2,612 matches
-
pe cel de doctor în literatură comparată și anglo-americană modernă la Stanford University în 1976. După o suită de specializări postdoctorale și de poziții temporare - visiting assistant, visiting assistant professor ș.a. - în instituții academice din Europa (Universitatea din Konstanz, ca bursier Humboldt) și din SUA (University of California - San Diego, Ohio State University, State University of New York-Birghamton, Cornell University), se fixează la University of Georgia din Athens (1982), unde ajunge profesor titular de literatură comparată (1990) și research professor (1994
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
și rusă. În 1968-1969 ține, în calitate de cadru didactic asociat (asistent), cursuri și seminarii de istoria prozei italiene în secolul al XX-lea, istoria filosofiei italiene, în cadrul Catedrei de limba italiană a Facultății de Limbi Străine de la Universitatea bucureșteană. A fost bursier, în Italia, la Fundația Ciri (Veneția, 1969) și la Universitatea pentru Străini (Perugia, 1971). Din 1990 va fi, scurtă vreme, secretar executiv la Fundația Culturală Română, devine apoi angajat al Ministerului de Externe: consilier cultural la Ambasada României de la Roma
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
angajat redactor la revista „Cronica”. Demis abuziv în două rânduri (1974 și 1983), este reintegrat și își continuă activitatea într-o atmosferă de adversitate până în 1990. Obține doctoratul în 1979, la Universitatea din București, cu teza Opera lui Mihai Ralea. Bursier al Universității din Perugia în 1980, conferențiază despre raporturile româno-italiene la Napoli, Roma, Genova, Florența, Torino. Va fi, din 1991, director al editurii și revistei „Virtus Romana Rediviva” din Iași, și, scurt timp, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
Ucraina - 13.I.1993, București), poet, publicist și traducător. Este fiul Corneliei Slușanschi (n. Berariu), pedagog, și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933). Întors în țară, va funcționa ca profesor la liceul evreiesc din Cernăuți, iar în perioada 1940-1960 la mai multe școli din București, între care liceele „Gh. Șincai” și „Dimitrie Cantemir”. Din 1963 până în 1970
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
secția engleză (1967-1972). După absolvire devine redactor la emisiunile culturale în cadrul Televiziunii Române, iar din 1981 la secțiunile omoloage de la Radiodifuziune. Între 1972 și 1979 funcționează și ca asistent-colaborator la Universitatea din București, secția limba și literatura engleză. De două ori bursieră Fulbright (1992-1993, 1997-1998), a mai beneficiat de specializări în audiovizual la BBC (Londra) în 1997 și în management cultural în 1998 la Amsterdam, iar în 2000 a predat, ca profesor asociat, la Universitatea din Louisville, Kentucky. Debutează în 1974 la
URSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
din Cluj (1960- 1965). Lucrează tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tübingen (1970 și 1987). După 1989 înființează și conduce agenția de presă și editura V-V Press General Consulting, iar după 2001 este profesor asociat la Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” și
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Literară „G. Călinescu” din București (1988-1991), ulterior intră în învățământul universitar ca asistent la Facultatea de Litere. Funcționează și ca lector de limba română la Universitatea „La Sapienza” din Roma (1994-1997), e bursier și lector la Universitatea din Antwerpen (2000), bursier al New Europe College (2000-2001). Redactor-șef adjunct (1993-1994), redactor-șef (din 1998) la revista „Dilema”, este între timp redactor-șef al Editurii Fundației Culturale Române (1997-1998). A debutat în 1982 la „Revista de istorie și teorie literară” și editorial
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
și literatura română (fără frecvență), a Universității bucureștene, este exmatriculat în anul al doilea. Va avea diferite ocupații, în general evitând condiția de salariat; apicultor până în 1989, ulterior a intrat în presă, iar după 1993 s-a ocupat de tranzacții bursiere și de agricultură. A debutat la paisprezece ani în „Urzica” cu epigrame și epitafuri, iar editorial cu placheta În general, triumful pădurilor (1969). Publică numeroase volume de proză scurtă, aforisme, „definiții umoristice”, romane (unele aparținând genurilor policier umoristic ori SF
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
lucrează mai întâi ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, iar din 1968 revine în cercetare, ca responsabil al colectivului de istoria culturii la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași. Doctor în științe istorice (1973) și bursier al Fundației Humboldt (1977-1978), beneficiind de real prestigiu științific, devine, după evenimentele din 1989, director al aceluiași institut și profesor (până în 2001) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Este ales membru corespondent al Academiei Române (1991), doctor honoris causa al
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
În intervalul 1832-1918, istoria minorităților etnice. Andi Mihalache: cercetător la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași; doctor În istorie cu teza Discurs istoric și ideologie În România „democrației populare” (2001); bursier Europa Institut (1999) și Open Society ArchivesBudapesta (2000); bursier al Fundației Alexander von Humboldt (Germania, München, 2004, 2005); cercetător invitat la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Franța, 2006); coeditor al Anuarului Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, numerele 1998-2009 și al revistei Xenopoliana. Buletin al Fundației Academice „A. D
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
bună parte din manuscrisele sale. Își întrerupe studiile după numai un an, trece munții și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care o termină în 1868, cu o teză despre etica lui Aristotel. Bursier al statului, studiază filosofia la Paris și la Berlin, iar doctoratul îl susține la Universitatea din Giessen. Întorcându-se în țară în 1872, va fi profesor la Iași. În același an devine membru al Junimii și începe să colaboreze la
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
continuând-o la Sibiu (1921-1924), unde va frecventa și Liceul „Gheorghe Lazăr” (1924-1931), apoi urmează Facultatea de Litere, secția franceză, a Universității din Cluj (1931-1935). Reținut la Catedra de limbi romanice, va funcționa, în paralel, ca suplinitor în învățământul liceal. Bursier al Statului francez la Universitaea din Montpellier (1938-1943), își susține doctoratul de stat sub îndrumarea romanistului Jean Bourciez, cu lucrarea Essai sur la valeur et les emplois du subjonctif en français (apărută la Montpellier în 1943), teza complementară constând în
TANASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
agricultori. Face școala elementară în comuna natală și Școala Normală la Cluj, unde urmează și Facultatea de Filologie (1952-1957). Devine cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, Filiala Cluj, în cadrul colectivului de folclor condus de Ion Mușlea. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, se specializează în studiul comparat al baladei populare europene la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg (1966-1971). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1970), cu teza Jertfa zidirii în obiceiurile și legendele europene. Conduce Sectorul de
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
contracte pentru burse cu mari întreprinderi ori cu sfaturile populare. Acești bursieri urmau să se încadreze după absolvire în acele instituții, respectiv într-un post din cele dependente de sfaturile populare. Pentru a li se putea asigura admiterea, acești viitori bursieri fie beneficiau de o sesiune de admitere specială, fie erau admiși cu orice medie superioară lui 5 (când alții erau respinși cu nota 8!). Numărul lor era mare: ajungea până la 50% din totalul studenților. Cei mai buni dintre acești privilegiați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1980 își ia doctoratul în istoria artei, cu o teză publicată în același an sub titlul Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană (Premiul Uniunii Artiștilor Plastici, Premiul Asociației Scriitorilor din București). Face câteva stagii ca bursier Humboldt la Universitatea din Bonn (1975-1977) și la cea din Heidelberg (1983-1984). Cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei (1971-1979), e apoi lector la Facultatea de Arte Plastice a Institutului „N. Grigorescu” (1980-1982), de unde e destituit pentru că participase
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
fost numit profesor la aceeași școală, condusă de Neofit Duca, de unde în 1818 se transferă ca profesor de geografie și religie la școala românească înființată de Gh. Lazăr. Trimis de Eforia Școalelor la studii în străinătate, împreună cu alți trei tineri bursieri, urmează cursuri de filosofie, istorie și teologie la Pisa (1820-1823) și Paris (1823-1825). La întoarcere este numit profesor de filosofie la „Sf. Sava”, unde rămâne până în 1832, cu o întrerupere de un an (1828), când pleacă la Buda pentru a
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
cursurile Facultății de Filologie din București, pe care o va absolvi în 1984. În perioada studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. Cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București, M. primește câteva burse în Germania (este bursier Humboldt în 1992-1993) și una peste ocean. Se stabilește în 1994 în Statele Unite ale Americii, unde obține masteratul în literatură comparată (1995) și engleză (1996) la Indiana University (Bloomington) și doctoratul, în aceleași discipline, în 1998. Lucrează apoi ca assistant
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
Scribe traduce, sub titlul Independinții, Iacov G. Manu, iar I. Răducănescu transpune sub titlul Șarlota Corday un fragment din studiul Femeile și revoluțiunea de Jules Michelet. În 1867, la rubrica „Încercări de poezie”, e inserat un Imn cântat de elevii bursieri din Liceul Sf. Sava de Gr. G. Tocilescu, pe atunci elev în clasa a cincea de liceu, iar după câteva luni, la 4 octombrie 1867, N. r. tipărea mai multe poezii ale elevului V. Conta din Iași (Căderea Istanbulului sau Viziunea
NAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288365_a_289694]
-
tatăl său era institutor. În 1868 este trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era originară mama, și continuă aici liceul ca bursier. Încă din școală era pasionat de ziaristică și oratorie. În 1876 debutează cu versuri și cu un articol despre importanța învățământului în gazeta „Oltenia”. Între 1876 și 1879 urmează la București cursurile Facultății de Litere și ale Facultății de Drept
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
la București liceul (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză-română (1965-1970). Îmbrățișează cariera universitară, devenind profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene. Este doctor în filologie (1978), cu teza Modernitatea nuvelei fantastice a lui Edgar Allan Poe, bursieră Fulbright și visiting professor la Oregon State University, Corvallis, în SUA (1993). A debutat cu versuri în revista „Luceafărul” (1965), iar prima ei carte este romanul Cei 13 și misterul (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează cu studii, articole și traduceri
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Pechea și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, unde se formează sub îndrumarea lui G. Călinescu. Ca bursier Humboldt al Universității din Bonn (1974-1975), întreprinde cercetări pentru realizarea lucrării Relații și similitudini între revistele literare germane de familie (tip „Gartenlaube”) și presa literară românească din secolul al XIX-lea. De asemenea, face investigații în câteva biblioteci din Germania
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
română-engleză, devine cadru didactic la Departamentul de teatru al aceleiași facultăți, în specialitățile teatrologie, estetică și teoria dramei. În timpul studenției, participă la activitatea cercului de critică și teorie literară coordonat de Ioana Em. Petrescu și face parte din gruparea echinoxistă. Bursieră la Universitatea Liberă din Bruxelles (1993), Universitatea Indiana din Bloomington (1997) și la Universitatea din Amsterdam (2000), va beneficia și de o bursă din partea Fundației pentru o Societate Deschisă (1995). Este doctor în filologie, cu teza Eugène Ionesco sau Experiența
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
22.II.1936, Câmpulung), slavist. Este fiul Ecaterinei (n. Eugeniu) și al lui Ion Mitu, contabil. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1959) este angajat cadru didactic la Catedra de limbi slave, devenind profesor în 1999. În 1961-1962 este bursier UNESCO la Varșovia, iar între 1969 și 1976 predă limba și literatura română la Universitatea Jagellonă din Cracovia. Își susține în 1971 doctoratul cu teza Opera filologică și lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu în contextul relațiilor româno-slave. Membru al Asociației
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
purificare etnică. Acest lucru nu este câtuși de puțin paradoxal, În condițiile În care se spune că există o atitudine visceral antiamericană În rândul musulmanilor din Întreaga lume. Recent, la National Endowment for Democracy, unde sunt În momentul de față bursier, a vorbit un distins filosof politic și analist din Bulgaria, Ivan Krastev. Acesta conduce un proiect de colaborarecu Universitatea Central-Europeană și NYU, respectiv, Institutul Remarque de studii europene, condus de Tony Judt, și spunea că, potrivit unui sondaj făcut după
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
BĂRGĂUANU, Gheorghe (4.VIII.1896, Lunca-Filipeni, j. Bacău - 8.III.1964, București), poet. Este fiul Domnicăi (n. Cucu) și al lui Grigore Bărgăuanu, țărani. B. e admis, în 1908, bursier, la Iași, al Liceului Internat, încheind mai apoi, strălucit, în fruntea promoției. Sensibil, iscoditor, generos, capabil de prietenii de durată (cu Ionel Teodoreanu și Stejar Ionescu, colegi de clasă și de scris), nu e scutit de traumele unei vieți sinuoase
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]