam pe Costică. Cu trăsături de maimuțică, bot ieșit și ochii înfundați, capabili de o expresie concentrată, la secretar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
departe de lumea dezordonată de acum. N-avea copii, doar un iubit care-o vedea de două ori pe an. Rareori însingurarea punea stăpânire pe ea... ca acum când avea de așteptat microbuzul mai ales că începuse să cadă o burniță subțire care-i pișca fața și mâinile cu ace reci de gheață; toamna și frigul îi pătrundea prin pardesiul subțire. Începuse să tremure și până la sosirea microbuzului mai avea destul timp. Regreta că plecase de la elev dar ședința se terminase
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă se obișnuise cu ea. Încerca tot felul de jocuri creative, experimente inventate dar în afară de câteva mecanisme simple, stupide, vădit răsfățate... de exemplu aruncat cu mingea sau pufuleții, nu scotea nimic în plus de la el oricâtă răbdare ar fi avut. Burnița se transformase rapid în lapoviță activă iar umbrela nu-i mai era de nici un folos; ceața rece se infiltra în oase și se pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că recursul Împotriva hotărîrii tale a fost declarat, din eroare, cu cîteva zile Întîrziere și nu s-a mai putut modifica nimic. Găsiseși motivări de circumstanță, și peste un an și jumătate sau doi a fost grațiată. Era toamna tîrziu, burnița, se Întunecase, te aflai În autobuz, iar cînd ai coborît, veneai acasă, - ea, din Întîmplare aștepta În stație, sub felinarul abia arzînd, și recunoscîndu-te, ți-a rostit numele, vădit bucuroasă: - Vai, ce fericită sînt că vă văd! Vă mai aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]