380 matches
-
formau o altă „echipa”, măi veselă și mai neastâmpărata. Curtea părinteasca era destul de mare, cu multe acareturi, așa încât copiii își găseau cele mai tainice ascunzători. Odată Lăură s-a ascuns sub un cearșaf mare alb, căreia mama ei îi făcea butonierele și a trecut mult timp până ce băieții s-au dat bătuți, pentru că nu puteau să o găsească. Mama îi spusese atunci părintește: -La ora asta, ar cam trebui să dormi!.. Ea stătea mai departe nemișcata, în întunericul acela, cu ochii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
erau peste o mie de femei, unele din ele cunoscându-se din vedere și sprijinindu-se una de alta, să nu se prăbușească de plâns. între toate paparudele alea, străbunicul stătea întins demn și țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea pe aragaz. Mama va icni când se va smulge din fotoliu, sfâșiată de cine știe ce durere, va porni spre aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context nefavorabil, inutil să vă mai explic. Se simțea umilită, bătută, se cocârjea în sinea ei. Ar fi dat orice să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bunătatea, toate țesute pe acel dram de feminitate de care era conștientă. Se îmbrăca mereu cu o simplitate căutată, severă, nu-și arăta niciodată prea mult picioarele, nici gâtul, îi plăceau nasturii mici ce se încheiau până sus, la ultima butonieră, cine era interesat de dedesubturile ei n-avea decât să-și pună imaginația la lucru, trebuia să ai fler, nu era ceva greu, ea oferea privirilor o mâna cu încheietura delicată, degete lungi, îngrijite, o gambă prelungă cu glezna subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să cumpăr fructe, acesta e tot misterul. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am dat seama că era cuplul pe care Îl văzusem În tramvai cu câteva minute În urmă. Tipul era scund, grăsun, În jur de cincizeci. Luând În considerare ținuta sa excesiv de adecvată - nu lipsea nici măcar lanțul de aur care lega butoniera de buzunarul vestei -, era probabil un notar sau un diplomat. Îi șopti ceva În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un nasture pe jumătate ieșit din butonieră. Deși era un "civil", domnul Popa avea pretențiile unui general de modă veche, instruit sub răposatul Carol. Italo Balbo schiță un gest de surprindere, desigur se mai întâlnise cu ministrul, scriseseră toate gazetele de întîlnirea lor protocolară de la Constanța, "ahime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde să știe dacă de la început s-a așezat lîngă ea cu o anumită intenție, dacă sertarul era gol sau nu. A simțit o picătură de sudoare alunecîndu-i din geană pe lîngă rădăcina nasului, Și-a desfăcut încetișor nasturele din butonieră, a răsuflat ostentativ și a spus "Să am parte eu de o astfel de onoare?" Atmosfera s-a destins într-o clipită, Artur Stavri, fără părăsească ușa l-a întrebat "cum adică, domnule Popianu?". Iar el a rîs cît a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi scriu domnului Cohen toate textele pentru băieții de la Friar’s Club. Întreabă-l „Ce-ți mai face soția?” Buzz ridică paharul spre Davey: — Ce-ți mai face soția, Mickey? Mickey Cohen își netezi reverele și își mirosi garoafa de la butonieră. Pe unele femei vrei să le-ntâlnești, pe soția mea s-o ocolești. După lovitura de la Sherry’s doi haidamaci de-ai lui Dragna ne spionau casa, iar soția mea le-a dus prăjiturele și lapte și le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea nerăbdătoare îmbrăcat la patru ace și cu floare la butonieră. Ce a urmat după aceea s-a petrecut în pripă, abia dacă mai poate fi pus într-o ordine cronologică, mai ales că undeva, departe de tot, pentru mama timpul care-i mai rămăsese a trecut altfel, în dureri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spirituale-materiale era sigură. - Iți închipuiești, doctore, îi spunea, când va fi odată o societate de profilaxie a orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în cercetările mele, te voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge fonduri. - Numele dumitale! Numele dumitale îl punem! replica Rim, pe care floarea de butonieră îl captiva cu totul. Totuși conștiința savantului îl stăvilea oarecât. Nu o contrazicea, dar ofta amabil. Materializarea sufletului! Admirabil! Colosal, dar problematic! Se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în cercetările mele, te voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge fonduri. - Numele dumitale! Numele dumitale îl punem! replica Rim, pe care floarea de butonieră îl captiva cu totul. Totuși conștiința savantului îl stăvilea oarecât. Nu o contrazicea, dar ofta amabil. Materializarea sufletului! Admirabil! Colosal, dar problematic! Se despărțeau astfel, fără de progrese mari în convingerile lor reciproce. Mini își punea atunci ei însăși întrebarea, pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cea mai bună a Marianei, câțiva clienți permanenți ai MaxiBarului, între care și nea Ovidiu, care a pupat întruna icoanele, bolborosind ceva de Sorinel și de haltere, și nașii plus domnul și doamna doctor. Mișu, cu un trandafir roșu la butonieră, era cam mâhnit: slabe speranțe să scoată bani suficienți de America. Poate la masă să mai vină cineva. Era 1 Martie și buchetul de nuntă era cel mai frumos mărțișor pe care-l primise Mariana vreodată. Se despărți cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta baston nu de nevoie ci de moftul modei. Avea buzunarele doldora de bani fiindcă în afara pensiei mari, a celor trei hectare de vie și a agoniselei la bănci mai avea și fabrică de sifoane din care scotea bani grei
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
primit cutii și servicii de masă, am băut ceva pe hol înainte de-a merge la petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general o lipsă atât de mare de bun-gust, încât arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne aruncă o privire și hotărî că nu ne aflăm acolo ca să vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și, în sfârșit, mă simțeam bine. Gura ei alunecase până spre pieptul meu. Am tras-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită-te la mine. Începu să-și desfacă bluza, nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fir de viață, m-ar fi ajutat. Ar fi ridicat brațele care acum erau grele și cădeau, se izbeau de patul de fier fără să simtă durerea. Reușisem să-i trag mânecile, acum mai aveam doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iar Leigh simți că îl urăște pentru asta. Cine naiba reușea să muncească o zi întreagă și să-și păstreze cravata așa curată sau cămașa atât de apretată? Cum era posibil să le potrivească așa de bine de fiecare dată, butonierele cu șosetele, pantofii cu servieta? — Bună, frumoaso, începusem să-mi fac griji. Îl sărută grăbită pe buze, dar se retrase înainte ca el să deschidă gura. — Să-ți faci griji? De ce? Am ajuns exact la timp. — Păi, n-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi, Înainte de a-i invidia pe zei am dorit să ne epuizăm pasiunile. Am Întors capul numai cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]