1,072 matches
-
food non stop Frecție=Scofală de leac Medicament=Loz cu șanse mici Reumatism=Însoțitor pe ultimul drum Piele=Rușine goală Melc=Nudist cu casă Homosexual=Om ce nu face față Lesbiană=Remorcă scoasă din uz Estetician=Trișor pe față Buric=Busolă ce indică sudul Strănut=Duș contaminat Comă=Negociatoare cu moartea Epidermă=Maieu de piele Regurgitare=Gargara burții Ghiorăială=Crah de mațe Isterie=Taifun de nervi Himen=Bilet de voie Rușine=Grijă pentru jos Femeie=Șomeră în gol de lucru Frigidă
ALANDALE MEDICALE DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354313_a_355642]
-
aprilie 2014. În plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Citește mai mult În plete
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
mai mult În plete am stropi de roua,Stau în prag pe lună noua.Stau la umbră când e soare.Ma scald în margaritare.Dimineata prin grădină,‘not în lanul de sulfina.Noaptea cerul mi-e cupola,Stelele îmi sunt busola.Stau sub streașina când ploua.Si de ce v-ar pasă vouă?!Cei crescuți în vârf de blocNu știți nici ce-i un boboc.Voi credeți că rata-mpunge.Nu știți cum vacă se mulge.... VIII. SUNT MÂNDRĂ CĂ VIN DE LA
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
doar pentru viața aceasta efemeră, ci pentru veșnicie. Dacă nu ar exista Acest Cineva - Dumnezeu, care să ofere un cadru de referință, omul ar fi ca o corabie purtată de valurile vieții, aruncată de pe un mal pe altul, fără o busolă după care să se îndrepte, fără o țintă spre care să navigheze. În cărțile mele - dorința de a-i ajuta pe cititori să găsească acest cadru de referință, portul înspre care să navigheze pentru a-și regăsi identitatea - a fost
ATUNCI CÂND ROMANELE PE CARE LE SCRII SUNT IMAGINAŢIE BRODATĂ PE REALITATE. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352652_a_353981]
-
Articolele Autorului În plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Nici când canta-n prag
IN PLETE AM STROPI DE ROUA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353700_a_355029]
-
cu alți oameni : „nu-s ca ceilalți oameni”! Pe de altă parte preferința „virtuții” are ca rezultat inevitabil „înăbușirea” adevărului la marginea unei conștiințe personale, dar și sociale. După ce „virtuosul” câștigă social, preferă „virtutea” și o înalță înăuntrul său ca busolă primordială a evoluției vieții sale. O astfel de obsesie, însă, la valoarea primordială a „virtuții” mă conduce inevitabil la falsificarea sau negarea adevărului. Așa se întâmplă la mulți creștini dintre noi, „virtuoși” din alte puncte de vedere, să nedreptățim adevărul
DESPRE PREDAREA RELIGIEI CRESTINE IN SCOALA, P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354190_a_355519]
-
tu rămâi păgubit de tot ce ai avut bun înainte. Cu greu te vei mai putea reface din această cumplită încercare: va trebui s-o iei de la început, pas cu pas, să înveți din nou să deprinzi, cu sau fără busola, geografia drumului pe care-l vei avea de străbătut de aici înainte. Drumul drept se ține anevoie. Mai curând cel lăturalnic, cel înfundat, fiindcă-i mai misterios, măi ispititor. Dar și cel mai pierzător. Călăuzele pot fi clarvăzătoare sau oarbe
PE CĂRĂRI FELURITE SPRE LUMINŢA DIN CAPĂT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354629_a_355958]
-
Un mijloc de tortură era crucea, de moarte-n umilință și durere... Dar EL la Golgota pe cruce (pentru păcatul nostru Răstignit...) Cu Sfântu-I Sânge dat pe cruce, pentru Vecie Crucea A Sfințit ! De-atunci ne este Ghid dar și Busolă, prin valuri de păcat-Salvare Ea e Catargul spărgătorului de valuri-Simbol al Creștinismului pe Mare ! Sfânta și Cinstita Cruce s-o înălțăm în case fără preget, În lumea largă printre semeni, în inimă, în suflet și în cuget ! Referință Bibliografică: ÎNĂLȚAREA
ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347151_a_348480]
-
Dar vocea Mariei Șalaru răzbate, nu se clatină. În fiecare zi, artista preschimbă vocea de scenă în voce didactică și pe cea didactică în voce de scenă. Aceste treceri pot face fisuri, pot scoate corzile vocale de sub direcția arătată de busola audibilului interior, îndreptându-le spre cea cu rol de călăuză. E doar o amenințare, nu și o întâmplare. Interpreta Maria Șalaru își păstrează, în fața unei jertfe care poate să o aștepte, vocea ei fermecătoare! Acompaniază copiii, ca un instrument muzical
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
dușmanul tău ... dracul. Se ridică de pe scaun. În clipa aceea intra Dreptaciul) *** Scenă 5. (Dreptaciul revine în scenă și se adresează către Stângaci) Dreptaciul: Nu prea a fost greu. A trebuit sa tin de cârma în direcția indicată de acul busolei. Mereu înainte, spre sud-est. În timp ce căpitanul a trebuit să coboare în sala mașinilor pentru a unge volanta. Se încinsese de atâta frecat cu biela. Stângaciul: Cum spui, nu a fost mare lucru. E bine când omul muncește. Eu ... am stat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
zis. Nuferii mei mă mint. Pe pragul în formă de cerc, un semn de întrebare se plimbă. La brâu are flori de secunde. Amurgul este parfum de praf. Mi-am înregistrat izvorul în catalogul de stări. Se pierde însă în busola agățată de brațul meu, strâns. Erau, în ea, șapte care de înțelepciune, șase fecioare de legendă, cinci dinastii ale împăratului X , patru cai sălbatici cu armură de catifea neagră, trei îngeri înfloriți în orhidee, două rădăcini îmbrățișate ... și semnul tocit
LINIŞTE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357899_a_359228]
-
în limba rocilor cristaline așezate în cercuri, dacă ții cont de adevărul universal că stările mentale afectează hoitul! Agățată de starea ei interioară, ca un ciulin de blana animalului mioritc, madam Jorjet alunecase pe glanda pineală ca polul nord pe busolă. Adelina, pe care o storsese ca pe o lămîie, reușise să-i scape din gheare, dar, de sub pod, Vax Albina se trezise scuipat ca din senin, pentru că vina lui era reală, ce e aia “Vax albina”, nenoricitule, îi zicea ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
de referință circular al cultelor (cultura generală). Faptul că heterotopiile sunt întotdeauna incluse într-un sistem referențial de deschidere sau/și de insularitate care le face pe cât de izolate pe atât de permeabile, nu le relevează decât calitatea imuabilă de busolă, necesară supraviețuirii într-un spațiu post-modern al melanjurilor culturale milenariste. Astfel Foucault face o distincție - nu neapărat necesară pentru buna funcționare a societății - între heterotopiile iluzionare „care expun și mai mult iluzioritatea spațiului real“ și heterotopiile compensatorii „care creează un
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
cu poliția nu-i niciodată de bun augur. Însă căpătă îndată un ton optimist, adăugând: Da’ om ieși noi la capăt cumva! Polițistul aprecie noua personalitate a bărbatului din fața sa, până mai ieri haiducind pe coamele dealurilor, fără anotimp, fără busolă, fără iluzii. Vorbea coerent, tonalitatea îi era distinsă, mimica trăda un caracter puternic, plăcut. Dan luă legătura cu medicul de gardă. Fusese adus cu salvarea, fusese înregistrat sub nume necunoscut, alte date concrete nu aveau în fișa de internare. Așadar
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
într-un sărut Șoptesc: iubirea vieții mele! DE ZIUA TA Plăpânde, gìngașe și fine Mereu ne-nseninați ființa Sunteți sensibile și tandre Și ne iertați nesăbuința Când încercările sunt grele Alin duios la voi primim Și când pierduți suntem în lume Busola-n voi o regăsim Nu e bărbat pe lumea asta Ceva să fi realizat De n-ar fi fost cu el alături Femeia ce l-a-ncurajat Când lumea asta-a fost creată Cu tot din cer ce a căzut Nu am
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
Că s-a terminat calea ferată Și ne papă alții chenzina Și ne pomenim într-o erată! Cei ce spun întruna anecdote O sfârșesc întotdeauna prost Domnul Proust când e la post Sar recruții din ciubote Dați-mi numai o busolă Că pornim peste un ceas Jazzul nu e o violă Și nici stasi nu e stas Cum să tragi un ce folos Când e vorba despre care La care caii merg călare Și călăreții, doar pe jos?! Cum aș putea
CINE SE SCOALĂ CU NOAPTEA ÎN CAP de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358963_a_360292]
-
porc. In concedii merg la munte, la mare, practică turismul în țări mai îndepărtate. După ce poporul nostru a străbătut întortocheatul drum al schimbărilor care l-a obligat să îmbrace hainele răbdării, acum parcă se dezmeticește, se pare că-și regăsește busola, deși ceața în care era învăluit nu s-a ridicat destul. Criza de identitate națională care a făcut ca românii să nu mai știe cine sunt și ce drum să aleagă, apare că dă semne de slăbiciune a balamalelor. Românii
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
n-au ajuns nici la viol Iar vigilența lor e trează? Eu merg devreme la serviciu Ce scuză aș putea să îngaim: Că vin direct de la ospiciu, Sau altfel cum să mă defaim?! Păcat de tinerețea care Și-a pierdut busolele pe drum Și-și vinde lozul ei cel mare Pentru-o sticluță de parfum! Referință Bibliografică: Adio, liniște! / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
ADIO, LINIŞTE! de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359057_a_360386]
-
strop de iubire din neiubirea voastră, iubindu-vă? Inconștienți ca peștii în jurul cârligului. Zăresc o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
voastră, iubindu-vă? Inconștienți ca peștii în jurul cârligului. Zăresc o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor morți demult? Un coșmar frecvent
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
confuzia îndreptățea temeiul ticăloșíí pe muche de cuțit penumbrele pe istmul ascuțit și vânturile vălureau hameiul cădea amurgul sec pe vreun cătun cu tainele de veacuri dintr-un ou la gâtlejul lumii un lasou pe care-l mânuiește un nebun busole sar din acele rebele în cerc de neguri asuda pădurea pe care o trecea în bronz Paciurea în lumina ultimelor stele; afonii la pupitru, mari orchestre împart medalii cu nevrednicie ajunge stirpea stearpă la chindie și noi n-avem geamuri
UN LASOU de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359474_a_360803]
-
prea tare. Aveam telefoanele la noi și la o adică, dacă intram în panică și nu ne mai descurcam să ne orientăm, sunam la poliția de frontieră să ne găsească, chiar dacă riscam o amendă în caz extrem. Aveam la noi busolă însă nu ne era de niciun folos decât să găsim la o adică unde este malul, nu și locul de acostare. Puteam ajunge și la Costinești dacă ne ajungea benzina. Sau mai rău, să ne îndreptăm mereu spre larg că
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
ce trecea era din ce in ce mai rău,astfel încât aruncăm în mare câte trei sau patru trupuri neînsuflețite pe zi.Mi-am luat inima în dinți și m-am înfățișat căpitanului care mai mereu se odihnea în cabina principala,holbandu-se la o busola în timp ce stătea cu picioarele pe masa și fuma. -Mă scuzați,domnule!i-am spus eu. -De ce mă deranjezi,băiete? Vrei să te arunc în mare cu ceilalți?m-a intrebat bajocoritor -.Nu.I-am raspuns.Vreau să vă vorbesc
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Ținându-ne de mână, Tonia și cu mine, așa stătuserăm și în vagonul înțesat cu suflete, așa ne și bejeneam. Cât să fi mers prin hățișurile nopții și ale unei pădurici, nu pot spune... Frica de nemți ne-a fost busola întru salvare, iar stelele, călăuzele strădaniei noastre. Într-un târziu, mai mult târându-ne, am nimerit la o poartă ce deschidea intrarea între niște ziduri înalte de piatră; casa, cum aveam să vedem mai târziu, anunța ca un avanpost, de
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
strop de iubire din neiubirea voastră, iubindu-vă? Inconștienți ca peștii în jurul cârligului. Zăresc o barcă plutind cu vâslele lăsate în voie, în barcă nu mai e nimeni. Încerc să nu o iau razna, dar tot deviez. Sufletul nu are busolă. Niciodată. Misterul nu are busolă. Doar toamna aurită este reală, ca și roșul sângeriu al copacilor, zărit cândva în Massachusetts. Dar și la Muntele Roșu. Ce plictis o fi fost la începutul Lumii? De ce nu ar fi fluturii sufletele celor
CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359785_a_361114]